„Pina la caderea noptii” – Michael Cunningham

Un cuplu matur, Peter si Rebecca, Bea – fata lor, plecata de-acasa, cu o slujba modesta de chelnerita (spre disperarea parintilor). O criza specifica varstei de 40 de ani, criza care pare sa-l atinga doar pe Peter. El, barbat frumos, care se ocupa de o galerie de arta, se lupta cu sentimentul ratarii si al neputintei. E usor plictisit, viata domestica de-acasa decurge linistit, intr-un anume ritm care conduce la comfort si rutina. ” Iata-i pe Peter si pe sotia sa, casatoriti de douazeci si unu (aproape douazeci si doi) de ani, sociabili de-acuma, inclinati spre zeflemea, nu prea mai fac sex, dar nici deloc, nu ca alte cupluri de mult casatorite pe care le-ar putea pomeni el, si da, la o anumita virsta iti poti inchipui realizari mai mari, o satisfactie mai puternica si de nestins, dar ce-ai indeplinit pentru tine nu-i rau, nu-i rau deloc. Peter Harris, copil ostil, adolescent oribil, cistigator a diverse premii doi, a ajuns in acest moment obisnuit, cu relatii, angajat, iubit, cu rasuflarea calda a sotiei sale pe git, ducindu-se acasa.

An aparitie: 2011
Autor: Michael Cunningham
Categoria: Literatura Universala
Editura:POLIROM
Nr. pagini: 264
Disponibilitate: libraria online Libris
Pret: 22 lei
Alte carti scrise de Michael Cunningham: „Orele„, „Craiasa zapezii„, „La capatul pamantului”, „Zile exemplare”
pana-la-caderea-noptii

Asa ca vizita lui Mizzy, cumnatul lui, fratele mai mic al Rebeccai, schimba obisnuita si cadenta unei casnicii aparent reusite. Peter stie ca Mizzy a renuntat la droguri de mai bine de un an si ca vizita lui are scop terapeutic.”Peter stie, de fapt, cum e. E unul dintre tinerii aceia inteligenti, ratacitori, care dupa anumite deliberari decid ca vor sa se ocupe cu Ceva in Domeniul Artelor, dar nu vor, poate nu pot, sa se gindeasca in termenii unei slujbe efective; care par sa-si inchipuie ca tineretea si mintea si vointa vor face sa apara pur si simplu o ocupatie, a carei natura precisa si perfecta li se va dezvalui la timpul potrivit.
Familia asta de femei l-a stricat de tot pe sarmanul baiat, nu? Cine-ar putea supravietui daca e iubit cu atita disperare?

Lupta cu propriii demoni, dorinta de a iesi din monotonie ii provoaca lui Peter tot felul de idei, iar sosirea lui Mizzy, atractia dintre ei si atentia pe care acesta din urma i-o ofera, par sa fie solutia mult-asteptata. Nu urmeaza o poveste de dragoste sau o relatie dintre cumnati, ci, mai degraba o tatonare dintre doi barbati. N-am intentia de a divulga ceea ce se-ntampla, doar ca este interesant modul cum Peter este afectat de dorinta intensa de ceva diferit, de evadarea din viata lui, de fapt. Ca cititoare, l-am inteles si nu prea pe Peter, cred ca un punct de vedere mai obiectiv l-ar avea un cititor. Mi s-a parut totusi fascinant faptul ca, desi pentru mine Peter este un mic ticalos, cu un comportament mizerabil vis-a-vis de sotia lui, de trecutul lor impreuna si de faptul ca nu avea motive prea clare de nemultumire, totusi, in final, mi-a placut acest nemernic rasfatat. Cu Mizzy am alta perceptie, cred ca inafara de faptul ca e un tanar inteligent peste medie si clar neadaptat, pot spune doar ca m-a uimit cat de calculat si nechibzuit poate fi cand urmareste un scop. Recunosc ca am asteptat cu mare nerabdare finalul si acum cred ca a meritat, ultimele 3-4 pagini mi-au satisfacut nevoia de dreptate si de lipsa de ambiguitate. Abia atunci am inteles titlul si faptul ca toata nelinistea lui Peter e doar un pretext in cautarea frumusetii si a linistii sufletesti.

Anunțuri

Un gând despre &8222;„Pina la caderea noptii” – Michael Cunningham&8221;

  1. Ema Cojocaru zice:

    Hmm, eu n-am citit nici ”Orele”, cartea lui cea mai cunoscută… Acum că a trecut mult timp de când am văzut filmul și am cam uitat despre ce este vorba (dar n-o s-o uit pe Nicole Kidman cu alt nas), aș putea să o iau la citit. Și cea de care vorbești tu pare interesantă, de fapt m-ai făcut curioasă referitor la felul în care evoluează tatonarea dintre cei doi bărbați (n-am mai citit ceva gay de la Cimitirul, dar deduc că romanul lui Cunningham nu ajunge la chestii grele), dar și cum de ai ajuns să îl simpatizezi pe personajul nemernic. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s