„Intriga matrimoniala” – Jeffrey Eugenides

Intriga matrimonialaDupa „Sinuciderea fecioarelor” si „Middlesex” mi-am facut curaj si am inceput „Intriga matrimoniala„. Nu stiam la ce sa ma astept si n-am pornit cu certitudinea ca noua carte a domnului Eugenides imi va place neaparat („Sinuciderea fecioarelor” mi-a starnit curiozitatea dar nu se numara printre favoritele mele; cu „Middlesex” lucrurile stau diferit, m-a uimit mult la modul placut….). Asa ca mi-am facut curaj, convinsa fiind ca romanul ori imi va place mult sau ori nu-mi va place deloc, nu exista varianta de mijloc cand vine vorba de Jeffrey Eugenides. Asa s-a si intamplat. Desi tema abordata pare banala la prima vedere (o fata se indragosteste de doi baieti simultan si marea provocare e pe cine va alege) stilul domnului Eugenides m-a cucerit si mi-a confirmat capacitatea dumnealui de a interpreta si relata simple trairi si fapte de viata.

Madeleine Hanna e o tanara care provine dintr-o familie instarita iar terminarea colegiului Brown o impinge sa ia 2 hotarari importante pentru viitorul ei: cum isi va castiga traiul cel de toate zilele si cine ca fi alesul sufletului ei. Madelaine este  o romantica incurabila, dar si o tanara inteligenta care iubeste lectura si citeste cu asiduitate pe Jane Austen si George Elliot. La cursul de semiotica il intalneste pe Leonard Bankhead, un tanar genial, carismatic dar care are un secret teribil: sufera de depresii maniacale iar tratamentele zilnice cu litiu, somnifere si calmante il transforma intr-un individ enervant, capricios, apatic si fara libido. Madeleine va fi atrasa irezistibil de inteligenta si vivacitatea lui Leonard si desi este avertizata ca este foarte greu de trait cu un manioco-depresiv, ea va avea o relatie foarte incarcata erotic si intelectual cu Leonard. Casatoria lor ii ia prin surprindere pe amandoi iar mutarea lor din Providence in Pilgrim Lake (unde Leonard primeste o bursa de studii si se va ocupa de genetica celulelor de drojdie) complica lucrurile. Boala lui Leonard se agraveaza iar Madeleine se transforma inevitabil din iubita lui sexy intr-o persoana mereu grijulie si receptiva la nevoile lui.

Pe de alta parte, triunghiul amoros e completat de Mitchell Grammaticus, care studiase si el la Universitatea Brown si care o cunoscuse si se indragostise de aceeasi Madelaine la prima vedere. Din pacate, Mitchell simte ca nu e suficient de bun pentru Madeleine, asa ca dupa terminarea colegiului alege sa plece intr-o calatorie in Europa si in India pentru a scapa de obsesia iubirii pentru Madeleine si pentru gasirea eului lui mistic, spiritual si religios. Mitchell e personajul cel mai credibil. El e barbatul normal, aratos si inteligent dar timid pe care Madeleine se bazeaza, pe umarul caruia va plange si-n bratele caruia isi va gasi consolarea dupa ce Leonard o paraseste.

Poate ca pare o lectura facila dar nu este. Ca cititoare, am fost obligata sa fiu atenta, concentrata pentru Eugenides a scris „un roman uluitor, erudit, empatic si profund despre relatiile dintre indragostiti.” Triunghiul amoros e bine construit, iubirea e frumoasa dar impovareaza, iar casatoriile sunt incheiate cu acorduri prenuptiale si terminate cu divorturi rapide. Intriga matrimoniala, initial obiect de studiu pentru teza Madeleinei, ajunge un mod de viata si optiune existentiala. Finalul cartii (imprevizibil imo) lipsit de happy-end si, de aceea, cu atat mai credibil, aduce un plus de valoare si o modalitate de plasare a romanului in contextul victorian:

