„Strania poveste a lui Benjamin Button si alte intimplari din epoca jazzului” – F.Scott Fitzgerald

„Cand soarele apunea, pleoapele lui erau grele – nu existau vise, nici un vis nu-l mai bantuia….toate palisera in mintea lui, de parca nici nu fusesera vreodata. Nu-si mai amintea. – pag.36”

Nu prea citesc povestiri pentru ca simt ca nu am timp suficient sa cunosc si sa ma atasez de personaje. Totusi, am abordat aceasta nuvela (si cartea din care face parte) pentru ca sta la baza filmului „The curious case of Benjamin Button” (2008), in regia lui David Fincher si cu Brad Pitt si Cate Blanchett in rolurile principale. Cu riscul ca veti ridica din spanceana, recunosc deschis ca mi-a placut mult, ca l-am vazut chiar de vreo 2-3 ori pana acum si ca nu Brad Pitt e cauza. Pur si simplu, m-a fascinat povestea, ideea neobisnuita ca cineva se naste batran si pe masura ce trec anii el intinereste, ajungand pana la stadiul de nou nascut. Asa ca acum, daca am avut ocazia sa citesc si nuvela dupa care s-a facut pelicula, am putut face comparatia dintre carte si film si sa vad in ce masura ecranizarea urmareste actiunea si traseul cartii. Sincer, nu prea au legatura, singurul punct comun e numele eroului principal si boala lui (de aceea, nici nu inteleg de ce editia aceasta are pe coperta o secventa din film, o fi chestie de marketing, ca la alta concluzie n-am ajuns ). E drept ca Benjamin Button se naste intr-o familie instarita si arata ca un mosneag la nastere, dar de aici traiectoria lui prin viata e total diferita decat in viziunea cinematografica.  Benjamin e crescut de tatal lui, povestea de dragoste cu minunata Daisy nu exista si personal cred ca exista diferente semnificative dintre ce-a scris Fitzgerald si ce-au facut apoi americanii pe parte de cinematografie. Poate doar au luat in seama ceea ce spunea scriitorul Scott F. Fitzgerald despre nuvela sa: „aceasta nu pretinde sa fie literatura. Aceasta este doar o istorisire pentru cei cu sange rece care vor o poveste si nu doar o multime de chestii psihologice sau analiza. Omule, o vei iubi! Citeste-o aici, urmareste-o in filme, ascult-o la fonograf, coase-o la masina de cusut”.

strania-povesteCat despre celalalte povestiri, as mentiona-o in mod special pe ce-a de-a doua intitulata „Capul si umerii”. Am inteles abia spre final ironia titlului si am admirat deschis talentul si ironia autorului. O intalnire dintre un baiat destept, aproape genial in ale filozofiei si o dansatoare cam tampitica se soldeaza cu o casnicie, o sarcina si schimbarea rolurilor in timp. Nu vreau sa intru in detalii, risc sa devalui mai mult decat trebuie si desi la final m-a invaluit un sentiment puternic de tristete, am constientizat intorsatura din condei care da farmec scriiturii si surpriza cinica de la final. Sunt atinse subiecte delicate ca natura ciclica a vietii, neimplinirile in plan profesional care afecteaza si pe cei din familie, renuntarea la propriile vise pentru ca aceastea nu pun painea pe masa si nu poti visa la infinit cu stomacul gol. Am remarcat ca pentru aceasta autorul a folosit comparatii uimitoare, alegorii (povestirea a treia cu femeia si bolul de sticla chiar e originala) si multa empatie. De altfel, pare sa domine un anumit fatalism si un sentiment de disperare vis-a-vis de trecerea timpului, de destinul fiecaruia si de irosirea talentului. Probabil ca aceste trairi caracterizeaza decadenta unei ere de aur in care pare ca oamenii nu se regasesc si traiesc cu sentimentul ca viata le-a inselat asteptarile si sperantele.  Ca e Benjamin Button, Horace Tarbox ori Merlin Grainger, neimplinirea si anxietatea pare sa-i urmeze indiferent de abilitatile fiecaruia, de ceea ce si-au propus sa faca la un moment dat sau de ceea ce au realizat ulterior.

