„Cu singe rece” – Truman Capote

Cu singe rece” este romanul cel mai cunoscut al lui Truman Capote. A avut un succes imens atit la public, cit si la critica, ducand totodata la aparitia unui nou fel de roman, cel «de nonfictiune». Nu stiu daca aceasta a fost intentia autorului, cert este ca romanul de nonfictiune exista si acum si se bucura de un numar destul de mare de cititori. Cartea o aveam de ceva timp, dar dintr-un motiv nu foarte clar am tot ocolit-o. Cred cu sinceritate ca mi-a produs o impresie puternica, ca efectiv m-a subjugat, dar am considerat ca merita doar cele 3 stelute pe goodreads din cauza finalului previzibil si abrupt. Inca din primele pagini este clar cum se termina viata celor doi faptasi, dar ma asteptam la ceva mai multa analiza, la mai multe detalii privind modul in care aceasta crima a afectat rudele victimelor si locuitorii oraselului Holcomb, Kansas.

cu singe receSubiectul cartii da fiori de groaza pe sira spinarii. Doi tineri care s-au cunoscut in inchisoare, Perry și Dick, iau teribila hotarare de a incalca cerintele eliberarii conditionate si de a jefui casa familiei Clutter. Desi initial acesta parea sa fie scopul, lucrurile se complica iar simplul jaf se termina cu uciderea celor patru membri: Nancy, Kenyon, Bonnie si Herb Clutter. Capote spune ca „toate faptele prezentate sunt adevărate” si chiar am avut senzatia ca sunt un spectator nepoftit la acest spectacol. Cred ca ajuta foarte mult modul in care este redata dinamica perechii Perry-Dick, faptul ca intre ei doi nici macar nu exista o prietenie stransa ci doar o legatura emotionala complexa intre doi oameni dezorientati si instabili psihic. Sentimentele lor trec repede dintr-o extrema in alta, fiecare are propriile orgolii si idei preconcepute, fiecare vede in celalalt un ciudat si un inadaptat, dar fiecare este atras irezistibil de personalitatea celuilalt. Totusi, Perry si Dick au si puncte comune, amandoi provin din familii sarace, nu au avut parte de educatie aleasa si au frustari/complexe puternice. Pare ca crima ii uneste, dar dupa ce sunt prinsi si incarcerati, nici unul nu cauta in mod special compania celuilalt si nu regreta din tot sufletul fapta comisa. De aceea, nu ai cum sa-i iubesti, sa-i aprobi, dar poti intelege putin felul cum s-au comportat si au refulat. De aici, ciudatele mele sentimente de mila si chiar de admiratie pentru evolutia lor psihologica.

coperta spatePe de alta parte, familia Clutter si ultimele lor ore din viata sunt redate cu maiestrie. E vorba de familia perfecta tipic americana prospera, tatal- un tip care a razbatut prin propriile puteri, un exemplu al intregii comunitati, mama – vesnic bolnavicioasa si cei doi copii Nancy si Kenyon cuminti, educati si cu rezultate foarte bune la scoala. Nimic nu parea sa prevesteasca finalul tragic, iar intalnirea lor cu Richard (Dick) Hickock si cu Perry Edward Smith le este fatala. Pentru cincizeci de dolari cei doi au omorat o familie si aceasta este o fapta de o cruzime inimaginabila. Incontestabil este talentul lui Capote, experienta lui jurnalistica, discutiile lui amanuntite si repetate cu cei doi criminali pentru a-i intelege, de unde si efectul de indulcire a violentei crimei. De aceea, inteleg succesul acestei carti documentate bazata pe fascinatia morbida a noastra, a indivizilor absolut normali, de a fi partas la intrigile politiste si de a patrunde in mintile obsesiv-bolnave ale criminalilor. „Cu singe rece” nu e o carte de relaxare, dimpotriva surprinde cu amanuntele anchetei si cu finetea psihologica care iese prin toti porii, si in mod cert este o carte complexa care da de gandit tuturor (inclusiv parintilor, sau mai ales lor).

6 gânduri despre &8222;„Cu singe rece” – Truman Capote&8221;

  1. Gabriel zice:

    Mi-a placut cartea. Consider ca 3 stele e cam putin. Adica doar nota 6? Merita mai mult. Cat despre finalul previzibil, spun aici ceea ce am spus si la mine pe blog: Chiar dacă am ştiut cum se va sfârşi totul, Capote a pus povestea atât de bine pe hârtie încât am stat cu sufletul la gură până la final.

    • Roberts zice:

      erau, de fapt, vreo 3,5 stelute. admit ca Capote a scris si s-a documentat foarte bine pentru aceasta carte, dar pe mine m-a dezamagit finalul. nu atat faptul ca era previzil m-a deranjat cat ca nu am stiut foarte bine ce au simtit cei 2 criminali in perioada de dinaintea executarii lor, cum i-a afectat pe restul membrilor familiei Clutter….nu stiu, parca a lipsit ceva, poate vroiam emotie mai multa, oi fi eu mai miscata de trairi, simtaminte, ganduri intime….stiai ca s-a speculat ca Capote a avut o legatura amoroasa cu Perry?🙂

  2. ama zice:

    Si mie mi-a placut mult cartea, desi nu am reusit niciodata sa empatizez cu Capote. In mintea mea (nu stiu de ce, poate ptr ca ii citeam in aceasi perioada), mereu il leg de Salinger. Ori Salinger vorbeste mai pe limba sufletului meu.
    Citisem si eu de relatia cu Perry. Poate tocmai de aceea lipseste finalul🙂 nu a mai avut putere sa il scrie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s