„Viata mea” – Charles Chaplin

chaplinViata  mea” de Charlie Chaplin, o carte evident autobiografica. Foarte interesanta, desi exprimarea este simpla iar personajul in sine a fost un om complex. Cine a vazut filmele acestui mare actor si scenarist stie despre ce vorbesc. Filmele lui nu au fost doar niste comedii spumoase, simteam mereu ca dincolo de hohotele de ras si de gag-urile inedite ramanea inevitabil o nota de tristete dupa ce ecranul se innegrea. Cine a fost Charlie Chaplin, cum de a ajuns atat de vestit si atat de bogat, cum de americanii l-au idolatrizat ani in sir pentru ca apoi sa-l dea afara din tara lor? Cele peste 700 de pagini va ofera toate raspunsurile. Charlie a avut o copilarie nefericita, desprinsa parca din cartile lui Dickens, a fost foarte sarac si a trebuit sa munceasca ca sa aiba ce manca. Tatal i-a parasit cand erau mici (Charlie si fratele lui Sydney au ramas in grija mamei) si apoi a murit de la atata bautura, iar mama a stat mult timp prin aziluri si sanatorii pentru ca grijile si malnutritia au dus-o in pragul nebuniei. Exista momente aparant banale din copilaria lui Charlie care il vor marca si ii vor influenta arta ulterior: ” La capatul strazii noatre era un abator, iar oile treceau prin fata casei noastre, in drum spre macelarie. Imi amintesc cum una a scapat si a luat-o la fuga pe strada, spre amuzamentul spectatorilor. Unii s-au repezit sa o prinda, altii s-au impiedicat. Mi s-a parut teribil de comic. De cum au reusit sa o prinda si sa o duca inapoi la abator, toata realitatea acelei tragedii a venit peste mine si am venit inauntru plangand si tipand la mama: O s-o omoare!  Si ma intreb daca nu cumva acel episod n-a fost premisa viitoarelor mele filme – combinatia de tragic si comic.

Si totusi micutul Charlie razbeste. Pentru ca pune osul la treaba, pentru ca e foarte talentat, pentru ca a avut sansa sa fie remarcat si inspiratia sa-l inventeze pe Vagabond.10200484 Pentru ca s-a lasat ghidat de intuitie, pentru ca a stiut cand si ce contracte sa semneze, pentru ca  avut curajul sa devina independent, pentru ca a continuat sa produca filme mute cand deja filmele cu sonor erau pe val. „...Prin umor putem vedea irationalul din ceea ce pare rational; neimportantul din ceea ce e important. Umorul ne activeaza simtul proportiilor si ne dezvaluie faptul ca în seriozitatea exagerata sta la panda absurdul.” – pag.305

Aceasta carte a fost pentru mine o sansa sa stiu mai multe despre omul Chaplin, despre lupta care a dat-o si despre convingerile lui (chiar si cele politice). A fost nu numai un actor  si un pionier in arta comediei, ci si un om complex, dificil , serios , un antinazist convins, cu o viata bogata, plina de urcusuri si coborasuri. A avut marea sansa sa exceleze in profesia pe care si-a ales-o, dar l-a salvat munca si curajul, autoironia si modestia. A simtit publicul, a trait pentru bucuria cu care oamenii ii urmareau filmele, a revolutionat cinematografia si a ramas nemuritor prin amestecul irezistibil de bucurie pura cu  emotie interioara. Vagabond, Charlot sau Dictator, frizer, chelner sau vanzator, toata lumea il cunoaste, e înca fermecata de prezenta si franchetea lui Chaplin.

Calea vietii poate fi frumoasa si libera, dar noi ne-am ratacit. Lacomia ne-a otravit sufletele – a ridicat bariere de ura in jurul lumii – si ne face sa ne indreptam cu pasi repezi spre nefericire si varsarea de sange. Am facut pasi mari in domeniul vitezei, dar i-am devenit sclavi. Stiinta ne-a facut sa devenim cinici. Inteligenta ne-a facut cruzi. Gandim prea mult si simtim prea putin. Mai mult decat de masini, avem nevoie de omenie. Mai mult decat de inteligenta, avem nevoie de bunatate si blandete. In lipsa acestor calitati, viata noastra va fi plina de violenta si vom fi cu totii pierduti.” – pag.578

Gasiti aici un fragment din acesta frumoasa carte. V-o recomand cu drag.

2 gânduri despre &8222;„Viata mea” – Charles Chaplin&8221;

  1. Cărți și călătorii zice:

    Am văzut un film despre viața lui, cu Robert Downey Jr în rolul lui Chaplin. Foarte bun. Cred că ar fi interesantă și cartea, dar mi-e teamă că aș fi un pic dezamăgită dacă n-ar fi la fel de spumoasă și profundă ca omul și filmele lui. Am avut aceeași dezamăgire când am citit Memoriile unui bătrân crocodil, de Tennessee Williams, fiindcă în paginile acelea autobiografice nu am recunoscut aproape deloc geniul dramaturgului. Oricum, nu-mi pare rău că am citit-o, mereu mă interesează ce se ascunde dincolo de un nume și o operă.

    • Roberts zice:

      mie mi-a placut autobiografia lui Chaplin, chiar daca am fost putin derutata la inceput din cauza stilului pea simplu. (parca povestea un copil de 11 – 12 ani…) apoi m-a prins si chiar am aflat multe lucruri despre el, despre felul cum gandea …..am apreciat si faptul ca n-a transformat cartea intr-o revista de can-can, vorbeste putin si discret despre viata lui amoroasa….eu n-am vazut filmul despe care vorbesti , ma duc sa-l caut:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s