„Cartea neagra”- Orhan Pamuk

„Există oare vreo cale de a fi doar tu însuți?”

cartea-neagra
An aparitie: 2011
Autor: Orhan Pamuk
Categoria: Literatura Universala
Editura:Polirom
Format: 130×200
Nr. pagini: 512
Pret: reducere de la 43 lei la 32 lei
Disponibilitate: libraria online Libris

Daca cineva are dubii privind motivul pentru care Orhan Pamuk a castigat premiul Nobel pentru literatura, ii recomand in mod calduros sa incerce sa citeasca „Cartea neagra” – un adevarat tur de forta, o combinatie de talent, cuvinte si de filozofie pe fondul unei intrigi politiste.  O carte dificila pentru mine, care mi-a solicitat atentia si mintea, mi-a dat de gandit si m-a uimit prin modul aparent facil cum este scrisa si cum decurge intriga. O intriga aparent lejera, o sotie care dispare de-acasa, un sot care nu-i anunta disparitia si care incearca s-o gaseasca. Galip, sotul, un avocat turc de treizeci si trei de ani, isi asuma rolul de detectiv si cauta/aduna/pune cap la cap indicii doar ca sa-si gaseasca sotia. Este evident ca Galip este inca indragostit de Ruya (sotia lui, dar si verisoara primara) si ca lipsa ei de-acasa il obliga sa iesa din starea de inertie si sa faca tot felul de conexiuni ca sa reuseasca de unul singur. Biletul scurt, scris de Ruya cu un pix verde, nu clarifica nimic, iar cartile politiste, citite in mod curent de sotia disparuta, par sa fie pline de informatii bune pentru ancheta personala. Seara, in timpul unei cine in familie, Galip tine in secret disparitia nevestei si incepe sa banuiasca ca plecarea ei are legatura cu Celal, (celebru editorialist de ziar), un verisor de-al lui Galip în vârstă de cincizeci și trei de ani, fratele vitreg al Ruyei, care nu a fost văzut de ceva timp. Galip concluzionează că Celal și Ruya se ascund împreună pentru ca amândoi au dispărut în aceeași zi și au avut o relație strânsă toată viața lor. Galip incepe sa scormoneasca cu aviditate si minutiozitate in trecutul Ruyei, sa-l viziteze pe fostul ei sot si sa ajunga pe urmele unor societati secrete utopice. In clipele mai linistite el citeste si interpreteaza hartiile gasite pe biroul lui Celal, povesti pe care acesta din urma le-a lasat in vederea publicarii pentru perioada in care el absenta. Galip stie ca Celal avea pierderi de memorie si ca sa afle secretul, se pune in pielea lui Celal, merge la biroul acestuia, isi petrece zilele in apartamentul lui Celal si ajunge la ideea paradoxala ca „Singurul mod o persoană poate deveni el însuși este de a deveni altcineva.” Faptul ca Galip adopta identitatea lui Celal ca editor de ziar si ca scriitor este una dintre temele principale din a doua jumătate a romanului. Exista multe elemente care par sa defineasca „Cartea neagra„: desele  trimiteri la literatura occidentala dar si la cea islamica, dezintegrarea Istanbulului si pierderea memoriei/ a identitatii.

„A citit nenumarate pagini din cuprinsul unor scrieri ce aratau ca particularitatea esentiala a lui Dumnezeu este caliatatea sa de comoara ascunsa, de mister. Problema era sa afli calea de a patrunde acel mister Problema era sa pricepi ca misterul se reflecta in lume. Problema era sa sesizezi ca misterul se manifesta pretutindeni, in fiecare lucru, in fiecare obiect, in fiecare om. Lumea era o mare de indicii; in fiecare picatura a acesteia staruia un gust de sare care ducea la misterul din spatele ei.”- pag. 335

