„Fratii Burgess” – Elizabeth Strout

fratii_burgesNu stiam mai nimic despre Elizabeth Strout (decat ca a scris celebra Olive Kitteridge) si despre romanul ei, „Fratii Burgess„, inainte de a primi cartea de la libraria online Libris. Acum pot spune ca a fost o lectura cel putin interesanta, pentru ca povestea fratilor Burgess este antrenanta si actuala. Totusi, trebuie sa precizez ca pentru mine acest roman s-a dovedit o lectura solicitanta, plina de detalii si de fineturi. Cei trei frati Burgess, Jim, Bob si Susan sunt nevoiti sa se intalneasca si sa se sustina atunci cand Zachary, baiatul cel ciudat al lui Susan, arunca un cap de porc congelat intr-o moschee musulmana din Shirley Falls. Desi gestul agresiv al lui Zachary nu are o motivatie foarte clara, ceea ce parea a fi un act inconstient tipic unui adolescent nesigur si instabil emotional, declanseaza o serie de reactii si intamplari ce afecteaza atat familia Burgess si locuitorii din orasel, cat si comunitatea somaleza nou stabilita aici.

„[…]i-am zis la telefon mamei:
– Cred ca o sa ma apuc sa scriu povestea fratilor Burgess.
– E-o poveste buna, a incunviintat mama.
– Lumea o sa spuna ca nu-i frumos sa scriu despre oameni pe care ii cunosc.
Mama, în noaptea aceea, era obosita.
– Pai, nici nu-i cunosti. Nimeni nu cunoaste vreodata pe nimeni.” – pag.13

9780812979510Jim, avocat de succes in New York, crede ca experienta acumulata si renumele castigat il vor ajuta si vor facilita achitarea nepotului . Din pacate, se va izbi de zid puternic refractar : pe de o parte, locuitorii din oraselul de pe Maine nu sunt foarte receptivi, nu-i inteleg si nu empatizeaza cu noi-venitii, originari din Somalia; pe de alta parte, comunitatea somaleza, se adapteaza greu visului american, nu inteleg limba engleza si nu pot uita razboiul din tara natala si atrocitatile din taberele de refugiati. Jim va descoperi cu stupoare ca se simte strain in locul pe care-l considera „acasa”, iar relatia lui cu Bob si Susan, dealtfel deficitara, nu devine mai buna in vremuri de rastriste. Apar la suprafata vechi animozitati, greseli, regrete care degenereaza in reprosuri si certuri. In familia Burgess se spun cuvinte grele, tacerile ascunse fac loc discutiilor acide, iar adevaruri incomode se spun chiar cu riscul lezarii sentimentelor. Pe acest fond de tensiune emotionala,  n-am putut sa nu remarc fluiditatea si cursivitatea subiectului. Exista o serie de figuri de stil, de repetitii care subliniaza nuante actuale si tin cititorul in priza:

Helen se așeză pe canapea, încrucișându‑și picioarele, în colanți negri, sub ea. Încercam să imit un accent de Maine.
Bob se așeză în balansoar și porni să împingă din genunchi, în sus și‑n jos.
– Nimeni n‑ar trebui să imite un accent de Maine în fața unuia din Maine, continuă Helen. Nu știu de ce, dar sudiștii sunt mult mai deschiși în privința asta. Dacă‑i zici unui sudist „Sal’tare, neică“, nu ai impresia că te privește de sus. Bobby, te cam agiți, zise ea. E‑n regulă. Poți să te agiți, dacă te simți bine. Te simți bine?
Bunătatea fusese slăbiciunea lui Bob de‑o viață întreagă și simțea acum asta ca pe ceva fizic, ca pe un fluid ce i se deplasa prin piept.”
Mi-au placut fratii Burgess, Bob in mod special. Desi este exemplul tipic al barbatului ratat pentru ca trauma coplesitoare din copilarie l-a marcat, Bob este cel mai putin afectat de ipocrizia si superficialitatea semenilor. Desi usor neputincios si dependent de licoarea lui Bachus, divortatul Bob este elementul de legatura intre prea-ambitiosul Jim si mult prea nervoasa si crizata Susan. Exista multe secrete in problematica familie Burgess, de la iubitul-evreu al lui Susan pina la aparenta casnicie fericita a lui Jim. Dealtfel, cred ca aceasta a fost si intentia autoarei, de la oferi intrebari si raspunsuri la probleme actuale: criza „somalienilor”, iubiri nepotrivite, ambitii irosite, mariaje pline de suspiciuni si minciunele. Rasa, religie, familie, pozitie sociala – acestea sunt doar cateva dintre aspectele cu care are de-a face viata orisicui, iar „Fratii Burgess„le preia si le diseaca cu precizie. Cititi-o, nu cred ca va veti plictisi.

 

 

„Portret in sepia” – Isabel Allende

„Fiecare clipa dispare ca o suflare transformandu-se imediat în trecut, realitatea e efemera si migratorie, nostalgie pura. Scriu ca sa-mi lamuresc misterele vechi din copilarie, ca sa-mi definesc identitatea, ca sa-mi creez propria legenda. In definitiv, tot ce avem din belsug este memoria pe care am tesut-o. Fiecare isi alege tonalitatea pentru a-si istorisi povestea….” – pag.301

An aparitie: 2017;
Autor: Isabel Allende;
Colectie: Seria de autor Isabel Allende;
;Categoria: Literatura universala;
;Editie: Necartonata;
Editura: HUMANITAS;
Format: 200 x 130 mm;
Nr. pagini: 310;
Pret: 34 lei;
Disponibilitate: libraria online Libris

