„Profetii din Fiordul Vesniciei” – Kim Leine

„Omul s-a nascut liber si pretutindeni e in lanturi.” – Rousseau

Morten Falck, un misionar danez in varsta de 31 de ani, ajunge în Groenlanda în 1787. De origine modesta (*lucru care-i displacea profund, de unde si schimbarea de nume din Perdersen in Falck), Morten are parte de ajutor financiar din partea tatalui si tine cont de decizia acestuia, astfel incat el renunta la dorinta lui de a fi doctor si imbratiseaza calea bisericii. E o fire complicata, usor instabila, care nu ezita cand ia o hotarare. Pleaca in Groelanda desi cumnatul ii gasise o parohie unde sa predice, rupe o logodna desi se iubise cu o fata respectabila, e predispus experientelor sexuale cu prostituate dubioase si chiar cu un hermafrodit desi incalca grav invataturile Bibliei si a sfintei Scripturi.

Profetii-din-Fiordul-VesnicieiSosirea lui in Groelanda dupa o calatorie pe mare este intampinata cu scepticism si cu o oarecare indiferenta. Morten a venit aici cu dorinta intima de a face bine si de a converti cati mai multi indigeni. „El, Morten Falck, nu vrea sa ajunga asa, el nu vrea sa intepeneasca intr-o forma fixa si sa imbatraneasca inainte de vreme. E o decizie pe care o ia acuma, in diligenta postala care se indreapta spre nord, de-a lungul golfului Koge.” – pag. 21 Desi intentiile lui sunt sincere, traiul in salbaticie, foamea, frigul si deteriorarea starii lui fizice, duc implacabil la schimbarea mentalitatii si la dorinta chinuitoare de a supravietui. Nici credinta in Dumnezeu sau relatiile de aparenta prietenie cu ceilalti europeni izolati aici, nu ajuta prea mult. Morten se va trezi implicat in situatii paradoxale, isi va incalca principiile, se apuca de baut, curvariseste, minte si fura. Se va indragosti, va iubi, dar in egala masura va omori femeia cu care s-a casatorit desi e singura care i-a cucerit inima. Actiunile lui duale, inconsecventa si ambivalenta de care da dovada, nu-l fac pe Morten in tip usor de placut. Sau de inteles. Pentru mine, ca cititoare, a fost greu sa accept ca Morten Falck este de fapt un anti-erou, un tip dezgustator care se complace in mizerie si decadere si care accepta cu senitatate declinul lui fizic si moral. In schimb, am apreciat povestea in sine, ruperile de ritm si de timp si limbajul puternic descriptiv, care nu e pentru cei slabi din fire. „Profetii din Fiordul Vesniciei” a fost o experienta placuta, captivanta si convingatoare, dar mai ales inedita. Nu stiam mai nimic despre viata din Sukkertoppen, despre traiul in conditii vitrege, in locuri indepartate si reci, despre impactul pe care l-au avut danezii asupa bastinasilor. Am citit-o incet, am revenit la anumite capitole si am simtit de multe ori fiori reci pe sira spinarii. Forta, cruzime si brutalitate, un amestec bogat-covarsitor care descrie umanitatea in toata slabiciunea si fatarnicia ei.

Stau aşa acolo. El habar n‑are ce vor face. Dar nici nu‑şi doreşte mai mult de atât. E suficient. Se uită la apa umbrită de versantul negru. De fapt e un loc destul de sumbru. Vârfurile îmbrăcate în zăpadă din partea sudică a fiordului strălucesc în soare. Munţii pe care îi văd în zare, în partea de sud‑vest, trebuie să fie în apropierea coloniei. I‑ar fi spus asta, dacă s‑ar fi înţeles.

Se întoarce cu faţa spre ea, şi ea spre el. Zâmbetul ei e foarte rigid, ca o mască. E la fel de emoţionată ca mine, gândeşte el. O strânge lângă el şi ea se destinde, îşi lasă capul pe umărul lui. O sărută, îi simte buzele moi, elastice pe buzele lui tari şi uscate. Ea spune ceva şi îl trage de smocurile răzleţe de barbă. El o ciupeşte de lobul urechii. Ea spune ceva cu voce ascuţită, el suflă în ureche şi spune iartă‑mă, te‑a durut ? Se lasă împăcată şi se sărută, în acelaşi timp acum, îi simte vârful limbii în gură şi‑l vânează cu al lui, limbile se întâlnesc, se iau puţin la trântă înăuntru, în gura ei. Pe urmă ea îl înghionteşte şi‑l dă la o parte. Stau alături, el cu braţul în jurul ei, ea cu mâna stângă în mâna lui dreaptă.

„Minunată privelişte“, zice el. „M‑aş putea stabili aici, de fapt.“

Nu ocoliti aceasta carte, in mod clar atinge pe fiecare dintre noi ceea ce Kim Leine a vrut sa spuna. Pareri mai elaborate si chiar mai entuziaste gasiti aici si aici.

7 gânduri despre &8222;„Profetii din Fiordul Vesniciei” – Kim Leine&8221;

    • Roberts zice:

      mi-a placut, asta-i clar:) totusi, i-am dat doar patru stele pentru ca simt ca nu l-am inteles in totalitate pe Morten – aceasta este sin singurul minus. in rest, mi-a placut tot, limbaj, atmosfera, subiect:) sper ca mai citesc ceva de Kim Leine in viitorul apropiat, am sentimentul ca este un barbat imprevizibil si destept!

  1. Ema Cojocaru zice:

    Sper să citesc și eu cartea lui Kim Leine iarna aceasta, când am înghesuit tot ce n-am reușit să citesc în timpul verii. :)) După toate aparențele, e un roman pe gustul meu, și am făcut deja asocieri cu două cărți ale unor autori islandezi care mi-au plăcut foarte mult. Probabil că nu vor fi similitudini, cel puțin nu așa cum mi le imaginez acum, dar aștept cu nerăbdare lectura.
    Bine ai revenit pe blog, Iulia.🙂

    • Roberts zice:

      e o carte cel putin interesanta. am revenit pe blog, (*multumesc de urare), de fapt nici n-am plecat in sensul adevarat doar ca vara n-am prea avut spor si chef. acum, ca incet-incet da frigul, revin la vechile obiceiuri:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s