„Tangoul Vechii Garzi” – Arturo Perez-Reverte

„Dintr-un anume motiv, ideea l-a excitat. Ce altceva insemna tangoul dansat daca nu supunerea femeii, si-a zis, uimit de sine insusi, surprins ca nu ajunsese mai devreme la aceasta concluzie, in ciuda atator dansuri, atator tangouri, atator imbratisari. Ce altceva este el, cand e dansat in stilul dintotdeauna, departe de saloane si de eticheta, decat o daruire absoluta si complice? Starnirea unor instincte vechi, rituale dorinte arzatoare, promisiuni devenite piele si carne timp de cateva clipe fugare de muzica si seductie. Tangoul Vechii Garzi. Daca exista un mod de a dansa perfect, fara indoiala ca acesta era.” – pag.118

Dupa o vara care m-a doborat si m-a stors de ultima bruma de energie care mai zacea in mine, „Tangoul Vechii Garzi” a venit ca o briza proaspata ce mi-a redat pofta de viata si de lectura. In primul rand, desi auzisem vag de Arturo Pérez-Reverte, nu citisem nici macar un rand din romanele lui si m-a uimit vivacitatea si stilul minutios cu care sunt redate trei etape importante din viata lui Max Costa.  Actual sofer al unui doctor important, Max duce un trai linistit, onest si modest, mult diferit de anii furtunosi ai tineretii. Nascut intr-o familie saraca, Max s-a implicat in tot felul de aventuri si escrocherii care de care mai indraznete, in dorinta de a nu mai avea grija zilei de maine si de a trai in preajma oamenilor bogati. Pentru aceasta, tanarul Max nu a avut scrupule, a ajuns sa fie (re)cunoscut ca hotul cu manusi albe, barbat cuceritor care a profitat fara jena de inocenta si prostia femeilor cu stare, convins fiind ca rabdarea este o calitate practica, o virtute extrem de utila.  In momentele lui de sinceritate, dansatorul perfect admite ca „in toata povestea palpita un impuls personal inexplicabil, care nu avea legatura cu aspectele materiale. Ceva neobisnuit de indiferent la calcule, plamadit din senzatii, atractie si suspiciuni.” – pag.71

spateLa 64 de ani, Max s-a linistit, desi nu duce nici pe departe traiul la care a visat. Reintilnirea cu fermecatoarea si fascinanta Mecha Izunzo in Sorrento, pe coasta Mediteranei, ii provoaca lui Max amintiri nu tocmai onorante pentru el, pe de o parte, dar si fiori si zbucium interior, de cealalta parte.  Trecutul da navala si da peste cap inertia maturitatii, iar episoadele comune cu Mecha Izunzo, o combinatie exotica de dragoste-dans-tradare finalizata cu o fuga rusinoasa din partea vanatorului virtuos si rabdator, il stanjenesc si-l fac sa nu mai fie atat de precaut. In plus, faptul ca exista posibilitatea ca fiul Mechei, Jorge Keller, ajuns mare sahist, candidat la titlul mondial, sa fie fiul lui, rezultat al pasiunii nebune de acum 29 de ani de la Nisa , il buimaceste pe Max si-l face sa fie implicat intr-o actiune de furt/spionaj cel putin neobisnuita. Una peste alta, scriitorul spaniol stie sa atraga cititorul si sa-i atate curiozitatea atat cat trebuie cat sa nu poata lasa cartea din mana. Alternanta planurilor, povestea unei iubiri imposibile dintre doi oameni atat de diferiti prin educatie si mostenire genetica, tango, sah si spionaj intr-o lume marcata de razboaie si revolutii, iata elementele magice care fac din Tangoul vechii garzi o carte rotunda, plina de eleganta si rigoare. Am fost cucerita de tot ceea ce insemna lumea buna, viata  aristocratilor fara de griji, seninatatea cu care cheltuiau banii si se distrau,(*lumea Mechei) in contrast evident cu destinul celor neprivilegiati, lipsiti de bogatii si fara prea multa scoala (*lumea lui Max). Dincolo de talentul autorului de a reda fascinatia pentru jocuri sexuale, pentru dorinta de a cunoaste oameni si locuri dubioase, exista in „Tangoul Vechii Garzi” o lume demult uitata, pe care doar filmele vechi o mai redau. Cazinouri, tangou, femei gratioase, siraguri de perle si eleganta ce provine de la  generatii intregi cu avere si educatie. Cuceritorul Max se va autodepasi la final, dar va intelege ca nu nu poti trisa la infinit si ca nu poti pasi cu forta intr-o astfel de lume pe care nu o meriti.

Cateva pagini aici.

6 gânduri despre &8222;„Tangoul Vechii Garzi” – Arturo Perez-Reverte&8221;

    • Roberts zice:

      mie mi-a placut foarte mult. atat de mult ca acum caut celalalte carti ale acestui autor! multumesc pentru cuvintele frumoase:) am incercat sa scriu despre acesta carte, despre ce simtaminte mi-a trezit, fara sa insist prea explicit pe actiunea propriu-zisa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s