„Eu sunt soarta, striga vocea, mai puternica decat plapandele voastre planuri. Eu sunt intorsatura-pe-care-o -iau-lucrurile si ma deosebesc de visurile voastre marunte, su sunt zborul timpului si sfarsitul frumusetii si al dorintelor neimplinite. Toate intamplarile neprevazute si lucrurile neprevazute si lucrurile neobservate si micile minute care modeleaza orele cruciale imi apartin. Eu sunt exceptia care nu confirma nici o regula, sunt limitele puterii tale de a controla, condimentele portiei tale de viata.” – pag.92

Gasiti cartea la aceasta librarie online la pretul de numai 14.36 lei sau in engleza aici. Doritorii pot achizitiona si filmul in format dvd. pentru numai 25 lei.

13 gânduri despre &8222;„Strania poveste a lui Benjamin Button si alte intimplari din epoca jazzului” – F.Scott Fitzgerald&8221;

  1. Gabriel zice:

    Am citit cartea in 2010. Nu prea mai imi amintesc nimic din ea, desi am recitit acum pe blog ce am scris la acea vreme. D’aia nu prea imi place sa citesc povestiri, pentru ca sunt multe si le uit imediat. Romanele parca nu se uita asa usor.

    • Roberts zice:

      nici eu nu prea citesc povestiri din acelasi motiv ca si tine. nici n-apuc sa ma obisnuiesc prea bine cu actiunea si personajele, ca se si termina nuvela. cred c-o aveam pe lista de citit dupa ce-am citit despre ea la tine pe blog:)

  2. Ema Cojocaru zice:

    Mda, și eu m-am cam ferit de proză scurtă multă vreme, până când am dat de povestirile lui Alice Munro (știu că Gabriel o să strâmbe din nas) și, ulterior, ale Ludmilei Ulițkaia (aici cred că o să fie de acord). Ce-i drept, fiind multe subiecte și multe personaje, povestirile se cam uită, iar asta nu-mi place nici mie. Dar câteva dintre ele au idei memorabile, iar altele au o scriitură faină, așa că mai strecor din când în când și câte o colecție de proză scurtă în meniu.🙂
    La un moment dat sper să ajung și la cartea de față, căci de mult timp vreau să citesc povestirea de la care a pornit filmul (și mie mi-a plăcut, apropo). Într-un fel, nu mă surprinde că nu prea au legătură…

    • Roberts zice:

      eu am fost foarte surprinsa. am in cap adanc infipta ideea ca daca filmul e facut dupa carte, ei bine, cele doua chiar trebuie sa aiba aceeasi linie. desi nu-s adepta povestirilor, acestea mi-au placut. urmeaza Alice Munro, vad ca place tuturor si chiar sunt curioasa:)

  3. Poveştile Mele zice:

    Chiar ma intrebam daca ai citit cartea asta… de fapt, mai mult povestirea care a inspirat filmul.
    Eu am avut un… şoc, să-i zicem, când am citit nuvela cu pricina, „Strania poveste”, şi am văzut că are o minimă tangenţă cu filmul – care, spre deosebire de tine, pe mine nu m-a impresionat. Daca e să fac o comparaţie, „Strania poveste” scrierea seamănă cu O tragedie americană de Theodore Dreiser, ecranizată (vag) în A Place in The Sun, cu Elizabeth Taylor.
    Şi eu mă feresc în general de povestiri, cu această carte a lui Scott Fitzgerald a fost… curiozitatea.

    • Roberts zice:

      culmea ca ca prima nuvela e cea cu Benjamin Button. am fost atat de dezamagita ca filmul si cartea n-au prea mare legatura, ca aproape imi venea sa abandonez cu totul cartea….totusi, a meritat. nu stiu cat voi retine in timp, dar per total a fost o lectura placuta.

  4. diana borca zice:

    Eu nu inteleg de ceva feriti de povestiri. Mie mi se par asa…ca o punga de bomboane din alea cu rom de la Casali. Nu e niciodata o idee proasta sa mai cumperi una chiar daca ai uitat cum sunt.🙂

  5. antoanetac zice:

    Filmul ar fi o adaptare după povestire. Cred că povestirea este mai faină, am observat că așa se întâmplă mereu, comparând ecranizările cu scrierile de bază. Fitzgerald a avut parte de multe ecranizări după ”Marele Gatsby”, cel mai cunoscut roman al său. Pe acesta l-am citit (și l-aș reciti oricând!) si ultima scriere, un roman neterminat:”Ultimul magnat”. Mi-ai dat o idee, de a citi mai mult din acest autor, mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s