„Semnatura tuturor lucrurilor” – Elizabeth Gilbert

„Orice nu e lupta pentru a rezista este lasitate. Orice nu e lupta pentru a rezista este respingerea marelui legamant al vietii.” – pag.471

Stiu ca desi scoala mi-a fost draga, botanica n-a fost unul dintre obiectele mele preferate. Nici copil fiind, n-aveam genul acela de placere de a cutreiera prin paduri si a de a explora natura, de a ma bucura de prospetimea zilelor de vara sau sa cutreier muntii cat era ziua de lunga. Dimpotriva, eram genul de copil static si grasun. Totusi, recunosc deschis ca mi-a placut mult  „Semnatura tuturor lucrurilor„, cartea Elizabethei Gilbert in care personajul principal, pivotul in jurul caruia graviteaza toata actiunea este nimeni alta decat Alma Whittaker. Cine a fost Alma? Ei bine, a fost in primul rand o femeie norocoasa si apoi o femeie botanist care si-a ales profesia si a facut-o cu multa pasiune. Un copil destept (nativ vorbind) nascut intr-o familie deloc saraca, tatal – o adevarata personalitate, un om care s-a ridicat prin fortele proprii, a calatorit, a muncit, a si furat, dar, mai ales, la un moment dat, a ales sa nu mai depinda de altii, a plecat din tara natala si a facut avere in America. Mama, de origine olandeza, o femeie practica, serioasa, pentru care cuvantul slabiciune n-avea sens si pentru care totul se-nvartea in jurul ideii de desteptaciune, instruire si asumarea responsabilitatii. Asa ca Alma porneste in viata cu gene bune, mai putin partea cu aspectul fizic. Toata munca si studiul, tot timpul dedicat stiintei si invataturii au ca efect o Alma educata, cu o minte cu rafturi nesfarsite, pline de mii si mii de carti, organizate in categorii infinite si ordonate alfabetic. „Nu avea nevoie de nici o biblioteca; era ea insasi o biblioteca.” – pag. 467

semnatura-tuturor-lucrurilor

De ce a ales Elizabeth Gilbert sa scrie o carte de peste 500 de pagini despre Alma? Pentru ca Alma e altfel, Alma nu tine cont de restrictiile epocii, de prejudecatile celorlalti, Alma e bogata si considera ca cunoasterea e cel mai pretios dintre toate bunurile. Ea alege sa-si dedice viata studiului muschiului „fiindca pricepea de pe-acum ca existau pur si simplu prea multe feluri in lume; erau peste tot si de-o varietate impresionanta. Probabil ca avea sa moara de batranete inainte sa inteleaga macar jumatate din ce se intampla in campul acela de bolovani. Cu atat mai bine! Nu mai trebuia sa se plictiseasca. Nu mai trebuia sa fie nefericita. Poate ca nu mai trebuia nici macar sa fie singura.
Avea o sarcina de indeplinit.
Avea sa studieze muschiul.”
  – pag. 180

Decizia ei ii aduce speranta si un rost : „Laudata fie munca ce mi se-ntinde inainte. Sa incepem.” Si a inceput. Si a continuat. Si a continuat atat de bine, si a perseverat, si a gandit, si a pus informatiile cap la cap pana ce a ajuns sa scrie un studiu cu o concluzie similara studiului evolutiei al lui Darwin. Teoria alterarii competitive are la baza zece afirmatii documentate si este indrazneata si periculoasa din punct de vedere religios (sa nu uitam ca vorbim despre secolul al XIX-lea), dar si din punct de vedere stiintific. Insa pentru Alma este totul, toate elementele risipite ale biografiei ei se leaga si ii insufla o senzatie fascinanta  de sinteza. Alma se simte despovarata si triumfatoare, mintea ei nu era vie, ci spectaculos de vie, la limita superioara a capacitatii ei, o minte care vedea si intelegea totul. De aceea, cred ca am savurat aceasta carte. Nu pentru ca Alma e inconjurata de personaje neobisnuite, nu pentru ca ea calatoreste din America in Tahiti, Londra sau Amsterdam, nu pentru ca vrea sa fie iubita si vrea cu disperare sa aduca dragostea in viata ei, ci pentru ca vrea sa inteleaga, are un scop precis si nu iroseste nimic pentru a pricepe cum merg lucrurile.  Ambitie, stiinta si cunoastere, plus o inima buna – aceasta este Alma, una din femeile implicate de-a lungul istoriei in progresul stiintei si al artelor. „Semnatura tuturor lucrurilor” e un imn savuros adus inteligentei si imaginatiei.

