„Palatul lunii” – Paul Auster

“I would turn my life into a work of art, sacrificing myself to such exquisite paradoxes that every breath I took would teach me how to savor my own doom. (…) The moon would block the sun, and at that point I would vanish.”

DSCN0391Citindu-l pe Paul Auster, patrund de fiecare data intr-o lume fascinanta. Marele lui merit imo consta in faptul ca porneste de la experientele personale ale unor oameni normali si apoi le transforma aparent lejer in momente absolut remarcabile. De exemplu, in „Palatul lunii” M.S. Fogg este un tanar absolvent de colegiu a carui viata ia o turnura neasteptata o data cu moartea unchiului sau, Victor. Crescut cu devotament de acesta de la varsta de 11 ani (cand mama lui moare in urma unui stupid accident de masina), tanarul Fogg sufera cumplit la moartea neasteptata a unchiului si constata cu oarecare uimire ca se indreapta incet-incet spre faliment. Singura mostenire de la unchiul Victor sunt peste 70 de cutii cu carti, care vor servi mai intai ca simulare de mobilier. Cu o staruinta de laudat, izvorata din dragostea si in amintirea unchiului sau mort, Fogg va citi toate aceste carti si apoi le va vinde intr-un anticariat ca sa poata avea bani de mancare si utilitati. Dupa primele luni grele de supravietuire, tanarul Fogg devine un adevarat acrobat pentru a reusi sa faca fata cheltuielilor si a-si asigura minimul de hrana. Ce urmeaza sfideaza mersul normal al lucrurilor. Dintr-un tanar inteligent, cu studii, iubitor de carti si de arte, tanarul Fogg ajunge un adevarat boschetar, traieste cateva luni in Central Park,  mananca din gunoaie si doarme pe unde apuca, dar nu-si pierde inclinatia spre introspectie si filozofie. Scaparea vine de la un prieten devotat si de la o chinezoaica exotica care-l place din primul moment pe eroul nostru. Dragostea este singurul lucru din lume care poate sa opreasca un om din cadere, singurul lucru suficient de puternic incat sa opreasca un om din cadere. Aici ma opresc cu derularea evenimentelor, pentru ca exact din acest punct urmeaza partea uimitoare si greu previzibila a vietii lui Fogg. Isi va cunoaste tatal biologic, un profesor ratat, o aparitie bizara cu o viata sentimentala cel putin neobisnuita, dar si bunicul – o adevarata personalitate cu un destin absolut fabulos, apoi Fogg se va indragosti si va trai suisurile si coborasurile tipice unei relatii de dragoste, se va imbogati si va saraci, va deschide ochii spre interior si va fi doar o mica parte dintr-un scenariu absolut halucinant si imprevizibil.

moonpalace

De aceea mi-a placut „Palatul lunii” si recunosc ca desi am avut oarecare probleme in a o citi (n-am gasit editia in romana iar varianta in engleza mi-a ridicat niste probleme de traducere) nu puteam sa-mi iau gandul de la ea. A meritat fiecare clipa, fiecare pagina m-a incantat si mi-a satisfacut pofta de lectura, mi-a oferit raspunsuri si mi-a dat de gandit. Pentru ca M.S.Fogg e un personaj, dar e si un mijloc de a incita, de a face cititorul sa iasa din inertie si de a-i oferi alte perspective si moduri de a gandi. Cele patru stele de pe goodreads sunt meritate cu prisosinta si mi-au confirmat inca o data convingerea ca Paul Auster e unul dintre scriitorii mei preferati. N-as schimba nimic din felul lui de a vedea lucrurile si de a le transpune pe hartie si l-as felicita cu toata sinceritatea pentru modul in care destinele se impletesc, cum anumite coincidente sunt semnificative iar constrangerile sociale  devin motiv de iluzii si mod de a simti viata sub toate aspectele ei.

The room was a machine that measured my condition: how much of me remained, how much of me was no longer there. I was both perpetrator and witness, both actor and audience in a theater of one. I could follow the progress of my own dismemberment. Piece by piece, I could watch myself disappear.” – pag.36

imaginea de aici.

