„Usa” – Magda Szabo

Temelia lumii mele era constituită din cărți, unitatea mea de măsură era litera, dar nu simțeam că asta ar fi singură salvare, așa cum credea bătrâna despre propriul standard.

Aceasta este cartea cu care am terminat 2016 si am inceput 2017. Nu stiu daca asta este de bun augur, pentru ca deocamdata nu pot exprima toate emotiile si sentimentele pe care mi le-a provocat acest roman. Aparent, subiectul este simplu si are la baza prietenia dintre doua femei, doamna Magda, naratoarea, scriitoare de profesie, si slujnica ei devotata, Emerenc – o femeie a carei varsta nu se cunoaste exact, fara prea multa educatie, dar pe care o cunoaste si se bazeaza tot cartierul. Relatia lor este una complicata si incepe greu pentru ca ele  sunt mult prea diferite si fiecare e complicata in felul ei. Legatura lor, bazata pe discretie si afectiune  evolueaza constant pina la finalul dezastruos (*final pe care cititorul il banuieste din primele pagini). Declinul fizic si moral urmat de moartea menajerei e declansat de dorinta stapanei de a nu o lasa sa moara, urmata de actiunea inerenta de a a o scoate pe Emerenc din casa ei, de a o transporta si de a o trata la spital, de igienizarea profesionala a casei si de disparitia pisicilor de care ea avea mare grija.

carte-usa-magda-szabo
usa_1_produsÎntrebarea pe care mi-am pus-o a fost ce anume a declansat moartea acestei femei. Este clar ca are o perssonalitate puternica si o vointa uimitoare, ca viata a pus-o la incercare si ca ea a trait dupa un cod al ei. Faptul ca Emerenc nu vorbeste foarte mult despre trecutul ei, ca Magda reconstituie anumite intamplari din viata lui Emerenc, ca desi n-o intelege deplin ii respecta intimitatea si promite sa-i respecte alegerile, nu schimba nimic din actul final al tradarii. Desi pavata cu intentii bune, hotararea Magdei de a o salva pe Emerenc din ghearele mortii duce la un adevarat cataclism emotional, pierderea demnitatii si a stimei de sine pentru Emerenc. „Ca o data, o singura data in viata mea, s-a deschis o usa pe care cea care incerca sa-si aperesinguratatea si nefericirea, lovita de neputinta, n-ar fi deschis-o nici daca acoperisul de deasupra capului ei ar fi ars, trosnind in flacari. Doar eu eram autoriata sa deschid acel zavor: cea care a rotit cheie credea in mine mai mult decat in Dumnezeu si in acel moment de cumpana si eu credeam despre mine ca sunt un zeu intelept, plin de discernamant, bun si rational. Amandoua am gresit, si cea care a crezut in mine, si eu, cuprinsa de trufie.” Reactia menajerei, desi exagerata din punctul meu de vedere, este inca o victorie personala in fata Magdei si o lectie de viata. Toate ciudateniile din comportamentul Emerencai, devotamentul acesteia fata de cei mai neajutorati, dragostea pentru animalele fara de casa si de stapan, uriasul ei efort zilnic de a mentine curatenia in casele si pe strazile din orasel, plus moartea auto-impusa in fata unei vieti fara de demnitate, conduc la mesajul inaltator de dragoste neconditionata, fara limite si fara infinit. Aceasta este prietenia in fond, o relatie mai presus de moarte intre doi oameni care se accepta, se sustin si-si respecta promisiunile desi nu le inteleg sau nu sunt pe deplin de acord.

