„Tristetile unui american” – Siri Hustvedt

„Exista in noi greutati pe care alti oameni nu le vad niciodata.” – pag. 148

tristetile-unui-americanDesi este o lectura incomoda pentru ca spune pe sleau prea multe adevaruri despre partea urata a noastra, a oamenilor, „Tristetile unui american” e una dintre cartile care mi-a mers la inima. Siri Hustvedt se foloseste cu mare maiestrie de ceea ce presupune a fi meseria de psihiatru a personajului ei principal, dr. Erik Davidsen. El este un barbat matur, insingurat, trecut printr-un divort dureros, nevoit sa faca fata mortii tatalui sau, dar si faptului ca acesta avusese un secret. Impreuna cu sora sa, Inga, Erik gaseste printre lucrurile tatalui sau o scrisoare din 1937 de la o anumita Lisa: „Draga Lars, stiu ca n-o sa spui niciodata, dar absolut niciodata, nimic despre ce s-a intamplat. Am jurat pe Biblie. Acum nu mai conteaza nici pentru ea, ca e in rai, nici pentru cei ramasi aici, pe pamant. Cred in promisiunea ta, Lisa.”

De parca asta n-ar fi de ajuns, Erik este antrenat in viata chiriasei sale, frumoasa Miranda, a fiicei acesteia de numai 5 ani, Eggy, si a fostului/actualului iubit al Mirandei – Jeffrey Lane, un tanar inteligent, pasionat de fotografie, dar egoist si cu un comportament cel putin bizar. Inga are si ea anumite probleme vis-a-vis de sotul ei mort de cinci ani, Max Blaunstein, scriitor renumit, autor de scenarii, a carui aventura cu o mai tanara actrita iese acum la iveala. In acest context apar o jurnalista independenta, un scriitor obsedat de viata lui Max, un om-creion, un prieten devotat cu o preferinta ciudata de a se deghiza in femeie, un unchi homosexual si o amanta cu un copil delicat. Erik e naratorul – detectiv si el trebuie sa afle adevarul gol-golut despre tatal sau, sa fie un sprijin pentru Inga si Sonia, fiica acesteia, dar sa se si concentreze sa-si faca meseria cat se poate de bine, sa-si inteleaga si sa-si trateze pacientii.  Lucrurile se complica, chiar se precipita intr-o lume pestrita care incearca sa-si revina dupa atentatele din 11 septembrie 2001 sau dupa Marea Criza. Amintiri, vise violente, probleme de identitate, picturi cu monstri, confesiuni, tradari, legende jamaicane, traume din cel de-al doilea razboi mondial, toate trec prin filtrul si analiza doctorului Erik. Pare-se ca viata e un sir de experiente dureroase in care controlul este aleatoriu iar tristetile unui american devin tristetile tuturor, o repetare a actiunilor generatiilor trecute si preluate de cei ramasi in urma. In acest cumul de imprejurari supravetuirea devine dificila, dar memoria, educatia si cultura cladesc realitatea suportabila.

„Poate ca ai pastrat un secret in inima ta fiindca ai simtit ca toata bucuria sau tristetea acestuia erau prea pretioase pentru a fi impartasite altcuiva.” – pag.263

„Din cand in cand ne facem cu totii farame o data cu pacientii nostri. Ne facem cand si cand farame, ne pierdem echilibrul chiar si fara sa fim influentati de vreun pacient. Durerea te face mai fragil. Eu am considerat intotdeauna totalitatea si integritatea niste mituri necesare. Suntem fiinte fragmentare care ne cimentam intr-un intreg, dar intotdeauna exista fisuri. Sa traiesti cu aceste fisuri reprezinta o parte din ceea ce ne face…ei bine, acceptabil de sanatosi” -pag.137

„Amintirile traumatice se itesc ca o explozie in creier.” – pag.134

„Trauma nu face parte dintr-o poveste. E in afara povestii. Este ceea ce refuzam sa faca parte din povestea noastra.” – pag.56

Un fragment gasiti aici pe blogul doamnei traducator Veronica D.Niculescu.

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;„Tristetile unui american” – Siri Hustvedt&8221;

  1. Ema Cojocaru zice:

    La recenzia ta despre „O vară fără bărbați” ziceam că aștept o carte mai bună a autoarei, iar din ceea ce ai scris despre „Tristețile unui american” îmi dau seama că poate chiar asta este! Gata, m-ai convins, o trec pe listă. 🙂

  2. antoanetac zice:

    Odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, cand nu existau psihiatrii, cand aveau probleme oamenii isi consultau cei mai buni prieteni. Mi-a ramas in memorie o vorba de duh: Cei mai buni psihiatrii sunt prietenii. In plus, sunt si gratis”. Ascunde un adevar, acela ca portile sufletului e bine sa le deschizi cuiva de incredere, care nu se va juca cu mintea ta, cu secretele tale. Eroul tau a acumulat tristetile americanului ca prototip, se pare, in plus nu face nici el exceptie, are propriile probleme. Cred ca este un personaj puternic, asa cum se cere in meseria asta, de „duhovnic modern”…

    • Roberts zice:

      este puternic, intr-adevar, dar are si proprii lui demoni, propriile lui dureri si ratari….colac peste pupaza, este total implicat in meseria lui si-l chinuie esecurile inerente…o carte trista dar remarcabil de realista si plina de empatie…Antoaneta, daca o vrei, da-mi un semn si ti-o trimit:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s