„Mr. Vertigo” – Paul Auster

„În străfundurile mele, nu cred că-ţi trebuie vreun talent special ca să te desprinzi de pămînt şi să pluteşti prin aer. Cu toţii avem asta înăuntrul nostru- fiece bărbat, femeie şi copil- şi, cu îndeajuns de multă strădanie şi concentrare, fiecare fiinţă umană e capabilă să facă dublul isprăvilor pe care le-am înfăptuit eu ca Walt Copilul Minune. Trebuie să înveţi să încetezi să fii tu însuţi. Cu asta-ncepe şi totul urmează de-aici. Trebuie să te laşi evaporat. Să-ţi laşi muşchii să se moaie, să respiri pînă cînd simţi că sufletul se scurge din tine şi apoi să-nchizi ochii. În felul ăsta se face. Golul dinăuntrul trupului tău devine mai uşor decît aerul pe care-l ai împrejur. Puţin cîte puţin, începi să cîntăreşti mai puţin decît nimic. Închizi ochii; îţi întinzi braţele; te laşi evaporat. Şi apoi, puţin cîte puţin, te desprinzi de pămînt. Uite-aşa.”

mr-vertigoUn copil ambitios si incapatanat, un maestru care investeste timp, pricepere si dragoste in invatacelul lui, 33 de pasi de initiere intr-ale zborului, si gata, Paul Auster construieste o carte-fabula plina de farmec si de invataminte. Spun asta in conditiile in care am avut senzatia ca in primele 50-100 de pagini nici macar nu citesc ceva de Auster. Mi se parea genul acela de carte usurica, scrisa din perspectiva unui copil, cu o actiune usor de urmarit si care nu transmite mare lucru. Insasi ideea de la care a pornit parea cel putin hazardata. Walt Rawley, un pusti de numai 9 ani, crescut de un unchi cam salbatic si de o matusa cam proasta, este gasit de Maestrul Yehudi si luat cu acordul rudelor. Promisiunea facuta pustiului este cel putin neobisnuita: Walt va invata sa zboare daca va fi suficient de curajos si de puternic cat sa suporte si sa treaca cu brio prin probele alese de maestru. Si nu a fost deloc usor. Insasi relatia elev – profesor este incordata la inceput. Micul Walt nu intelege strategia maetrului, are momente de revolta si de nemultumire, dar toate indoielile lui sunt spulberate atunci cand apar primele rezultate, banii si publicul incantat de performantele copilului minune ramas cunoscut ca Walt Copilul Minune. Aceasta este doar prima etapa din viata plina de peripetii a lui Walt. Micul cersetor din St. Louis va cunoaste celebritatea, luxul si maretia, dar  in egala masura destinul lui va fi afectat de moartea celor dragi, de droguri si de jocuri de noroc. Apogeu si revenire la normal, la traiul banal al oamenilor obisnuiti. O schimbare de perspectiva greu de ingurgitat. Dupa reusita si greu imaginabilul succes, Walt Copilul Minune trebuie sa invete sa traiasca ca un simplu Walt Rawley, un tanar care invatase sa zboare dar care nu mai stia sa faca nimic altceva. Fara bani, fara maestrul intelept care sa-l ghideze, Walt cel vorbaret si smecheras invata sa supravietuiasca in vremuri tulburi. Walt incearca sa-si gasesca rostul de-a lungul și de‑a latul Americii undeva între anii 1924-’92, realizand cu tristete faptul ca niciodata nu va mai fi la fel de fericit ca-n vremurile cand levita si uimea lumea cu acrobatiile lui prin aer. Mi-ar fi placut sa citesc aceasta carte cand eram mai tanara, undeva prin anii adolescentei, in perioada marilor intrebari si a curajului fara prea multa judecata. Mr. Vertigo mi-ar fi oferit pe tava revelatia ca trebuie sa tii cont de sfaturile celor intelepti, dar sa-ti iei zborul cand crezi de cuviinta. Si da, dragostea salveaza, important e sa vrei sa fii salvat.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;„Mr. Vertigo” – Paul Auster&8221;

  1. Bookish zice:

    Eu am citit doar „Invizibil” de Paul Auster, dar este un scriitor pe care mi-am propus să nu-l mai ocolesc. Văd că ai mai citit de el și „Palatul lunii” și”Leviatan”. Care dintre cele două ai zice că e mai bună?

  2. Ema Cojocaru zice:

    Mr. Vertigo mi-a plăcut și mie, dar Invizibil așa și așa (cred că ți-am mai zis). Mai ai vreo carte de Auster pe care n-ai citit-o, Iulia? Parcă ”Trilogia New York-ului”, dar în rest mi se pare că ai citit cam tot ce s-a publicat la noi. Wow, nu știu dacă eu am vreun autor pe care să-l fi citit în întregime (tu cred că o mai ai și pe Allende, nu?).
    Chiar dacă îmi place la nebunie cum scrie un autor, alternez cărțile lui/ei cu ale altora (uneori la intervale foarte mari), pentru a nu face exces. 😀 Astfel ar fi cazul lui Javier Marias, care-mi place la nebunie. Acum mi-e dor să mai citesc ceva de el, dar nu știu de ce naiba mă tot apuc de alte cărți, în loc să-mi ascult inima! :))

    • Roberts zice:

      cel mai bine e sa-ti asculti inima:)) macar din cand in cand. revenind, n-am citit tot ce-a scris Paul Auster, mai am Trilogia, Tombuctu si inca vreo doua (le am in engleza, trebuie sa ma mobilizez). imi place Auster, nu tot la aceeasi intensitate. consider ca scrie fara sa sa-l intereseze prea tare ce opinii au criticii, scrie patimas si da la tipar (cel putin senzatia asta o am eu) plus istoriile de viata care nu stii niciodata ce traiectorie iau. si Allende imi place, desi admit faptul ca e ceva mai comerciala in ultimul timp si usor melodramatica . si Donna Tartt imi place, cu tot cu Sticletele ei (tocmai am terminat-o, sunt inca sub impactul ei.) cu Javier Marias nu-s familiarizata, trebuie sa recuperez:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s