Poate ca nu la fel de faimoasa ca renumita „Casa spiritelor„, „Portret in sepia” este una dintre cartile cele mai reprezentative scrise de autoarea chiliana Isabel Allende. Mi-a placut tare mult acum cativa ani, iar acum, la recitire am avut parte de aceeasi experienta placuta de cititor care traieste o data cu personajele si nu poate lasa cartea din  mana. Un roman de 310 pagini in care Isabel Allende face un adevarat tur de forta si nu ezita sa contureze personaje puternice, viabile , fie ca actiunea se desfasoara in California sau in Chile. In prim plan este Aurora, povestitoarea, fata care vrea sa-si cunoasca istoria, vrea sa afle cu ardoare cine au fost parintii ei si sa reconstituie cele mai importante momente din destinul acestora. Primii ani frumosi ai copilariei petrecuti in China Town,  inconjurata de dragoste alaturi de bunicii materni, se termina  brusc o data cu moartea violenta a bunicului, si de aici, Aurora este predata buniciidin partea tatalui,  excentrica Paulina del Valle – o femeie bogata, cu un puternic simt al afacerilor, o bunica care isi va iubi cu devotament nepoata. Nu ai cum s-o ignori pe Paulina, simpla ei prezenta ocupa tot spatiul, iar comportamentul ei sfideaza regulile rigide specifice acelei perioade. In egala masura este evidenta dorinta impunatoarei Paulina de a iubi si de a fi acceptata in randul societatii americane si apoi in cercul chilienilor aristocrati. Ea este umarul pe care plange Aurora, ea este femeia in patul careia isi gaseste linistea copila cand noptile erau incarcate de flashuri si de groaznice cosmaruri, ea este prezenta care completeaza golurile si uneste familia de dragul nepoatei.

  In acelasi registru de personaje remarcabile, nu pot sa nu-l mentionez pe Tao Chi’en – bunicul Aurorei din partea mamei, omul care se va bucura de prezenta nepoatei din primele clipe de viata ale ei, cel care se va implica suta la suta in cresterea fetei, cel care va duce o lupta personala absolut incredibila pentru a recupera, trata si elibera fetitele sing-song. (*de unde si moartea lui). Exista un contrast puternic intre cele doua personaje cheie ale romanului: Paulina pe de o parte, o persoana efervescenta, plina de viata si fara inhibitii; Tao Chi’en, de cealalta parte, un barbat echilibrat, calculat, cu dorinta de a invata si ale carui merite in domeniul medicinei alternative sunt recunoascute si validate ulterior. Un echilibru perfect intre forta si ambitia unei femei puternice (*Paulina del Valle) si sensibilitatea masculina, subtil portretizata in personalitatea lui Tao Chi’en. „Memoria este fictiune„, spune Allende,  si „Portret in sepia” porneste si se construieste in jurul acestei idei. Completeaza pleiada de personaje, actiunea in cercuri concentrice si, poate cel mai important, modul absolut fascinant in care povestile se leaga si se completeaza. Totul pe fondul inconfundabil al Razboiul Civil, al aromelor din Chinatown,  San Francisco si Europa, rezultind un roman absolut fabulos. 

„Parada de Paste” – Richard Yates

Prima întalnire cu acest autor m-a lasat cu un cumul de senzatii, de la placerea de a urmari firul actiunii si de a fi parte din viata celor doua protagoniste, Sarah si Emily, pina la sentimentul de furie si neputinta din ultimele pagini ale romanului. Am citit cu nerabdare aceasta carte, in parte si datorita faptului ca surorile Grimes sunt atat de diferite, iar felul in care fiecare dintre ele alege sa-si traiasca viata a fost  putin previzibil pentru mine.

Sora cea mare, Sarah e genul traditional, care se marita de tanara, face trei copii si este aparent fericita alaturi de sotul ei. Din pacate, adevarul este ca desi si-a asumat rolul de femeie simpla si supusa, de sotie care are grija de casa si de mama devotata, acest lucru a macinat-o si a impins-o intr-un cerc vicios, al batailor primite de sotul ei aratos si al bauturii. Declinul fizic si emotional urmata de moartea ei prematura nu poate fi impiedicat de sora ei mai mica, Emily. Desi legatura dintre cele doua surori este destul de puternica, desi tin una la alta si le uneste o copilarie alaturi de o mama iresponsabila si un tata mai mult absent, Emily va afla destul de tarziu cat de nefericita este Sarah. Prin contradictie, Emily se va bucura de tinerete, va merge la colegiu, va iubi multi barbati alegand sa nu se casatoreasca si sa fie nonconformista. „Parada de Paste” se cladeste in jurul vietii de zi cu zi a rebelei Emily, dorinta ei de a fi libera, de a face cariera si de a se rupe de mediul in care a crescut. Din pacate, dupa o tinerete zbuciumata, dupa toate incercarile de a-si gasi iubirea adevarata si de a dovedi ca este o femeie educata, puternica si fara prejudecati, Emily va ajunge la anii maturitatii traind singura si cu sentimentul ratarii. Concluzia de final si deznadejdea pe care o simte Emy m-au izbit drept ín moalele capului: „…Si stii ce e ciudat? Am aproape cincizeci de ani si n-am inteles niciodata nimic în toata viata mea.” – pag.238

Din acest punct de vedere, Richard Yates mi-a dat senzatia ca este un fin cunoscator al starilor prin care trece fiecare femeie si ca stie ce greu este sa-ti dovedesti calitatile  intr-o lume a barbatilor. De aici si pina la esec, nu este decat un pas. Emy este exemplul clasic al femeii destepte care ar fi putut avea o viata minunata, dar cumva se impotmoleste, face alegeri nepotrivite si ajunge sa fie trista si nesigura. Va las sa descoperiti ce inseamna „Parada de Paste” si sa va bucurati de acest roman scurt, compact, dar plin de emotii si de întrebari.