Prima (dez)amagire literara din 2016

Orice cititor cred ca are parte de asa ceva. Ce m-a deranjat e ca nu m-am asteptat deloc la asa ceva. Despre „Circul noptii” auzisem numai de bine, am vazut note mari pe goodreads,  articole laudative pe bloguri, cuvinte mari scrise pe copertile-spate, si normal ca am fost descumpanita cand nu intelegeam de unde atata euforie . Apoi, dupa jumatate de carte, mi-am temperat reactia si am sperat intr-o parte a doua ceva mai reusita sau intr-un final salvator. N-a fost sa fie, asa ca am terminat cartea dezamagita si aproape cu sentimentul ca ceva nu-i in regula cu mine.

circul-noptiiEste vorba despre „Circul noptii” – o carte care, evident, are mare legatura cu tot ceea ce presupune lumea circului: personaje misterioase, destine iesite din comun, reprezentatii inedite, povesti de dragoste in spatele scenei, acrobatii si ghicitori, etc. Nu spun ca nu gasiti asa ceva in „Circul noptii”. Gasiti si inca mult. Ideea care nu-mi iese din cap e ca toate erau alandala acolo, ca lipseau acele mici fineturi care fac legatura lin intre planurile temporale si totul era fortat. 400 si ceva de pagini care m-au lasat dezorientata si usor iritata. Circul devinit arena de lupta pentru doi tineri talentati magicieni, dar si locul unde incepe povestea lor de dragoste, este o lume plina de iluzii, nuante si efecte care, de regula, fascineaza muritorii de rand. Pe mine, nu. In plus, nu m-am simtit deloc aproape de personaje, n-am empatizat cu ele, practic nici nu le-am cunoscut prea mult. Am inteles doar ca erau niste tineri talentati, ca s-au antrenat mult timp pentru confruntarea dintre ei si ca exista atractie reciproca atunci cand devin constienti ca sunt rivali. Din pacate, povestea este prea lungita, plictisitoare, plina de sabloane si nu o salveaza nici macar faptul ca e construita pe o fundatie solida (circ, adolescenti talentati, atmosfera misterioasa a circului, intrigi, razbunare, etc.) Mie imi plac mult romanele lungi pentru ca am timp sa patrund in viata personajelor, sa le inteleg si sa ma atasez de ele, dar de aceasta data am avut parte de o chinuiala fara prea multa placere. Puteti sa dati cu oua-n mine, puteti sa nu fiti de acord, puteti sa ma contraziceti, (*chiar vreau asta), dar aceasta este parerea mea sincera.  Alte pareri, total opuse,  gasiti aici, aici si aici.

13 gânduri despre &8222;Prima (dez)amagire literara din 2016&8221;

  1. IB zice:

    Asta-i ca mine cu „Eleganta ariciului”. Numai pareri bune despre ea, nu mi-a placut deloc, nu m-a prins, dar nu ma mai intreb ce e cu mine, ca m-am cam obisnuit deja ca n-am gusturi comune majoritatii…Mai degraba m-as intreba intreb ce e cu ceilalti :)).

  2. antoanetac zice:

    Chira dacă nu a fost bună cartea, recenzia a ieșit bună, mi-a plăcut cum ai scris despre ea! Mie când nu-mi place cartea, mă blochez, nici să scriu despre ea nu-mi vine.

    • Roberts zice:

      de regula patesc asa ca tine. cartile care nu0mi plac nici nu le termion de cele mai multe ori, iar daca le termin nu simt nevoia sa scriu despre ele (nici nu stiu ce sa scriu, de fapt). de aceasta data, mi-am impus sa depasesc acest hop si inca astept sa fiu contrazisa. daca o vrei, ti-o trimit cu mare placere:)

  3. antoanetac zice:

    Ah, nu mulțumesc, mă încred în opinia ta! Și eu mai critic când găsesc ceva care nu este pe gustul meu, dar îmi vine greu, mă pune în dificultate. Mă gândesc să croiesc un plan de lectură (mă iau după Ema) însă eu mă îndrept preponderent spre clasici – am ca reper o carte a lui Daniel Bart ”100 cei mai mari scriitori ai lumii” și voi căuta să acopăr lista asta (nu chiat toți, se scad cei citiți deja). dar asta nu exclude a ține cont și de părerea altor bloggeri (ca tine) când găsesc ceva realmente wow!

    • Roberts zice:

      am incercat sa fac si eu plan de lectura, liste planificate, totul organizat….n-a iesit mare lucru. asa ca acum nu-mi mai impun nimic, decat sa nu fac pauze mari intre lecturi. singurul target pe anul acesta e sa nu cumpar multe carti (maxim 12, cate una pe luna). restul fie ce-o fi:)

  4. Ioana zice:

    Fiecare persoană are dreptul la opinia proprie şi personală şi te felicit că nu te-ai „luat după turmă”.
    Cât despre lumea circului, pentru mine de referinţă rămâne „Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen.

    • Roberts zice:

      mutumesc pentru cuvintele frumoase! drept sa zic, am avut ceva emotii cand am publicat aceasta opinie. ma asteptam sa fiu contrazisa/neinteleasa. oricum, mi s-a parut mult mai greu sa exprim o parere negativa/dezamagitoare decat una pozitiva referitoare la aceasta carte (sau despre orice alta carte).

  5. iulia zice:

    Așa pățesc eu chiar acum cu „Tangoul vechii garzi”. Deja am ajuns sa nu prea sufăr personajele. Dar nici nu pot s – o las neterminata așa ca mă chinui prin metrou. Și apropo de cumpărat carti puține anul ăsta, de abia aștept sa citesc „Minunea” .

    • Roberts zice:

      🙂 culmea e ca mie mi-a placut „Tangoul Vechii Garzi”. nu ca mi-a placut la nebunie, dar dupa un inceput mai fad, m-a prins. recunosc insa ca este un roman de atmosfera, care se rumega incet si in liniste. daca as fi incercat acum cativa ani, in mod sigur il abandonam (am ceva mai multa rabdare acum). cat despre Minunea, te las s-o descoperi singura si discutam dupa.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s