„Nasterea. Istorii traite” – Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir

nasterea-istorii-traiteNasterea nu este numai un eveniment medical sau un atribut al adoratiei divine. Este experienta originara a fiecaruia. Filozofii nefeministi sustin ca nu exista decat o propozitie universal afirmativa adevarata despre oameni: Toti oamenii sunt muritori. Ei bine, ei ignora faptul ca preconditia acestei universal afirmative este o alta, la fel de adevarata: Toti oamenii sunt nascuti.” – pag.10

Modul in care vei percepe aceasta carte, depinde in fact de un singur lucru: daca esti sau nu esti deja mama. Daca ai trecut prin experienta aceasta, a nasterii, atunci cele 20 de relatari iti amintesc intr-o oarecare masura de ceea ce ai trait tu. Daca iti doreai sau nu copii, cum ti-ai dat seama/cum ai aflat ca esti insarcinata, cum au trecut cele 9 luni de graviditate, cum a fost nasterea propriu-zisa, perioada de lauzie si acomodarea cu bebelusul nou-venit pe lume. Din acest punct de vedere, cartea e mai usor de ingurgitat de catre mamici. Oricat de traumatizanta a fost aceasta experienta (si nu, n-ar trebui sa fie, pentru ca femeile nasc de cand lumea si pamantul iar maternitatea e insasi esenta feminitatii), faptul ca a trecut ceva timp, sterge din impactul celor intamplate. In plus, ajuta si tonul ironic-jucaus cu care cele 20 de protagoniste relateaza,  rememoreaza si aduc la lumina detalii intime legate de nasterea copiilor lor. Cu exceptia celor 2-3 povestiri ale mamicilor care au nascut in strainatate, celalalte femei, intelectuale, cu studii superioare, masterate, doctorate, etc., s-au lovit de aceleasi probleme cu care a avut de-a face si restul reprezentantelor sexului slab dupa ce testul de sarcina a aratat timid cele 2 liniute. Dupa cocktailul initial de recunostinta, bucurie si  surpriza urmeaza invariabil lupta cu realitatea: reactia partenerului, primele analize, gasirea unui ginecolog bun, luarea in greutate, nasterea naturala versus cezariana, drumul la spital si pregatirea pentru nastere, alaptatul, etc. Aici exista mici-mari diferente, dar, din pacate, exista anumite constante comune cu care au avut de-a face mai toate proaspetele mamici, si anume spaga, indiferenta doctorilor, lipsa comunicarii medic-pacient, grosolonia asistentelor, conditiile groaznice din maternitati, etc. Povestite cu umor si cu o usoara condescenta, ai senzatia la un moment dat ca asa e normal sa fie. Si nu este. De aceea, pentru tinerele doamne care au in calcul varianta conceperii unui copil, cartea de fata nu transmite un mesaj incurajator. Dimpotriva. Personal, m-am regasit in multe dintre povestiri, am retrait nesiguranta acelor luni, dar si incredibila bucurie cand totul se termina cu bine si tii bebelusul prima data in brate.

nasterea_coperta spateConcluzionand, am avut parte de o lectura dulce-amara si pe alocuri m-am simtit invadata de un alai de senzatii (aparent) uitate. Un inceput de carte foarte frumos („Fiecare dintre noi, inainte sa fie persoana distincta, a existat ca parte a altei persoane: mama. Noi venim din ele. Nu venim pe lume ca Venus din spuma marii sau Atena din capul lui Zeus, nu suntem generatie spontanee, ci suntem adusi pe lume.” – pag.7) si un final pe masura („Important este ca tinem in brate un copilas sanatos, care zambeste tuturor si ne umple viata de lumina si inimile de bucurie” – pag. 366) Mai greu de suportat este restul, trebuie sa ai nervii tari si simtul umorului. Altfel, renunti sa citesti istorii traite si nu te mai vezi gravida in vecii vecilor.

Un gând despre &8222;„Nasterea. Istorii traite” – Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s