12 gânduri despre &8222;„Palatul lunii” – Paul Auster&8221;

  1. diana borca zice:

    Ce bine ca ai ales o carte care ti-a placut si a meritat. Poate asta iti da curaj sa mai citesti si alta data in engleza.🙂
    Imi faci pofta cu Paul Auster.🙂 Trebuie sa ma uit si eu prin pachetul ala de carti si sa-mi aleg ceva de el.🙂

    • Roberts zice:

      am fost norocoasa:) cateodata, inclusiv in ceea ce priveste lecturile, trebuie sa fii cu cartea potrivita la momentul potrivit:) poti s-ncepi cu Moon Palace, chiar cred ca ai avea alta perspectiva decat a mea. mai stau putin si ma apuc de The Book of Ilussions, am sentimentul ca Paul Auster ma va surprinde placut. pachetul acela e foarte bun, noroc de tine ca mi l-ai trimis!!!

  2. Ema Cojocaru zice:

    Hihi, mi-ai adus aminte că am și eu cartea asta în bibliotecă. N-am mai citit de multă vreme ceva de Auster, mi-ai stârnit cheful cu recenzia ta. De fapt, trebuie să recunosc că nu am fost așa încântată de autor (ți-am mai zis, oare?), dar am rămas totuși cu gândul la el. „Mr. Vertigo” mi-a plăcut, dar apoi am citit „Invizibil” și nu prea a fost pe gustul meu, însă nu mai știu de ce. Dacă scriam despre carte la momentul respectiv, măcar îmi puteam aminti motivele.🙂
    Oricum, felicitări că te-ai ambiționat și ai citit cartea în engleză! Așa e, cu un autor preferat și cu o carte bună, lectura devine mai ușoară.🙂
    A, mai am în bibliotecă și Trilogia New York-ului, tu ai citit-o?

    • Roberts zice:

      n-am citit Trilogia, o am in format pdf si am de gand sa o abordez la un moment dat. imi place Auster , Leviatanul si Palatul lunii in mod special. chiar te rog sa le citesti si astept parerea ta. am avut noroc cu Palatul lunii ca a fost pe gustul meu si lectura in engleza a fost motivanta. acum tocmai am terminat „Alte glasuri, alte incaperi” care m-a cam dezamagit, nu inteleg de ce este atat de laudata cartea aceasta. Capote nu m-a impresionat de aceasta data, poate ca imi va place mai mult „Cu sange rece”:)

      • Ema Cojocaru zice:

        Da, Palatul lunii va fi clar următoarea carte de Auster, deși mă tenta și una SF, am uitat cum se cheamă (e o ediție mai veche Humanitas).
        Am și eu cartea lui Capote, dar nu am citit-o, nici nu știu când o să ajung la ea cu noianul de cărți care mă așteaptă. Dar cum merge Vizionare? Sunt curioasă dacă îți place. Pe mine mă tentează mai mult Frați pe jumătate.

  3. Roberts zice:

    am primit Vizionare cu imprumut si am citit prea putin ca sa-mi fac o idee. oricum, nu e plictisitoare:)) uite aici spoiler: În Oslo-ul anilor ’90, într‑o toamnă prelungită în vară indiană, Will, un tânăr scenarist plin de idei, dar neapreciat de producători, trăieşte de patru ani împreună cu iubita lui, Cathrin, art director într‑o agenţie de publicitate. Pentru a scăpa de plictiseala care începe să‑i bântuie, Cathrin iniţiază un joc erotic primejdios: cu pretextul că vor să-şi cumpere o locuinţă, vizitează case şi apartamente, în care, ascunzându-se de ochii agenţilor imobiliari, reînvie pasiunea primilor ani. Totul pare să se rezolve, Will semnează un contract – e drept, pentru filme interzise minorilor, dar dispariţia lui Cathrin dă totul peste cap, calmul luând înfățişarea unui thriller ce te ține cu sufletul la gură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s