Politiste si nu prea….

Cititi carti politiste? Eu, da. Nu atat de multe ca in trecutul meu adolescentin, dar inca le caut pentru ca ma relaxeaza si simt nevoia uneori sa iau o pauza de la cartle prea grele/prea apasatoare. In ultimul timp, am fost mai incordata si printre picaturi am citit si carti mai…lejere. Nu neaparat politiste in acceptiunea generala a cuvantului, dar cu iz politienesc. Crime, ucigasi cu sange rece, disparitii misterioase, spioni, cam pe-aici m-am invartit. Despre ele vorbesc azi, ma gandesc ca vin sarbatorile de iarna si printre 2 pahare de vin poate vreti sa va incalziti si cu altceva.

  • orfaniChristopher Banks este un detectiv renumit si cu un trecut zbuciumat. Pe cand era copil traise impreuna cu familia sa in Shangai. La un moment dat, tatal sau dispare si cu toate eforturile politiei nu a fost gasit. Tragedia abia incepe. Micul Christopher isi va pierde si mama fara sa stie exact ce si cum s-a intamplat. Crescut de matusa sa, tanarul este obsedat de rezolvarea misterului si ajunge din nou in locul copilariei sale pentru a rezolva cel mai important caz din cariera sa de detectiv. Totusi, acesta nu este o carte politista in sensul general acceptat al cuvantului. Incercand sa desluseasca misterul dureros din trecutul lui, Christopher isi va aduce aminte anii minunati ai copilariei, de diferenta de opinii dintre parintii sai si de suferinta si atrocitatile din primul razboi mondial. Totul este rememorat in atmosfera exotica a Shangaiului iar deznodamantul usor melodramatic rimeaza perfect cu tempoul impecabil si tensiunea emotionala bine dozata. Desi insusi Ishiguro declara ca „It’s not my best book” eu am citit-o cu placere si o consider o declaratie despre adevar si prietenie.
  • locuri_intunecatePana acum, nu citisem nimic de Gilian Flynn. Auzisem de ea cu mai-renumita „Fata disparuta„, dar am primit „Locuri intunecate” cu imprumut si am aborbat-o dupa ce ramasesem cam tensionata dupa „Purificare„. A fost  o decizie foarte buna. Relaxanta, alerta, rasturnari de situatie si un final care m-a rascolit. Credeam ca am intuitie, am citit ceva carti politiste la viata mea, dar clarificarea misterului din finalul cartii chiar nu l-am prevazut. L-am intuit doar pe jumatate, ceea ce zic eu ca e cam putin. Si subiectul e interesant: Libby asisita la varsta de 7 ani la moartea brutala a mamei ei si a celor 2 surioare. Declaratia ei il trimite pe adolescentul Ben (fratele lui Libby) direct la inchisoare pentru tot restul vietii. Dupa aproximativ 24 de ani, tanara Libby nu mai e asa de sigura ca a declarat ce trebuia la politie si ca, deci, e direct raspunzatoare de incarcerarea fratelui ei (posibil nevinovat). Ce face Libby? Iese din lancezeala, gaseste sponsori pentru cercetarea ei si incepe sa puna intrebari, sa rascoleasca trecutul si sa afle adevaratul ucigas. Frumos scrisa si clar ravasitoare, cartea m-a cucerit. I-am dat numai 3 stele din 5 pe goodreads pentru ca o consider o lectura de moment, fara impact pe termen lung. Totusi, 3 stele deplin meritate si cam trei zile de lectura furibunda, momente furate ziua si cele 2 copile culcate seara mai cu forta, mai cu vorba buna ca sa am eu timp pentru Ben, Libby si locuri intunecate.
  • operatiunea_sweet_toothCitesc periodic carti de-ale lui Ian McEwan de cand m-a vrajit candva cu „Pe plaja Chesil” si „Ispasire„. M-am bucurat cand cei de la Polirom au scos „Operatiunea Sweet Tooth” iar scurta descriere de pe site-ul lor mi-a facut cu ochiul. Serene Frome este o avida cititoare de beletristica si tanara absolventa a Facultatii de Matermatica. Calificativul de „Bine” n-o scoate cu nimic in evidenta dar relatia ei de dragoste cu un profesor mai in varsta o califica ca angajata in cadrul serviciului de securitate MI5. Prima ei misiune, departe de visele ei apropos de ceea ce presupune a fi bun patriot si un spion iscusit aflat in slujba patriei, inseamna si primul ei mare esec. Se indragosteste de principalul subiect (un tip remarcabil, de altfel), se deconspira si ajunge subiect pe pagina principala a ziarelor. Dupa mai bine de 40 de ani, Serena povesteste cu franchete care a fost rolul ei si ce anume s-a-ntamplat. Mi-a placut cartea, subiectul si Serena, o fata nu numai frumoasa si inteligenta, ci mai ales un om normal, usor dezorientat si fara cinismul si ipocrizia pe care esecurile le imprima in suflet. Din acest punct de vedere McEwan mi s-a parut genial. In fond, a creat o eroina, a spus totul din perspectiva ei si a facut-o atat de bine incat am avut senzatia ca el doar si-a pus numele pe coperta si ca tot meritul apartine minunatei Serena. Cititorii inraiti vor iubi desele referiri la literatura, la marii autori , la marile capodopere ale lumii, la teatru si modul cum ne influenteaza arta in general.