Fiecare conversatie, fiecare pasaj descriptiv, desi scrise aparent lejer, formeaza un puzzle complicat si au rolul de a-l conduce pe Galip spre aflarea adevarului. El începe să simtă că obiectele din jur încearcă să-i spună ceva și că ele il pot ajuta sa inteleaga ceea ce s-a intamplat. Această idee,  abordata în mai multe povestiri din primele capitole ale cărții, se dezvoltă într-o obsesie în mintea lui Galip. Indiciile sale se gaseau pretutindeni si-n toate, misterul se afla si el pretutindeni si-n toate.  Orasul se transforma dintr-un ungher pasnic, intesat de semne si de obiecte bine stiute, intr-o lume inspaimantatoare, plina de primejdii si de taine necunoscute . Somnul si visele aduc posibilitatea de a nu mai fi tu insuti, ofera alternativa de a te detasa de realitate si de a evita dezamagiri si ratari. Deznodamantul lasa loc de multe intrebari. A fost crima sau sinucidere? Celal a premeditat totul constient fiind inca ca memoria sa era in scadere si Galip e o victima a acestui plan? Cine e vinovatul celor doua asasinate? Indiferent de ceea ce cred eu ca s-a intamplat, personal am ramas cu impresia ca-mi scapa multe detalii obscure si ca trioul Galip-Ruya-Celal m-a dovedit. Romanul conține discuții profunde despre plagiat, este bogat in detalii si aluzii, in istorie si sufism, iar culorile, sunetele și mirosurile Istanbulului indulcesc tema cartii si labirintul complex al lui Pamuk. O carte care nu se citeste la repezeala, care necesita experienta si predispozitia pentru monolog si descalcirea multi-fațetelor. „Romanul este o lume in care «totul imita totul, in care toate povestile si toti oamenii erau, rind pe rind, copia si originalul altor povesti si ale altor oameni si in care toate povestile se deschideau spre alte povesti».” (Jonathan Coe)

Daca v-am facut macar putin curiosi, gasiti aici un fragment.

15 gânduri despre &8222;„Cartea neagra”- Orhan Pamuk&8221;

    • Roberts zice:

      pentru mine, a fost o lectura foarte dificila si intortocheata. cred ca mi-a luat mai bine de 3 spatamani ca s-o termin si am senzatia ca n-am inteles-o in totalitate. oricum, este considerata poate cea mai buna carte a lui Pamuk si o capodopera a literaturii. sunt curioasa ce parere au alti cititori amatori, asa, ca mine:)

      • ionescu zice:

        eu sunt ionescu.
        am citit kara kitap, da. grea carte. foarte frumoasa & misterioasa. poate prea misterioasa pentru mine

      • Gabriel zice:

        Eu am citit doar „Ma numesc Rosu” si „Romancierul naiv si sentimental” (eseu). Asa ca nu am ce sa spun despre carte. O am, editata de Curtea Veche si o sa ma apuc intr-o zi de ea.

  1. Bookish Style zice:

    Eu mă număr printre cei care nu au citit nimic de Pamuk deşi îl pun pe liste de câţiva ani. Sper să remediez problema cât de curând. În următoare săptămâni îmi încerc puterile cu Donna Tartt, de vreo 1000 pagini😀 Sper să mai am energie şi de altceva după ce o termin.

    • Roberts zice:

      offff, Sticletele, te invidiez putin:) eu inca n-am cumparat-o (o s-o fac, asta-i clar) si vad ca au tabarat bloggerii pe ea. astept sa vad cat de mult ti-a placut:)

  2. Ema Cojocaru zice:

    Felicitări, Iulia, pentru perseverență! Îmi amintesc că și la prima carte de Pamuk pe care ai citit-o ai întâmpinat dificultăți (chiar sunt solicitante cărțile lui), așa că mă bucur că nu te-ai dat bătută și ai mai încercat una.🙂
    Cred că mai bine citeam Cartea neagră, oricât de dificilă ar fi ea, decât Muzeul inocenței, care a fost tare frustrant pe alocuri (n-aveam de unde să știu, evident). Totuși, după ce a trecut timpul, am rămas cu amintirile plăcute din acest roman, pentru că Pamuk chiar scrie extraordinar de bine. Așa că o să revin la un moment dat la el – mai precis, Zăpada și Cartea neagră.

    • Roberts zice:

      daca vrei, iti trimit eu Cartea neagra. eu m-am cam chinuit cu ea desi e fermecatoare pana la un moment dat. ideea ca fiecare poate trai viata altuia ca sa se cunoasca pe sine, m-a cam dat peste cap. oricum, Pamuk e celebru si prolific, dar eu inca nu sunt in clubul lui, cred ca trebuie sa ma mai maturizez nitel:)

      • Ema Cojocaru zice:

        Măi, îți mulțumesc, îți voi scrie un mesaj.🙂 Am zis că revin aici să-ți răspund, dar m-am luat cu altele și am uitat (scuze).
        Nu știu dacă e vorba despre maturizare, poate pur și simplu nu rezonezi cu stilul și subiectele lui Pamuk. Desigur, e posibil ca pe la 60 de ani să percepi lucrurile diferit. :))

  3. Paul zice:

    Am Cartea Neagră de aproape un an în bibliotecă, am încercat la un moment dat să o citesc dar am renunțat după primele 50 de pagini. Ce-i drept atunci mă aflam și într-o perioadă în care eram destul de stresat și nu avem chef de cărți dificile. Sper să o reiau vara asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s