„Nasterea lui Venus” – Sarah Dunant

„Cu atata propaganda religioasa, isteria printre credinciosi era in crestere: oameni care traiau atat de mult cu Dumnezeu in suflet, incat nici nu mai stiau cum sa se comporte cu oamenii. Te intalneai cu ei uneori pe strada, vorbind de unii singuri, razand, plangand, vulnerabilitatea lor vibrand ca o aura. Cei mai multi erau suflete inofensive, mai mult un fel de pustnici pierduti prin oras. Dar nu toti. Cand Dumnezeu incepea sa clocoteasca in ei, deveneau de-a dreptul infricosatori.” – pag.275

nasterea-lui-venusFlorenta. Secolul al XV-lea. Fanatism religios. O calugarita care moare (aparent) din cauza unei tumori infioraroare. Si nu in ultimul rand, Alessandra Cecchi, mezina unui negustor instarit, care vrea sa scape de traiul tipic tinerelor aristocrate (maritis, conceperea de copii, etc.) si sa devina cat mai buna in singurul domeniu pentru care simte o atractie de neoprit: arta desenului si a picturii. Colac peste pupaza, tatal Alessandrei, detinator al unui mic imperiu comercial cu ramuri in toata Europa si in unele zone din Orient, angajeaza un tanar si talentat pictor flamand cu scopul de a decora capela familiei. Este firesc ca in acest context, tanara Alessandra sa simta o dorinta irezistibila de a fi cat mai aproape de tanarul pictor, sa impartaseasca opinii si pareri vis-a-vis de culori si obtinerea lor, si, in final sa-l admire si sa se indragosteasca de el. La inceput, legatura lor este construita doar pe nevoia tinerei Cecchi de a invata cat mai mult despre nuante, adancime si relief: „….chiar si eu imi dadeam seama ca redarea era totusi grosolana, mai mult un artificiu din pensula decat o realizare verosimila. Ma apuca disperarea cand imi dadeam seama de limitarile mele.” – pag. 85 Povestea lor de dragoste este una fragila si intrerupta brusc de casatoria aranjata a Alessandrei cu Cristoforo Langella, un barbat influent, bogat, mult mai in varsta decat ea si evident, obisnuit sa intretina relatii sexuale cu tineri frumosi. Ce va face Alessandra? Isi va urma inima, va fi o razvratita si o renegata, sau se va resemna, se va cai pentru pacatele ei si va ajunge o nevasta smerita si devotata? Destinul ei este unul atipic. Intr-o perioada cand oamenii erau condusi de Biserica si tinuti in ignoranta si confuzie,  Alessandra va urma o cale greu de prevazut, care-o va avantaja si-i va oferi bucuria de a-si urma visul de a picta si de a fi ea insasi. „Nasterea lui Venus” nu este o carte de dragoste. Este o poveste despre o tanara inteligenta si impulsiva care trebuie sa decida ce este mai important dintre traditie, eros si arta. Am savurat anumite capitole si am simtit pana-n maduva oaselor ca eram in Florenta, un oras al desfraului, al sodomiei si a fanatismului religios. Am admirat-o si am judecat-o pe Alessandra, am compatimit-o si am ramas uimita cateodata de alegerile ei indraznete. Mi-a placut „Nasterea lui Venus„, desi nu e cea mai reusita carte scrisa de Sarah Dunant.  Eu sunt genul de cititor atras de fictiune istorica si din acest punct de vedere, Sarah Dunant isi duce cu brio misiunea la bun sfarsit. Florenta, aflată la graniţa dintre secolele al XV-lea şi al XVI-lea, devine loc de framantari politice, fundal istoric pentru redarea influentei pe care Fra Girolamo Savonarola o are asupra Signoriei şi a cetăţenilor orasului, dar si scena unde Alessandra Cecchi iese cu naturalete dintr-un univers domestic caracteristic femeilor din aristocratia italiana si se transforma dintr-o adolescenta maturizata fortat intr-o femeie curajoasa si inteleapta. In schimb, nu am savurat felul cum sexul, violenta si sodomia pareau sa faca parte din viata florentinilor si pasajele mult prea minutios descriptive ale crimelor din colturile orasului. Am inteles insa ca acestea definesc ideea de roman-sarpe, asa cum a fost descrisa „Nasterea lui Venus”. Cititi-o, veti iesi din inertie, pe mine m-a facut sa rosesc, pe alocuri, sa ma ingrozesc (de multe ori), dar sa ma simt acolo, in perioada Renaşterii italiene.

O alta parere aici.

9 gânduri despre &8222;„Nasterea lui Venus” – Sarah Dunant&8221;

      • A.T. zice:

        mie imi plac cartile istorice mult de tot. Si din pacate, sexul si violenta faceau parte din epocile respective. Multi autori incearca sa treaca peste treaba asta, sa ignore. Dar e un fapt istoric, ce nu poate fi ignorat. Bineinteles ca nici mie nu-mi place violenta,dar admir un autor care are curajul sa scrie despre istorie, prezentind toate fatelete, atit urite cit si frumoase.

    • Roberts zice:

      eu zic ca merita o incercare:) s-ar putea sa te (ne) surprinda si sa suporte partea cu violenta (apropos de violenta, poate unora nu li se pare exagerata, e doar impresia mea):)

  1. bibliodevafiliala3 zice:

    Am frunzărit şi eu cartea când a intrat în bibliotecă. Eram curioasă dar cred că ceea ce te-a deranjat pe tine, partea descriptivă, a fost ceea ce m-a hotărât să nu citesc cartea, până la urmă.

  2. Loredana M. zice:

    Mie, personal, Naşterea lui Venus mi s-a părut un roman excepţional! Scris foarte bine, documentat foarte bine, şi mai ales având o poveste unică şi emoţionantă la bază. Am citit şi În compania curtezanei, tot de Sarah Dunant, însă pot spune că nu m-a atras la fel de tare. Mă bucur că totuşi ţi-a plăcut.😉

    • Roberts zice:

      mi-a placut:) imi place cum scrie Sarah Dunant, povestile ei si felul cum le pune pe hartie pentru noi, cititorii. de la ea mai invat si eu putina istorie:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s