A fost un exemplu pentru toată lumea, i-a ajutat pe toţi, ea a fost modelul, din buzunarul şorţului apretat ieşeau batiste, fâlfâind precum porumbeii, bomboane învelite în hârtie, ea a fost crăiasa zăpezii, senzaţia de siguranţă, vara era prima cireaşă coaptă, toamna prima castană căzută la pământ, iarna bostanul, primăvara primul mugur apărut pe gardul viu. Emerenc era curată şi invulnerabilă, ea era noi toţi la un loc, cel mai bun sine al nostru, aşa cum ar fi vrut întotdeauna să fim. Emerenc, cu fruntea ei ascunsă mereu sub broboadă, cu faţa ei limpede ca lacul n-a cerut nimănui nimic, n-a avut nevoie de nimeni, a luat asupra ei poverile altora şi a tăcut o viaţă întreagă în legătură cu propriile poveri, şi, când să deschidă gura să vorbească, eu m-am dus la televiziune şi am lăsat-o să fie dată în vileag în singurul moment ruşinos, mânjit de boală din viaţa ei. Cum ar putea fi explicată ea vreodată, anatomia milosteniei ei, care a populat casa cu animale?

Personal, gandurile mele graviteaza inca in jurul celor doua femei, inca nu m-am obisnuit cu dinamica relatiei lor si cu sentimentul de vinovatie al Magdei. Poate ca totul ar fi mers mai bine daca diferentele dintre ele nu erau atat de mari. Magda este genul intelectualei, femeie educata care scrie si promoveaza cultura, genul de om pentru care literele si cuvantul au mare valoare. Ea filtreaza totul prin prisma educatiei si a experientelor ei si are alaturi un sot de aceeasi factura. Emerenc nu are scoala prea multa iar tragediile din tineretea ei au modelat-o si i-au cladit o filozofie de viata de la care nu se abate nicicand. Prietenia lor, o iubire ca o datorie, merge pe principiul contrariilor care se atrag si functioneaza pentru ca fiecare vede in cealalta calitati care ii lipsesc. Emerenc este cea care sfideaza regulile, care contrariaza, este impulsiva, dar tot ea este cea care munceste cat zece si ajuta pe cei nevoiasi: „Emerenc era curată şi invulnerabilă, ea era noi toţi la un loc, cel mai bun sine al nostru, aşa cum am fi vrut întotdeauna să fim.” De aici finalul greu, rezultat al luptei dintre valorile traditionale si modern, intre a fi doar corect-informat  si  a fi demn-uman. „Emerenc nu mai vrea sa traiasca pentru ca am distrus legenda numelui ei si cadrul care-i tinea viata la un loc.„Magda Szabo a scris un roman semiautobiografic tulburator, care da batai de cap, te face sa-ti pui intrebari si te obliga sa dai raspunsuri sincere: „Trebuie să bagi la cap, să nu încerci să-l reţii pe cel căruia i s-a scurs nisipul din clepsidră, pentru că nu poţi să-i dai nimic în locul vieţii.Ca să iubeşti trebuie să poţi şi ucide.

Multumesc librariei online pentru aceasta mica bijuterie literara. Deocamdata o gasiti pe stoc in limba engleza sau in limba maghiara. Aceasta carte merita sa o puneti pe lista voastra de must-read si sa o cititi cu mare, mare atentie.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;„Usa” – Magda Szabo&8221;

  1. Eugenia zice:

    Imi face placere sa vad ca te-a delectat Usa de Magda Szabo. Magda Szabo a devenit unul dintre autorii mei preferati. Recomand cu drag tot ce a scris si a fost tradus la noi.
    Iti doresc un An Nou Fericit si plin de bucurii literare!

    • Roberts zice:

      saru-mana! pentru mine, „Usa” a fost o surpriza neasteptata, una tare placuta la sfarsit de 2016 si la inceput de 2017. La multi ani si un 2017 de exceptie! ❤

  2. Bookish zice:

    O am și eu pe listă de ceva timp, mai ales că literatura maghiară e un teritoriu pe care l-am explorat foarte puțin până acum. Deocamdată, anul acesta, mi-am propus să-l citesc pe László Krasznahorkai cu Satantango, dar, dacă e timp poate reușesc să ajung și la Ușa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s