Ma opresc deocamdata aici. Am citit intre timp si „Asasinarea lui Roger Ackroyd” de Agatha Christie, o lectura lejera pe care-am dat-o gata-n 2 dupa-amieze. Am preferat sa nu scriu despre ea pentru ca am tendinta de a dezvalui prea mult si as strica tot farmecul gandirii lui Poirot. Mi-am mai revenit din starea de amorteala-nervozitate care ma bantuie de vreo luna si sper sa-mi revina si pofta de citit. Se-apropie sarbatorile de iarna, ceva mai mult timp liber la orizont si poate, si ceva timp de introspectie si planuri pentru 2015. Desigur, undeva pina pe 15 ianuarie, voi scrie despre cele mai bune carti din 2014 si abia astept sa vad parerile celorlalti bloggeri.:) Pana atunci, va citesc cu atentie si va astept cu articole frumoase si interesante!

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Politiste si nu prea….&8221;

  1. Coffee zice:

    Am cumparat si eu Operatiunea Sweet Tooth, astept sa o citesc. Cat despre cartile politiste ti le recomand pe cele de autori nordici publicate de Editura Trei.

  2. roșu vertical zice:

    Da, da. Baga scandinavi ca-s misto.

    Vai ce bine c-ai schimbat titlul la McEwan. Cind era in pregatire avea titlul „Operatiunea Bombonel” :))

  3. Poveştile Mele zice:

    Şi eu am rămas fascinată cândva de “Pe plaja Chesil”, “Ispasire“; prima carte a lui McEwan care mi-a trecut prin mână a fost „Durabila iubire”. Aşa cum o descrii tu, „Operatiunea Sweet Tooth” pare fooooarte interesantă!
    (apropo de titlu, nu citesc cărţi poliţiste în general, fiindca nu-mi transmit sentimente)
    Ioana

    • Roberts zice:

      eu mai citesc politiste, mai ales cand nu ma simt in stare sa citesc ceva mai dificil, pur si simplu imi ofera un ragaz, depasesc faza si apoi imi revin. am pus titlul asta pentru ca nu-s chiar politiste (a doua se apropie cel mai mult), „Sweet Tooth” chiar e departe de aceasta etichetare.

  4. taran in spania zice:

    pai meritul nu e al serenei, tocmai ca nu! dar sa nu spoliem pe aici.

    era mult mai misto titlul ‘operatiunea bombonel’. de fapt, prima oara cand aparuse la se numea doar ‘bombonel’.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s