“Printre cărţile pe care le-ai citit pentru lucrarea de diplomă şi pentru articol – Austen, James şi toate celelalte – există vreun roman în care eroina se mărită cu persoana greşită şi îşi dă seama de asta, iar apoi apare celălalt pretendent, un tip îndrăgostit dintotdeauna de ea, după care ei doi sunt împreună, dar în cele din urmă al doilea pretendent îşi dă seama că ultimul lucru de care are nevoie femeia e să se mărite din nou şi că are lucruri mai importante de făcut cu viaţa ei? Şi-atunci în final tipul nu o cere în căsătorie, deşi încă o mai iubeşte? Ştii vreo carte care se termină aşa?
– Nu, spuse Madeleine. Nu cred să fie vreuna.
– Dar crezi c-ar fi bun? Un asemenea final?…
Iar Madeleine miji în continuare ochii, de parcă Mitchell era deja departe, până ce, într-un final, zâmbindu-i recunoscătoare, îi răspunse:
– Da.”

15 gânduri despre &8222;„Intriga matrimoniala” – Jeffrey Eugenides&8221;

  1. diana borca zice:

    Dintre cele trei, Middlesex a fost preferata mea si cred ca Intriga a fost cea care m-a chinuit cel mai mult. Povestea mi s-a parut greu de urmarit uneori si nu ma puteam concentra. Insa autorul mi se pare extraordinar.

    • Roberts zice:

      mie Intriga mi-a placut, Sinuciderea fecioarelor m-a derutat si am avut senzatia ca autorul ma trage pe sfoara. iar…Middlesex e si preferata mea. fara dubii. cica Eugenides scrie o carte o data la 7 ani, asa ca inca sper s-o citesc si pe urmatoarea:)

  2. roșu vertical zice:

    Apropo de carte, am citit de curind ca in viziunea lui, cel mai bun marriage plot din literatura e cel din The Portrait of a Lady, de Henry James.
    N-ai fost tentata sa citesti A lover’s discourse pe urma? Ca eu da, dar n-am gasit-o fix atunci, si pe urma mi-a pierit cheful.

    Eu nu mai spun cit de mult imi place Eugenides, mi-am comandat cartea pe Amazon inainte de a aparea, fara ca macar sa am habar despre ce e.🙂

  3. roșu vertical zice:

    Despre asta ziceam, ca am comandat-o inca dinainte de a aparea oficial, desi nu stiam aproape nimic despre ea.

  4. Dama de pica zice:

    Si mie imi place Eugenides. Topul meu: Middlesex, Intriga matrimoniala, Sinuciderea fecioarelor – tin minte sentimentul straniu cu care am ramas dupa ce am citit-o pe aceasta din urma, desi am citit-o acum multi ani.

  5. A.T. zice:

    am citit-o si eu, auzisem de ea de la multe lume, si am gasit-o la un book sale cu 1$,asa ca nu am ezitat sa o cumpar, mai ales ca mi-a fost laudata de mai multe persoane. Ce sa spun? A fost cam…meh. NU m-a prea incintat. Personajele sunt prea liniare,prea plictisitoare, prea fricoase sa-si asume riscuri.Madeleine este foarte inteligenta .Dar atit. M-as fi dorit ca personajul ei sa fie mai puternic, sa ia decizii,nu sa stea pe sofa si sa manince chipsuri,pentru ca nu stie ce sa faca. Mitchell,deosebit de inteligent si el, pleaca in India ca voluntar pentru Maica Tereza ,dar atit. O iubeste pe Madeleine de la distanta, da cu piciorul la sanse sa fie cu ea si in final decide sa ramina tot fara ea….Dintre cei trei, Leonard cred ca a fost cel mai curajos, isi da seama de limitatiile bolii sale si,desi o iubeste pe Madeleine, ii da drumul, fiind constient ca nu ar putea-o face fericita.
    Sincera sa fiu, aveam mari asteptari pentru cartea asta,in special pentru ca autorul a cistigat premiul Pulitzer.

    • Roberts zice:

      mie mi-a placut dar trebuie sa recunosc ca mi-a solicitat rabdarea….poate „Middlesex” iti va place mai mult, pentru mine a fost o incantare de la prima pana la ultima pagina!

      • A.T. zice:

        am scris si eu despre ea ,la mine pe blog. Am auzit si de middlesex si am vazut ca o au la noi la biblioteca. O sa o incerc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s