„Eu sunt Malala” – Malala Yousafzai, Christina Lamb

eu-sunt-malala„Tuturor fetelor care au fost nedreptăţite şi reduse la tăcere.

Împreună, ne vom face glasul auzit.”

La ora cand scriu despre aceasta carte, toata lumea (sau aproape toata lumea) stie cine e Malala si ca a primit premiul Nobel pentru Pace in 2014 pentru lupta împotriva asupririi copiilor și tinerilor și pentru dreptul tuturor copiilor la educație. Cartea ei, scrisa in colaborare cu jurnalista britanica Christina Lamb, incearca sa ofere niste raspunsuri vis-a-vis de intrebarea pe care si-a pus-o o lume intreaga in octombrie 2012 cand Malala, un copil de 15 ani, a fost impuscata ziua in amiaza mare. Desi aceasta fapta a fost recunoscuta de talibani, totusi nici acum mie nu mi-e prea clar ce au vrut sa demonstreze. Da, au oripilat si au speriat in egala masura, dar mare lucru ei nu au reusit. Au vrut s-o sperie pe Malala si pe tatal ei? Au reusit cumva. N-au omorat-o pe Malala, asa cum s-a vrut, dar chiar daca atentatul reusea, sunt convinsa ca aparea o noua Malala care isi spunea ideile cu convingere si tot nu putea opri timpul in loc.

In fond, Malala isi dorea un singur lucru: sa fie lasata sa mearga la scoala si sa aiba parte de educatie la fel ca baietii de varsta ei. Pentru ea (ca si pentru multe alte fete din Pakistan) scoala era un fel de intrare magică într-o lume specială unde uitau de saracie, lipsuri si de restrictiile in care erau fortate sa traiasca. Nascuta in Swat, o regiune foarte frumoasa a Pakistanului, intr-o familie modesta (tatal este profesor, mama nici macar nu stia sa scrie si sa citeasca), Malala este totusi norocoasa. Locuiau în Mingora, cel mai mare oraş din vale, la poalele munţilor Hindu Kush, si desi nu traiul de zi cu zi este modest, fata este trimisa la scoala infiintata de tatal ei. Aceasta este o situatie oarecum neobisnuita in acele locuri. Putine fete erau trimise la studiu, marea majoritate ori nu puteau pentru ca familiile lor erau prea sarace, ori aveau mentalitatea ca rolul lor este de a avea grija de casa, de a marita si de a face copii. Tatal Malalei chiar este un vizionar, un om preocupat de educatie, scoala, societati literare si facea eforturi sustinute pentru salvarea mediului inconjurator. El este cel care isi va ghida fiica, o face sa gandeasca liber, o incurajeaza si-i descopera talentul de orator (chiar si de politician). Tot el o ia cu el la dezbateri si-o transforma dintr-o fetita oarecare intr-o adevarata luptatoare, o maestra a cuvintelor si o reprezentanta a luptei impotriva talibanilor.

malalaMalala nu se sfieste sa spuna adevaruri incomode: „În ţara mea, prea multor politicieni nu li se pare că a fura e o problemă prea mare. Sînt bogaţi, iar ţara săracă, însă ei continuă să fure. Cei mai mulţi nu plătesc taxe, dar nu asta e cea mai gravă problemă. Iau împrumuturi de la bănci de stat şi nu le mai returnează niciodată. Primesc mită pentru contracte cu statul de la prieteni şi companii pe care le ajută să obţină astfel de convenţii. Mulţi dintre ei deţin apartamente luxoase la Londra.
      Nu ştiu cum pot trăi cu conştiinţa împăcată cînd văd cum poporul nostru devine din ce în ce mai sărac şi stă pe întuneric în timpul repetatelor pene de curent, cum copiii nu pot merge la şcoală pentru că părinţii au nevoie de ei la muncă.” si sa ia hotarari mature pentru varsta ei: „Doamne, dă-mi putere şi curaj şi fă-mă perfectă, fiindcă eu vreau să fac lumea perfectă.” Utopie sau nu, Malala a crezut in ideea ei pana ajuns sa fie cunoscuta si in egala masura deranjanta. Talibanii au vrut sa-i inchida gura dar au reusit exact contrariul. Astazi, ea traieste in Anglia, a inceput sa studieze acolo si este fidela principiului: „A trăi nu înseamnă doar să inspiri oxigen şi să expiri dioxid de carbon. Poţi să stai locului şi să accepţi tot ce vine din partea talibanilor sau poţi să te ridici împotriva lor.“ Si asta in conditii de teroare, de control sustinut cu forta si cu arme incat marea majoritate a locuitorilor  ajunsesera sa gandeasca ca „”Cînd eşti de partea talibanilor, viaţa îţi e în siguranţă“ . Oare? Depinde ce iti doresti. Malala a stiut ce vrea si continua cu putere si curaj lupta ei impotriva discriminarii femeilor si a dreptului la educatie al fiecarui copil. „Pace în toate căminele, pe toate străzile, în toate satele, în toate ţările – acesta este visul meu. Educaţie pentru fiecare băiat şi fată din lume. E dreptul meu să mă aşez în bancă şi să citesc din manuale împreună cu prietenii, la şcoală. E visul meu să văd toţi oamenii zîmbind fericiţi.
      Eu sînt Malala. Lumea mea s-a schimbat, dar eu sînt aceeaşi.

