Lecturi primavaratice

O carte care m-a relaxat in zilele de dupa pregatirile de Paste. Terminasem „Jurnalul ascuns” si aveam o stare de spirit cam…trista, asa ca aceasta carte, scrisa lejer si cu o intriga nu prea complicata, era exact ceea ce aveam nevoie. Un cititor mai pretentios probabil ca ar incadra aceasta carte in lista celor de vacanta, dar mie mi-a placut ideea de baza, si anume ca printr-un concurs de imprejurari o americanca ajunge sa fie interesata de viata unei femei din Parisul specific perioadei La Belle Epoque. Exista mai multe jurnale scrise de Marthe, detalii sordide si ganduri intime, si de aici, tendinta de a judeca alegerile si destinul ei. Cel mai important este faptul ca desi ai senzatia ca stii ce s-a intamplat, afli spre finalul celor 350 de pagini ca te-ai inselat si ca mici amanunte pot schimba cu totul perceptia ta. Mi-au placut foarte mult capitolele scrise din perspectiva Marthei de Florian, felul cum autoarea a reusit sa ma poarte prin Parisul de la sfârșitul veacului al XIX-lea, precum si desele referiri la persoane importante gen Victor Hugo sau pictorul Giovanni Boldini. Cateva pagini aici.

O lectura care mi-a placut nu neaparat datorita subiectului sau stilului, cat mai ales datorita mesajului transmis. O eroina atipica care nu vrea sa dovedeasca nimic, vrea doar sa-si gaseasca linistea si implicit, fericirea. Alegerea ei, cel putin neobisnuita (si anume, la implinirea varstei de 40 de ani  se retrage din dormitorul conjugal si ii aduce sotului o concubina) intriga intreaga familie si comunitate. Doamna Wu nu simte nevoia sa dea explicatii, ea este usor egoista cand se retrage si incearca sa-si gaseasca o altfel de rutina decat cea in care traise. Poate ca modul ei radical de a actiona nu este pe placul tuturor copiilor si a nurorilor, poate ca este izvorul barfelor si sosotelilor din bucatarie, poate ca prin cotloane si prin oras este subiect de senzatie, dar cred ca rezultatul vis-a-vis de linistea ei interioara este tot ce conteaza. Faptul ca se detaseaza emotional de sotul ei, ca ajunge sa-si puna intrebari si sa rezolve problemele din viata familiei dar fara ca ea sa se sacrifice, este o incercare pe care o trece cu brio. O carte care mi-a redesteptat placerea lecturii si mi-a confirmat faptul ca nu trebuie s-o ocolesc pe Pearl S. Buck. Cartea o gasiti la oferta aici.
O parere mai putin entuziasmata gasiti aici.

I-am dat cine stele pe goodreads si am facut-o din toata inima. Am citit prima data aceasta carte acum vreo 10 ani, acum doar am reluat-o pentru ca nimic nu parea sa-mi placa sau sa ma faca sa continui. In mod absolut uimitor, nu m-am plicstisit absolut deloc, desi mi-am amintit mare parte din actiune si stiam care este finalul. Hemingway are marele merit de a fauri un caracter, un erou dintr-un om absolut normal – Robert Jordan, profesor de spaniola în Montana, care a venit sa se alature luptatorilor de guerilla din muntii Guadarrona. Misiunea lui, ultima de fapt, este de a arunca un pod in aer, pentru a inlesni cucerirea orasului Segovia. Robert va trebui sa-i cunoasca si sa-i conduca pe cativa luptatori de guerilla, sa-si asume rolul de cleader, sa fie mai destept, mai abil si mai viclean decat toti la un loc. Desi considerat un roman de razboi, „Pentru cine bat clopotele” este si un manifest pentru prietenie, incredere si dragoste. Povestea de iubire din Robert Jordan si sfioasa Maria, desi de scurta durata, este dinamica plina de introspectie: „Ceea ce exista intre tine si Maria, chiar daca n-are sa dainuiasca decat astazi si o parte din ziua de maine, ori are sa dureze cat o lunga viata de om, este cea mai de seama intamplare care se poate petrece in viata unei fapturi omenesti. Totdeauna se vor gasi unii in stare sa spuna ca dragostea nu exista numai fiindca ei n-au putinta s-o traiasca. Dar iti spun eu ca dragostea este un adevar, ca ai intalnit-o si ca te poti socoti un om fericit, chiar daca va fi sa mori maine.” – pag.332  Finalul, previzibil si trist, nu stirbeste nimic din frumusetea lecturii, si sintetizeaza ideea ca clopotele, zgomotul si bataia lor, nu este pentru cei care care pierd batalia cu viata, ci pentru cei care au sansa sa traiasca, sa mearga mai departe si sa si-o refaca cu toata durerea si pierderile suferite. Un imn dedicat vietii si mortii, un drum pe care-l parcurgem cu totii, o lectie despre cat de putin stim cu adevarat si despre sentimentul dureros ca stim atat de putine.

Moartea nu era nimic şi în mintea sa nu exista nici o reprezentare a ei şi nici teama de ea. Dar să trăieşti însemna un lan de grâne în vânt pe coasta unui deal. Să trăieşti însemna un uliu plutind în înaltul cerului. Să trăieşti însemna un vas de lut plin cu apă în pulberea treieratului, după ce boabele au fost strânse şi pleava purtată de vânt. Să trăieşti însemna un cal între picioarele tale şi o carabină sub picior şi un deal şi o vale şi un pârâu străjuit de copaci şi capătul îndepărtat al văii şi înălţimile de dincolo. Şi dacă nu există lucruri gen mult timp sau pentru restul vieţii sau de acum înainte, ci singurul lucru care există e “acum”, pai atunci “acum” este lucrul care trebuie slăvit şi-s fericit aşa.” – pag.413

Cititi acest roman, va va bucura inima si sufletul. Chiar si cei care nu sunt pasionati de romanele de razboi (cei ca mine), vor gasi aici alte valente specifice umanitatii.  La Libris, cartea este la reducere si puteti profita si de transportul gratuit.

Ma asteapta alte carti interesante. Nici macar nu sunt hotarata cu care sa incep. Ar trebui sa aleg ceva dintre: „Invata sa ai aripi” – Sue Monk Kidd, „Regine din umbra” – Maria Pilar Queralt Del Hierro, „Saracutul lui Dumnezeu” – Nikos Kazantzakis, „Cumpatarea” – Maria Duenas, „Soroc de viata si soroc de moarte” – Erich Maria Remarque si „Sambata” – Ian McEwan. Voi ce ati alege?

10 gânduri despre &8222;Lecturi primavaratice&8221;

  1. roșu vertical zice:

    Eu Cumpătarea aș alege, că-s curioasa cum scrie Dueñas, aici e foarte populară. Cred că ți-ar plăcea și Iubirile croitoresei, e ficțiune istorică cu o intrigă f faină (am văzut serial după carte).

    • Roberts zice:

      am citit „Iubirile croitoresei”, dar nu m-a dat pe spate. Inclin sa cred ca serialul e mult mai reusit. Despre „Cumpatarea” am auzit ca e cea mai buna carte a ei:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s