„Alte glasuri, alte încaperi” – Truman Capote

Prima intalnire cu Truman Capote de la care aveam ceva asteptari. La inceput chiar mi-a placut cum decurge actiunea, cum este descris Joel si bucuria lui de a pleca din casa matusii unde era nevoit sa traiasca. Mama lui moare dupa o lunga suferinta si micul Joel, un copil-adolescent  de numai 13 ani se obisnuieste greu cu gandul disparitiei mamei lui. Singura speranta consta in dorinta lui de a-si cunoaste tatal biologic, Edward, care-l abandonase de mult timp. Asa ca-si face bagajele si calatoreste singur din New Orleans pina in Alabama la conacul unde ii va cunoaste pe ciudata Amy, pe verisorul decadent Randolph si, intr-un final, insusi tatal. Primele impresii nu sunt prea incurajatoare: „…diferenta intre ceea ce se intampla acum si lucrurile la care se asteptase el sa se intample era prea mare. Era ca si cum ti-ai fi cumparat bilet sa vezi un film cu Vestul salbatic si dadeai in schimb de o poveste stupida, romantioasa. Daca ti se intampla asa ceva te simteai, fireste, tras pe sfoara. Si exact asa se simtea el acum.” – pag.104. Asa ca ceea ce urmeaza, adaptarea lui Joel la noua viata si la traiul de la conac, sunt redate intr-o atmosfera formata din confuzii tipic adolescentine si magia din acel colt uitat de lume. Intr-o oarecare masura ajuta si personajele atipice, construite cu migala si descrise minutios. De exemplu, verisorul astmatic Randolph picteaza, stie sa ghiceasca in palma si e o aparitie prin felul lui de a se imbraca. (la prima intalnire dintre ei, Randolph poarta o pijama, peste aceasta avea un chimono cu maneci largi iar picioarele grasulii erau vizibile prin deschizatura sandalelor si aveau degetele date cu lac).  Servitoarea – bucatareasa Zoo devine prima lui prietena desi ii despart niste ani buni, iar experientele negresei nu-i sunt foarte clare delicatului Joel. Cele doua surori, una baietoasa si mereu pusa pe rele, iremediabil atasata de cainele Henry, cealalta – mai linistita dar aflata intr-un  fel de competitie cu sora’sa, dau savoare si ritm prin felul lor de a fi, atat de diferite si amandoua cucerite de prezenta lui Joel.

An aparitie: 2006
Autor: Truman Capote
Categoria: Literatura Universala
Editura: POLIROM
NUmar pagini: 276
Pret: 23,7 lei
Disponibilitate: libraria online Libris
DSCN0413

Din pacate, la un moment dat am devenit nitel confuza. Lungile descrieri, unele complicate si pline de metafore, mi-au solicitat atentia si probabil ca si din aceasta cauza am ramas cu multe intrebari fara raspuns (poate ca o recitire m-ar ajuta). Mi-a placut faptul ca Joel isi cunoaste parintele, se simte eliberat de relatia cu tatal sau si cel mai mult, fuga lui de-acasa si descrierea balciului, a forfotei de-acolo, senzatiile si trairile pe care le are, toate prin prisma pustiului pe cale de a se imbolnavi. „O răbufnire de tăcere îi răspunse ; aici, dincolo, un sunet undeva pe margine ; ploaia ca nişte aripi în cămin, picioruşele şoarecilor pe cioburile de sticlă răspândite pretutindeni, paşii feciorelnici ai celei care urcă şi coboară mereu-mereu scara, şi vântul deschizând uşile, trântindu-le, suflându-i suflarea umedă, acră, în faţă, şuierând în toate camerele ; se lăsa dus de curentul vântului ; capul îi era uşor ca un balon şi-l simţea la fel de gol ; cu gheaţă în ochi, cu spini în loc de dinţi, cu o bucată de cârpă în loc de limbă, văzuse soarele răsărind în dimineaţa asta, dar acum, cu fiecare pas împingându-l tot mai aproape de o prăpastie veşnic pânditoare căscându-se în umbră ( sau cel puţin aşa simţea el ), nu era de crezut că avea să mai vadă un alt răsărit de soare ; somnul era ca fumul, îl trăgea adânc în piept, însă îi scăpa iarăşi în aer, în inele colorate, în pete, în scântei, ale căror flăcări îl ţineau suspendat în aer să nu se prăbuşească pe duşumele . Toate acestea erau avertismente, toate muştele acestea înstelate, rămâi treaz, Joel, în ţara eschimoşilor somnul e moarte, ea e totul, mai ţii minte ? etc ” Casa lui Amy, unde se dadeau candva baluri, o fantoma, catârul John Brown, Hotelul Cloud, o femeie-pitic care molesteaza baieti, doua surori cam zapacite si un travestit fac din romanul de debut al lui Truman Capote o carte originala si considerata și astăzi o capodoperă a literaturii americane din secolul XX. Pe mine m-a cam debusolat Joel cu visele si halucinatiile lui ciudate.other voices, other rooms