Traditions are not sent from heaven, they are not sent from God. It is we who make cultures and we have the right to change it and we should change it.” Yousafzai at the Girl Summit in London

I think of it often and imagine the scene clearly. Even if they come to kill me, I will tell them what they are trying to do is wrong, that education is our basic right.„Malala Yousafzai envisioning a confrontation with the Taliban.

O parere avizata aici si aici.

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;„Eu sunt Malala” – Malala Yousafzai, Christina Lamb&8221;

  1. diana borca zice:

    Eu nu pot sa trec peste faptul ca aceasta carte nu e scrisa de Malala. Inteleg de ce s-a procedat asa, ideea e grozava, cauza lor e astfel in atentia lumii, dar totusi…e o minciuna si asta ma sacaie.

    • Roberts zice:

      cartea e scris de Malala cu Christina Lamb. pentru ca e foarte personala iar Malala e doar un copil, nu cred ca putea sa scrie singura, chiar daca e o fetita desteapta. oricum, pentru mine nu a contat acest lucru, a contat mai mult cum a crescut si cum a ajuns sa fie aproape omorata in numele unei idei.

    • roșu vertical zice:

      Diana, dar sint foarte multe autobiografii scrise cu ghost writers. Nu toti au talent la scris, plus ca fata asta abia e in formare, n-as zice ca e chiar o minciuna.

  2. Sabin Manea zice:

    Apropos de tatăl Malalei. Sigur că sufragetele și mișcarea feministă au fost/sunt un vector de schimbare major, dar , într-o lume a bărbaților, nimic nu cred că e mai eficient decât un tată care își iubește fiica. O lume a taților de fete nu are cum să fie misogină, discriminatorie. Cred… Parafrazându-l pe Sting ”I hope the talibans love their daughters, too”.

  3. Roberts zice:

    imi pare rau ca gandesti asa. am citit cartea cu mare atentie si am descoperit acolo un copil care avea o singura mare dorinta: sa poata fi lasata sa mearga la scoala, sa studieze, la fel ca si baietii de varsta ei. pentru asta, pentru faptul ca a luat atitudine, a fost impuscata de talibani. daca asta o face marxista, insamna ca e marxista. nu vreau sa-ti demonstrez nimic, consider ca nu ai dreptate si nu sunt de acord cu comentariul tau. in rest, numai bine!

    • Cristina zice:

      Nu asta o face marxista. Dar a tinut cuvintari la adunari marxiste si a ridicat in slavi socialismul. De exemplu, a spus:

      “First of all I’d like to thank The Struggle and the IMT for giving me a chance to speak last year at their Summer Marxist School in Swat and also for introducing me to Marxism and Socialism. I just want to say that in terms of education, as well as other problems in Pakistan, it is high time that we did something to tackle them ourselves. It’s important to take the initiative. We cannot wait around for any one else to come and do it. Why are we waiting for someone else to come and fix things? Why aren’t we doing it ourselves?

      “I would like to send my heartfelt greetings to the congress. I am convinced Socialism is the only answer and I urge all comrades to take this struggle to a victorious conclusion. Only this will free us from the chains of bigotry and exploitation.”

      http://www.marxist.com/historic-32nd-congress-of-pakistani-imt-1.htm

      Poti sa nu fi de acord cu mine, dar asta nu inseamna ca nu am dreptate.

      • Roberts zice:

        in carte nu apar astfel de fragmente. Malala scrie acolo doar ca tinea niste conferinte, dezbateri vis-a-vis de dorinta ei de a nu fi scolile inchise iar fetele sa poata fi educate, la fel ca si baietii. n-am citit nici macar un rand vis-a-vis de ceea ce spui tu aici. eu am vorbit numai despre carte si am facut referire la Premiul Nobel pe 2014. nu mi-a placut deloc comentariul tau initial („O marxista si o comunista!”) tocmai pentru ca in „Eu sunt Malala” nu se vorbea nimic despre asa ceva. astept de la vizitatorii blogului mau pareri, comentarii, idei despre ceea ce apare la mine pe blog, despre cartile si filmele afisate si mult bun simt. restul ma intereseaza mai putin sau chiar deloc.

      • Cristina zice:

        Titlul cartii e „Eu sint Malala”, iar eu am comentat sa arat cine e Malala. O persoana nu este doar ce scrie intr-o carte, ci se vede in tot ce face. Faptul ca este o comunista si o marxista nu este separat de ce scrie intr-o carte. O persoana se ia in totalitatea ei. Altfel am spune ca Hitler a fost un om fain, pentru ca a pictat tare frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s