Trei lecturi de toamna

Vremea uracioasa, cu ploi racoroase si temperaturi mai joase decat ma asteptam m-au facut sa-mi aduc aminte ca ador sa citesc la caldurica si departe de lumea dezlantuita. Sa vad filme, sa mananc ce si cum apuc, sa ma bucur de caldura si linistea de-acasa. Impropriu spus, fac totul cu cele doua copile prin jur, dar tot ma bucur de acest anotimp. Mi-au placut toate, cu un plus pentru „Invaziile inimii”:

    • splendida-cetate-a-celor-o-mie-de-soriPrima mea intalnire cu vestitul Khaled Hosseini. E drept c-am avut asteptari mai mari. Am citit atatea recenzii pozitive, atatea persoane vizibil impresionate de cartile domnului Khaled Hosseini, atatea cinci stelute pe goodreads incat am tot amanat sa ma avant in universul creat de acest autor. Eram clar intimidata. „Splendida cetate a celor o mie de sori” are trei puncte de reper: prietenia dintre Mariam si Laila, doua femei total diferite pe care imprejurarile le aduc impreuna; Afganistanul, o tara ravasita de razboiul civil si de regimul taliban; si, nu in ultimul rand, firul de speranta pe care l-am simtit printre randuri si care mi-a dat mereu sentimetul ca totul se termina cu bine. Povestea e emotionanta si ravasitoare, uneori chiar imprevizibila, personajele sunt prinse in contextul tulburator-dureros al razboiului, foametei si prejudecatilor. Si sunt destule. Femeile care sunt adevarate sclave in casa,  ele suporta batai si abuzuri sexuale pentru n-au de ales, barbati care vor doar copii baieti, fete obligate sa se marite cu barbati mult mai in varsa decat ele si pe care nu-i iubesc….intr-adevar, foarte dureros si foarte adevarat. M-am trezit de cateva ori cu ochii-n lacrimi intrebandu-ma cum as fi rezistat eu (in mod clar, n-as fi rezistat) si am inteles de ce este atat de citit si iubit Khaled Hosseini. Nu ca nu mi-a placut acesta carte. Totusi, i-am dat doar trei stelute pe goodreads pentru ca n-o pot pune la egalitate cu „Fructele miniei” de Steinbeck sau „Pentru cine bat clopotele” de Hemingway, carti care m-au impresionat si pe care le-as recomanda oricui, oricand.

Cei interesati gasesc cartea la o librarie online la pretul de numai 26 lei. In plus, transportul este gratuit. Pe mine m-ar tenta „Si muntii au ecou” si „Vanatorii de zmeie„.

    • invaziile-inimii_1Noua aparitie de la Humanitas Fiction mi-a atras imediat atentia. Am citit numai o carte a lui James Meek („Un gest de iubire„) din care mi-amintesc vag. Pe site citisem ca: ” Romanul, comparat cu scrierile lui Jonathan Franzen sau Jeffrey Eugenides, este o poveste, intensă şi perfect articulată, despre familie şi rolul pe care-l are aceasta în societatea de azi, despre dorinţele, speranţele şi dezamăgirile fiinţei contemporane.” iar simpla pomenire a lui Eugenides mi-a dat sentimentul acela ca trebuie sa o am si sa o citesc. Nu regret aceasta alegere. Inca de la primele pagini am fost coplesita de ideea de baza. Cu ce scop am ajuns pe acesta lume? E indeajuns ca suntem buni dupa standardele noastre sau suntem rai pentru ca asa ne percep altii? O greseala ne poate darama respectul de sine si tot ce am construit pana atunci? Ritchie Shepherd, o persoana de succes, cu o afacere prospera si cu o familie minunata isi inseala nevasta cu o fata tanara de 15 ani. Si nu, nu abuzeaza de ea, pur si simplu era vorba de o relatie acceptata si asumata de ambele parti. Faptul ca un fost iubit de-al lui Bec, sora lui Ritchie, afla acest lucru, e inceputul sfarsitului. Ritchie este santajat si vrea/nu vrea trebuie sa-si urmareasca sora si sa afle ceva jenant despre ea. Nu ca ar fi fost prea mare lucru de aflat, caci Bec e o tanara cercetatoare fascinata de gasirea unui leac impotriva malariei, o femeie desteapta care-si iubeste meseria si oamenii. Cum se termina totul, va las sa descoperiti. Pe mine m-a uimit densitatea cartii, modul cum relationeaza oamenii, cum ideea conceperii unui copil e o forma de sfidare a timpului iar religia dusa la fanatism distruge  orice forma de bucurie sau fericire individuala. De aceea, „Invaziile inimii” nu este o lectura de vacanta. Putina atentie, perseverenta si rabdarea de parcurge peste 400 de pagini au fost recompensate in final cu satisfactia ca am petrecut timp de calitate in universul lui James Meek. In fond, nu e usor sa te decizi daca tradarea e o forma de egoism sau egoismul e o forma de tradare.
    • incredibilul-pelerinaj-al-lui-harold-fryUite o carte care merge tocmai bine cu vremea de-afara. O carte lejera care se citeste pe nerasuflate, o carte care il are in centru pe Harold Fry, un antierou prin definitie. Un barbat crescut de un barbat betiv si cu multe matusi, dat afara de-acasa la varsta de 16 ani si care ajunge sa fie un familist convins. Din pacate, dupa o viata de munca, Harold e nefericit. Baiatul a studiat la Cambridge si-si vede de-ale lui (aparent, cititi cartea ca sa vedeti surpriza de la final), nevasta il bate la cap toata ziua si e preocupata doar de curatenie si macinata de dorul baiatului. Harold tocmai a iesit la pensie de vreo 6 luni cand primeste o scrisoare de la o cunostinta din trecut. Harold vrea sa-i raspunda printr-o scrisoare, dar in drum spre oficiul postal se trezeste cu o idee surprinzatoare si pentru el insusi. Decide sa mearga pe jos cam 800 de kilometri pana la Berwick-upon-Tweed (spitalul unde era tratata de cancer Quennie) iar calatoria e inedita pentru ca Harold porneste la drum fara incaltari potrivite, telefon mobil sau harta. Pornise; si facand asta vedea deja si capatul. (pag.45) Mi-a placut Harold si acest lucru chiar m-a surprins. Gandeste simplu, fara prea multa filozofie sau dileme coplesitoare, dar trage concluzii de bun-simt si e hotarat sa faca ceva neobisnuit chiar daca el insusi se considera un individ banal. Calatoria lui Harold e frumoasa, el cunoaste si are de-a face cu tot felul de oameni si tocmai acest lucru ii da puterea sa-si continue drumul. Oamenii se simteau liberi sa vorbeasca, iar el se simtea liber sa asculte. Si, la plecare, sa poarte si putin din ei. (pag.97) O carte metaforica care da de gandit, scrisa pe un ton linistit inselator, plina de mesaje motivationale si cu nuante biblice. Cine doreste, poate gasi cartea la o librarie online si in limba engleza.
      Ca sa va faceti o idee, urmariti acest clip:http://www.youtube.com/watch?v=7zzvYTv_TSE

