„Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” – Kristine Barnett

Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” este povestea Kristinei Barnett, dar si povestea oricarei mame care-si iubeste copilul mai presus de orice si vrea ca acesta sa aiba o viata nomala. Singura diferenta, remarcabila dealtfel, consta in faptul ca primul ei copil, Jacob (Jake) este diagnosticat de la o varsta frageda cu autism. Pusa in fata acestui adevar teribil si constienta ca orice zi fara un tratament adecvat conteaza, Kristine e gata sa faca orice numai ca Jake sa fie bine. Primele terapii nu au rezultate remarcabile, dimpotriva, Jake pare sa se simta din ce in ce mai rau, izolat in lumea lui si fara sa dea semne ca va deveni un tanar normal. Specialistii au dat verdictul ca Jake nu va putea sa citeasca vreodata si sperau doar ca undeva pe la 16 ani sa fie capabil sa-si lege sireturile.

scanteia-povestea-unei-mame-care-a-crescut-un-geniuNimeni, nici un terapeut, nici un doctor, nu putea preciza cand si daca Jake avea sa ajunga la nivelul de dezvoltare normala pentru un copil. Neajutorati, Kristine si Mike, sotul ei, asista neputinciosi cum multe din capacitatile lui Jake, cum ar fi cititul si vorbitul, dispar pe rand. Faptul ca unui copil de nici 3 ani i se trantesc in fata toate usile si nu i se da nici o sansa de revenire, este dureros si chiar infricosator. Pentru un parinte este groaznic sa ajunga in aceasta situatie si faptul ca ei doi au luat hotararea de a-l retrage pe Jake de la scoala speciala si sa aleaga alt drum, pare o hotarare hazardata si irationala. Din fericire, Kristine si-a urmarit fiul cu mare atentie si a avut incredere  in hotararea ei. „Asa ca m-am hotarat sa am incredere in instinctele mele si sa imbratisez speranta in loc s-o abandonez. Nu aveam de gand sa-mi irosesc timpul sau energia luptandu-ma sa-i conving pe terapeutii si profesorii de la scoala lui sa-si schimbe asteptarile sau metodele. Nu voiam sa ma bat cu sistemul sau sa le impun altora ce mi se parea potrivit pentru Jake. In loc sa angajez avocati si experti si consilieri juridici ca sa obtin pentru Jake serviciile de care aveam nevoie, aveam sa investesc direct in Jake si sa fac tot ce simteam ca e necesar ca sa-l ajut sa ajunga la potentialul lui deplin – oricare ar fi fost acesta.” – pag.19

Asa ca isi asuma riscul, il retrage pe Jake de la scoala speciala si incepe o lupta titanica cu autismul. Ideea ei de baza este simpla: in loc sa-l faca pe Jake sa reuseasca sa faca ceea nu poate, ea se axeaza la idea ca-l ghideaza pe Jake sa faca doar ce ar vrea sa faca. Stie ca baiatul ei este captivat de lumina, de forme geometrice si de litere, asa ca ii incurajeaza aptitudinile si monitorizeaza cu mare atentie progresele si evolutia. Il aduce in contact cu alti copii autisti, organizeaza tot felul de activitati in grup si cu parintii, cauta un spatiu unde-i lasa sa se joace si sa faca sport si nu uita un lucru esential: Jake e inca copil si trebuie sa aiba parte de toate momentele specifice varstei. Nu este deloc usor, Kristine mai da nastere altor doi baietei (din care unul bolnav, care trebuie si el monitorizat si ingrijit), ea insasi se imbolnaveste de lupus, si, colac peste pupaza, incepe criza si trebuie sa infruntre spectrul saraciei. Incet incet, starea lui Jake se imbunatateste si ajunge sa urmeze cursuri de matematica, fizica si astronomie, sa fie considerat un copil-minune si sa fie acceptat la universitate la varsta de 9 ani. El este socotit un copil-minune, cu un IQ de 189 pe scara inteligentei copiilor a lui Wechsler si care poate sa faca orice in viata. Si totul datorita mamei lui, o femeie de exceptie, o mama buna care si-a ajutat copilul ei dar si ai altora (astazi ea conduce centrul comunitar caritabil Jacob’s Place pentru copiii autisti si cu nevoi speciale). Astazi Jake duce o viata aproape normala, studiaza si este curtat de marile centre universitare ale lumii.

Mi-a placut Scanteia, mi-a dat de gandit, m-a emotionat si m-a facut sa realizez cat de norocoasa sunt. As pune cartea aceasta pe acelasi raft cu cele motivationale, de dezvoltare personala, chiar daca nu se incadreaza in genul clasic. In fond, Kristine a reusit acolo unde nimeni nu-i dadea nici o sansa, si-a scos fiul la lumina si l-a facut sa ajunga un tanar cu potential nelimitat.