  • un interviu cu autoarea aici;
  • Multumesc Diana pentru ca ai scris despre aceasta carte si m-ai facut sa o caut.

19 gânduri despre &8222;„Semnatura tuturor lucrurilor” – Elizabeth Gilbert&8221;

  1. Antoaneta MOGA zice:

    Autoarea își alege cu har și inspirație subiectele umane, pline de viață, de spirit și apropiate de natură, ca și eroul din ”Ultimul bărbat american”, care mi-a plăcut foarte mult. Cu siguranță, citind cartea de față, voi retrăi momentele din copilărie când cercetam plantele din pădure pentru a-mi completa ierbarul🙂 Pasiunea s-a păstrat! Acum însă nu le mai presez, le îngrijesc pe viu pe cele din propria grădină, lucru care este o adevărată delectare!

    • Roberts zice:

      daca ti-a placut „Ultimul barbat american”, trebuie neaparat sa citesti si „Semnatura tuturor lucrurilor”. citesti si pe e-reader? si inca ceva: chiar trebuie sa te simti mandra ca ai propria gradina si ca iti petreci astfel timpul liber!!!

      • Antoaneta MOGA zice:

        Nu am e-reader, deocamdata. imi doream mai de mult un e-reader dar am investit mai intai intr-o bicicleta de dama, acum am si invatat sa merg pe bicicleta! o mare victorie asupra inertiei, as putea spune, o mare bucurie! si din pricina asta si a ingrijirii gradinii am cam chiulit de la scris, ca de citit am citit totusi, desi am dat in patima activitatilor outdoor🙂 am terminat de citit „Hotul de carti” de Markus Zusak si nu am scris cat aveam impresiile la cald. incerc sa ma adun, tu imi dai un bun exemplu de sarguinta🙂

      • Roberts zice:

        chesti cu bicicleta mi se pare superrrr tare!!! ai mai mers si inainte sau acum ai invatat? te rog sa-mi scuzi insistenta dar chiar ma tenteaza si pe mine. te felicit, cred ca este un mare pas inainte spre o viata armonioasa!!!

  2. diana borca zice:

    Ce mult ma bucur ca ti-a placut. Eu o consider revelatia anului (pana acum) si-mi pare rau ca nu am scris mai mult despre ea, la cald. Acum simt ca orice as scrie, i-ar dauna. E mult mai palpitanta si interesanta decat pare din recenzii desi recunosc ca tu ai scris foarte bine.🙂

  3. Ema Cojocaru zice:

    Stai puțin, deci Alma Whittaker a fost o persoană în carne și oase? Da, văd pe google că a fost.🙂 Ei, mie mi-a plăcut mult botanica (am dus o colecție de ciuperci uscate pe o stinghie la ora de biologie, mamă-mamă), și-mi plac la nebunie pădurile și plăntuțele minuscule de orice fel, inclusiv mușchii cu spori și fără, așa că s-ar putea să-mi placă și acest roman.🙂 Ai reușit să-mi trezești interesul, chiar dacă am evitat-o pe Elizabeth Gilbert până acum.

    • Roberts zice:

      eu i-am citit toate cartile traduse in romana. asta e departe cea mai reusita si mi-am propus s-o recitesc. pe locul doi amintesc „Ultimul barbat american” – faina, restul ceva mai cunoscute, dar Gilbert doar exersa atunci. (parerea mea).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s