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;„Alte glasuri, alte încaperi” – Truman Capote&8221;

  1. roșu vertical zice:

    Eu am abandonat-o, si-mi pare rau pe undeva, ca e totusi Truman Capote. Mai ales c-am vrut s-o citesc in special pt ca e autobiografica. Dar n-am putut digera atmosfera aia sudista nicicum!

    • Roberts zice:

      si eu am digerat-o destul de greu, mai ales ultima parte. si drept sa zic, nici nu m-am prins ca e autobiografica, doar coperta spate vorbea despre asa ceva. nu mi-a placut foarte tare dar voi mai incerca. cel mai mult ma atrage „Cu sange rece”, pare interesanta.

  2. antoanetac zice:

    Eu am abandonat-o cand confuzia m-a depasit, iar naratiunea pierde contactul cu realitatea, din exces de echivoc si abuz de matafora, nu mai intelegeam nimic, devenise ceva extrem de incalcit si enervant. Personajul varului este o exprimare pentru homosexualiatea scriitorului, de fapt cate un pic de alter-ego al scriitorului regasesti in fiecare personaj, ma gandesc la bivalenta surorilor, la Joel (si autorul si-a cautat tatal, a avut o copilarie ciudata). mai clara si mai izbutita, cizelata stilistic este „Muzica pentru cameleoni” unde realitatea nu se pierde de tot, se imbina fericit cu metafora, relativitatea faptelor se mentine dar nu a ajuns sa ma scoata din rabdari, este chiar doza ideala de a te intriga, in coada de peste. Este o colectie de povestiri, dar mie mi s-au parut una mai frumoasa ca alta, prin atmosfera, straneitate, nostalgie, personajele, unele reale, au o aura in care le invaluie evocarea lui Truman Capote. cel mai izbutit roman al lui ramane pentru mine, pana acum, Mic dejun la Tiffany. Nu am citit „Cu sange rece”, un subiect asemanator are o povestire din „Muzica pentru cameleoni”, de fapt un interviu luat ucigasului lui Sharon Tate. dar genul acesta de subiecte, cu criminali, nu ma pasioneaza.

    • Roberts zice:

      waw, Antoaneta, dupa comentariul tau am inceput sa caut si eu mai multe informatii despre viata lui Capote. poate ca ar fi trebuit sa fac acest lucru inainte sa ma apuc de „Alte glasuri, alte incaperi” si intelegeam/faceam multe conexiuni, acum simt ca mi-au scapat multe fineturi. n-am prea inteles ultima parte si de aceea am fost dezorientata la finalul cartii. „Cu sange rece” ma atrage pentru ca sper ca incearca sa faca o analiza a personalitatii ucigasilor, a caracterului si a felului cum au gandit. acum iau o pauza de la Capote, prefer sa citesc ceva mai usurel (m-am apucat de Vizionare) si la momentul potrivit voi fi mai insistenta. multumesc de documentare, de faptul ca expui asa de usor cunostintele tale si ca mai imi deschizi ochii si mintea!

      • antoanetac zice:

        In mare parte am inteles lucrurile daorita volumului „Muzica pentru cameleoni”. Tu ai avut mult mai multa rabdare terminand „Alte glasuri, alte incaperi”, dupa cum spunea si Rosu vertical, m-au dat gata atmosfera sudista apasatoare, mlastina aceea …si personajele, prea incifrate dar pe care, culmea, le-am dibuit dupa ce am citit a doua carte, mai directa, asa m-am lamurit! …Bine ca am ales alta carte, doar nu era faimos Capote degeaba 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s