„Transatlantic” – Colum McCann

„Rareori stim ce ecou au actiunile noastre, dar povestile noastre cu siguranta ne vor supravietui.” – pag.276

89297898_oTransatlantic„, noua aparitie de la Rao, a fost compania mea timp de doua dupa-amieze. O companie placuta, irezistibila chiar, tinand cont de faptul ca nu ma asteptam sa se lege lucrurile atat de bine in partea a doua a cartii.  Asa ca, desi am intampinat unele greutati la inceput legate de anumite detalii istorice, am fost de-a dreptul fermecata de personajele care sustin actiunea. Nu numai ca unele dintre ele chiar au existat si au ramas cunoscute ca vestiti oratori, senatori si reformatori sociali (asa cum am descoperit sãpînd pe google) dar uimitor e ca, desi rolul lor nu e deloc unul minor in carte, intriga nu este centrata pe ele. Dimpotriva, in opinia mea, adevaratele eroine sunt femeile ale caror nume istoria nu le mentioneaza inca si nici nu le va mentiona vreodata. Femei simple ca Lily, menajera in casa editorului irlandez Webb, a carei destin se schimba in mod miraculos atunci cand il cunoaste pe scriitorul si oratorul Frederick Douglass, adevarat lider al mișcării aboliționiste. Lily Duggan va pleca in cautarea libertatii si a demnitatii in America, va cunoaste frica, saracia si razboiul, isi va ingropa trei fii si sotul, dar marea bucurie si implinire a vietii ei va fi Emily, fiica ei – o femeie controversata, o prezenta originala, o femeie necasatorita care-o va creste singura pe Lottie, singura ei fiica rezultata in urma unei legaturi adulterine. Emily va scrie despre zborul efectuat peste Atlantic de cei doi aviatori britanici John Alcock si Arthur (Teddy) Whitten Brown, iar Lottie va asista la acest eveniment si va face primele fotografii. De aici si denumirea cartii. O scrisoare care nu ajunge la destinatie, ramasa nedeschisa si necitita timp de multi ani, face conexiunea intre generatii si e liantul dintre trecut si prezent, dintre continente, dintre generatii de femei obisnuite si persoane ca senatorul Mitchel si presedintele Obama. Desi nu este o lectura foarte facila, desi m-am simtit cateodata prinsa pe picior gresit (credeam ca anticipez anumite aspecte), trebuie sa recunosc faptul ca Transatlantic m-a cucerit. Durerea, foametea si saracia crunta m-au infiorat prin frumusetea si limpezimea cu care sunt transpuse, dar ceea ce parea a fi o lectura trist-deprimanta e luminata de puterea si dorinta de supravietuire a oamenilor, de lupta lor de a gasi un sens major vietii, de a se impaca cu nenorocirile si tragediile care apar inevitabil.  Este un act de curaj sa gasesti o cale de nu accepta inutilitatea existentei, de a avea mici satisfactii si sa te bucuri de un rasarit de soare (de exemplu) chiar daca tocmai ti-ai ingropat nepotul de 18 ani, sa stii ca nu poti impiedica razboaie si lupte inutile dar sa militezi in mod continuu pentru pace si drepturile omului. McCann aduce in discutie valorile morale, o gama larga de trairi si simtaminte universal valabile, fara sa dezvolte o actiune foarte bogata. 4 generatii de femei, Irlanda – un taram unde n-am ajuns pana acum dar o data cu „Transatlantic” am ajuns sa-l iubesc, o poveste despre iubire, adevar si curaj, iata ce inseamna pentru mine o carte buna. Sunt curioasa cum ar fi fost sa o aud pe Geraldine Hughes vorbindu-mi in dialect irlandez despre turul lui Frederick Douglass în Irlanda anului 1845 (Marea Foamete) sau despre zborul istoric al senatorului George J.Mitchell pentru acordul de pace din Belfast 1998.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;„Transatlantic” – Colum McCann&8221;

  1. Ema Cojocaru zice:

    Mi-am propus și eu să citesc ceva de Colum McCann anul acesta și m-am oprit la ”Goana nebună a lumii”, deși eram curioasă cum e și ”Transatlantic”. Citind ce ai scris tu despre ea, cred că rămân totuși la prima – iar dacă îmi place stilul autorului, o trec și pe aceasta pe listă. Ar fi cazul să mă apuc de niște cărți mai groase, pentru că le-am cam neglijat și parcă văd că iarăși le las necitite, ca în anii trecuți.
    Hmm, de ce arată așa cuvântul „simple” de mai sus?

      • Roberts zice:

        Noroc cu Lavinia de am citit Transatlantic, ea mi-a atras atentia pe blogul ei si pe goodreads vis-a-vis de cartea aceasta:)

    • Roberts zice:

      habar n-am de ce apare scris „simple” asa, am si sters si scris din nou si tot la fel. ma poate ajuta cineva??? am citit si Goana, de atunci imi place Colum McCann. acum parca as vrea si „Dansatorul” si „Zoli”, am citit numai de bine si despre astea:)

      • Ema Cojocaru zice:

        Eu habar n-am ce poți face, deși e tare ciudată chestia. Poți încerca să formatezi tot textul, poate așa dispare.
        Goana o să citesc, mai ales că și Lavinia a lăudat-o – și nu o dată. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s