„Nu vreau sa spun ca fiecare copil autist – sau fiecare copil normal – este un geniu. Dar, daca aprinzi scanteia innascuta a unui copil, iti va arata drumul spre inaltimi mai mari decat ti-ai fi putut imagina vreodata.” – pag.345

https://www.youtube.com/watch?v=Gxan95vKOrE&spfreload=10

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;„Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” – Kristine Barnett&8221;

  1. diana borca zice:

    Si pe mine m-a emotionat cartea. Imediat dupa ea am citit si Expecting Adam care m-a facut sa bocesc de-a binelea. E vorba tot despre o mama care hotaraste sa pastreze o sarcina dupa ce afla ca va fi un copil cu sindrom Down. Fascinante mamele astea…

  2. Poveştile Mele zice:

    Înfricoşătoare şi cu adevărat sensibile aceste afecţiuni din spectrul autist! Nu poţi citi niciodată cu adevărat creierul, nu există radiografii sau ecografii care să îţi arate gândurile şi sentimentele – care sunt atât de fragile..
    Ca mamă, cred că ai trăit nişte senzaţii citind această carte… nici nu vreau să mă gândesc!
    Îţi recomand „M-am născut într-o zi albastră” (Daniel Tammet), scrisă de un bărbat suferind de autism – Asperger, un adevărat geniu, „plin” de sinestezie.
    Sau, ca să fie un alt domeniu şi ceva acţiune în afara Aspergerului, serialul Parenthood – tratează, printre multe altele, autismul la un copil-adolescent şi la un adult (interpretat de Ray Romano).
    Ioana

    • Roberts zice:

      waw, multumesc frumos pentru recomandarea de carte! cat despre serial, chiar l-am urmarit o buna bucata de vreme si mi-a placut mult. acum ca mi-ai adus aminte, mi-ai facut si pofta sa-l revad:) cat despre Scanteia, mi-a fost greu s-o citesc din cauza emotiilor si a gandurilor care ma asaltau si am admirat efortul Kristinei de a-si creste copilul (copiii) fara sa se planga sau sa faca pe martira. iti recomand cu caldura aceasta carte, cred ca e un exemplu de viata pentru toata lumea:)

  3. simsim zice:

    si mie mi-a placut foarte mult cartea asta, mai ales ca vazusem o serie de interviuri cu jacob si mi se parea un baiat fantastic. le consider eroine pe femeile astea

    • Roberts zice:

      eu de Jacob n-auzisem, abia pe la jumatatea cartii am inceput sa caut informatii si sa-l vad pe youtube. ok, el este un geniu, dar eu pe Kristine am admirat-o, lupta ei de fiecare zi, increderea si sacrificiul ei. si eu am copii, dar sincer nu cred ca as fi putut asa de puternica ca ea. pur si simplu, nu ca nu-i iubesc, le iubesc mult de tot, dar un astfel de diagnostic m-ar fi impins la plansete si intr-o crunta depresie. plus ca n-as fi avut curajul/intuitia ei de a renunta la tratamentele traditionale, terapiile cunoscute si sa aplic metoda mea proprie si…experimentala, neaplicata niciodata pana atunci.

  4. bibliodevafiliala3 zice:

    Este a doua oară că citesc articolul tău. M-a impresionat profund prima dată, dar tocmai pentru că a făcut-o şi n-aveam timp să comentez am zis că voi reveni. Am căutat cartea, din păcate n-o avem la bibliotecă, pentru că vroiam să o citesc şi s-o recomand. Oricum, mi-am notat-o şi sper să o cumpere colegii mei la achiziţii. Dacă nu anul ăsta de 8 martie, poate cine ştie, anul viitor să apuc să o prezint de ziua femeiii (cunoscută nouă mai ales ca ziua mamei). Este extraordinar de important să ştii să creşti un copil, cu atât mai mult dacă copilul suferă de o boală sau este special într-un fel unic este important să ştii să îi oferi cadrul potrivit în care să se dezvolte, să poată să realizeze maximum de performanţă. Un exemplu această mamă pentru toate mamele, nu doar a celor care au copiii cu probleme. Mulţumesc pentru recenzie!

    • Roberts zice:

      multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! e o carte remarcabila scrisa de o femeie puternica si desteapta. baiatul a fost foarte norocos. nu pentru ca intr-un final s-a dovedit a fi destept mult peste medie, ci pentru ca a avut (are) o mama care a stiut sa se lupte pentru el. eu tin cartea asta pe noptiera si cand am momente proaste (ca orice mama, ca orice om) o frunzaresc si merg mai departe. chiar vreau sa o citesti si sa te inspire!!!

      • bibliodevafiliala3 zice:

        M-ar inspira cu siguranţă. Acum am şi o emisiune la un tv online local, unde propun o carte pe săptămână. Mi-ar fi plăcut să pot să o prezint, dar trebuie să mă reorientez, pentru că trebuie să vorbesc despre cărţi pe care lumea să le găsească şi în biblioteca noastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s