20 de gânduri despre &8222;Trei lecturi de toamna&8221;

  1. Dama de pica zice:

    Dupa parerea mea ai citit cea mai slaba dintre cartile lui Hosseini, deci lasa-te prada tentatiei si citeste-le si pe celelalte doua🙂

  2. K.J. Mecklenfeld zice:

    Asa am auzit si eu. Chiar si ca The Kite Runner cartea este mult mai faina decat filmul (ca de obicei), film care nu m-a indemnat sa citesc cartea, sa fiu sincer. (Completare – de sters dupa ce corectezi – prima mentiune a lui Hosseini in postare, cea cu link, are o mica greseala tipo :-))

    • roșu vertical zice:

      Pai fa un troc cumva, dai o carte doua trei la schimb pt cineva care te poate ajuta. Eu cred ca poti folosi chiar foto de-ale tale de pe Instagram.

    • Roberts zice:

      cred ca ti-ar trebui ajutorul unui prieten care e priceput la asa ceva:) nu are nici un sens acum sa inveti grafica si sa aloci timp mai putin cartii tale ( de exemplu). doar daca nu te bate gandul sa te reprofilezi:)

      • K.J. Mecklenfeld zice:

        haha! nu ma reprofilez sigur! am de terminat volumul 2 de la Aventurile lui Hendrik de Mol si apoi am in plan inca o serie, pentru copii mai maricei – deci e musai sa caut pe altcineva; multumesc de idee🙂

  3. roșu vertical zice:

    Ce fain ca s-a tradus Harold Fry deja. Mie mi-a placut foarte mult.
    Si eu cred ca Vinatorul de zmeie e mai buna decit Splendida cetate, eu cum am terminat-o mi-am pus sotul s-o citeasca. Si i-a placut si lui.

      • Povestile Mele zice:

        Şi din punctul meu de vedere, „Vânătorii…” este cea mai reuşită carte a lui Hosseini. Am şi citit-o prima, mi-a transmis mai multe. „Şi munţii au ecou” a reluat multe teme din celelalte două… a fost, aşa, parcă o ametestecătură.
        (Celelalte două cărţi pe care le-ai prezentat nu le-am citit, dar sunt în „proiect”)

  4. diana zice:

    Pe mine m-a cam deprimat Vanatorul de zmeie. Nu zic ca celelalte doua ar fi prea vesele, dar pur si simplu nu am putut trece peste unele scene. M-au suparat atat de tare incat nu am putut sa fiu prea atenta la restul. Nu vroiam decat sa se termine odata. Dintre cele trei, Si muntii au ecou e preferata mea.

  5. Ema Cojocaru zice:

    Stai liniștită, că eu n-am citit niciuna, deși am două în bibliotecă – cea de care vorbești tu și ”Vânătorii de zmeie”, cu care voiam să încep. Nu știu de ce l-am amânat atât de mult timp, probabil că și mie mi-era teamă să nu fiu dezamăgită, după laudele care-i sunt aduse din toate părțile. De fapt, explicația mai simplă este faptul că amân întotdeauna cărțile groase, deși mi se pare că am făcut ceva progrese în ultima vreme.🙂
    Ce chestie, am văzut ”Invaziile inimii” la Kilipirim dar nu am cumpărat cartea, iar acum e prea târziu să-mi încerc norocul – am febră de două zile și sunt mari șanse să nu mai fie la raft.
    Ia uite, a fost tradusă și la noi cartea lui Rachel Joyce! O știam de pe Goodreads, dar n-am citit-o. Și coperta de la ediția românească e foarte simpatică!

    • Roberts zice:

      sa stii ca e interesanta cartea de debut a scriitoarei Rachel Joyce. pare usurica dar finalul e surprinzator si are multe nuante (interpretabile, dupa perceptia fiecaruia). mi-a placut „Invaziile inimii”, m-a si obligat putin la introspectie, m-a si solicitat dar merita timpul (si banii). Ema, multa sanatate! ceai, lamaie si aspirina!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s