„Bucataria sclavilor” – Kathleen Grissom

O carte despre albi si negri, cu carte cu albi si negri, o carte in care nuantele de gri nu au ce cauta. In America anilor 1800 orfana Lavinia incearca sa-si gaseasca locul in lume incepand prin a-si gasi  o familie. Acomodarea nu este deloc usoara. Adusa in casa cea mare de insusi stapanul mosiei, irlandeza Lavinia este lasata in grija lui Belle (fata neligitima a Capitanului) si a celorlalti slujitori din casa. La numai 7 ani, fetita cu pielea alba, cu ochii stravezii si cu amintiri vagi din trecut, se leaga iremediabil de familia adoptiva si incearca sa inteleaga cum functioneaza relatiile intre stapani si sclavi. Violuri, abuzuri, copii nelegitimi, secrete, numai asa poti accepta realitatea daca esti negru. Caci albii sunt cei care-si pot permite sa abuzeze de tinerele negrese, sa le bata, sa se foloseasca si sa repete aceleasi aceleasi rautati de la o generatie la alta fara sa realizeze ca gresesc si ca pozitia de privilegiat nu presupune  obligatoriu un astfel de comportament. Pe plantatia de tutun de la Tall Oaks, diferentele sunt evidente inca de la nastere. Copiii albi sunt crescuti de menajerele negrese, iubiti de acestea, educati cu profesori particulari in timp de copilasii de culoare sunt pusi de mici la munca si exploatati. Chiar si la biserica, in Casa Domnului, albii stau asezati in fata iar locul negrilor este undeva in spate, in picioare. Lavinia (sau Abinia) este alba, si de aceea diferita de restul sclavilor, dar locul ei este in bucatarie ca sa ofere ajutor. Ea se va atasa emotional de Belle, de mama Mae si de copiii acesteia, asa ca va incerca sa gaseasca solutii ca sa aplaneze conflicte si sa asigure prosperitatea plantatiei.

bucataria-sclavilorAlegerile ei nu sunt intotdeauna cele corecte desi intentiile ei sunt bune. Cand realizeaza ca nu poate schimba mentalitati, ca nedreptatile si atitudinea infricosatoare si nemiloasa a unor albi (inclusiv a sotului ei) pot genera dureri si suferinte incredibile, Lavinia se refugiaza in conac si decide cu buna-stiinta sa uite de tot si toate cu ajutorul picaturilor de opiu. Umilinta si rusinea par s-o darame dar sfatul inteleptei Mama Mae o readuce la viata si la dorinta de a invinge obstacolele de zi cu zi: „Abinia, nu conteaza ce culoare ai, cine ti-e mama si cine ti-e tata. Noi suntem o familie, avem grija unii da ailalti. Familia ne da putere cand avem necazuri. Suntem uniti si ne ajutam. Aia inseamna familia. Cand o sa te faci mare, oriunde te duci, sa tii minte ce e aia familie.” – pag.168 Lectia iertarii este cea mai grea. Si nu, in aceasta carte dragostea nu invinge. Barbatii sunt omorati in bataie sau vanduti altor albi, casatoriile dintre bogati sunt de ochii lumii, conasii au iubite din randul sclavelor din colibe, iar Lavinia se va marita cu barbatul nepotrivit si va rata iubirea vietii ei.

coperta englishPoate ca autoarea s-a folosit de ceva melodrama cand a expus situatii oribile, oameni maltratati si abuzuri sexuale, dar aceea era America si acela era Sudul. Asa ca veti iubi sau veti uri acesta carte. Eu am apreciat tocmai sentimentul de apartenenta, iubire si compasiune care-o tine pe Lavinia pe linia de plutire si-o face sa se inconjoare de oameni buni si frumosi. Viata pe mosia  Tall Oaks a demonstrat ca nu ne nastem egali si ca pentru un amarat de gri trebuie sa te zbati si sa faci sacrificii.

O alta parere aici.

7 gânduri despre &8222;„Bucataria sclavilor” – Kathleen Grissom&8221;

  1. R van F zice:

    Pare interesanta dar ma cam sperie remarca: „Poate ca autoarea s-a folosit de ceva melodrama cand a expus situatii oribile, oameni maltratati si abuzuri sexuale”

    Imi este o frica de melodramatism ceva de neinchipuit. Si nu glumesc deloc.🙂 Sunt posesorul unei intolerante deosebit de agresive cand un autor incearca sa ma sensibilizeze cu melodrama – cel mai facil mod de a agata un cititor.
    Avand in vedere nota ta de pe goodreads e cazul sa-i zic pas, asa-i? 🙂

    • Roberts zice:

      nu stiu ce sa zic. mie mi-a placut cumva (dovada ca n-am abandonat-o) dar nu se compara cu cele pe care le cotez cu patru sau cinci stelute. cred ca-i chestie de gusturi, in final:)

  2. Povestile Mele zice:

    Cred ca mie mi-a ajuns pe anul asta „12 Years a Slave” – desi povestea e reala, punerea in scena e dramatica pana la exagerare si doar „striga” premii.
    Poate la anul, daca nu s-o mai face pana atunci un alt film de Oscar🙂 pe subiect, o sa incerc si Bucataria… macar fiindca m-ai facut curioasa.
    Daca te pasioneaza subiectul, relatia albi-negri, pot sa iti recomand ca filme – din pacate, cred ca vad mai multe filme decat citesc – Driving Miss Daisy, cu Morgan Freeman şi Jessica Tandy; The Defiant Ones, cu Tony Curtis şi Sidney Poitier; A patch of Blue, cu acelasi Poitier. (actiunea se petrece in vremuri mai aproape de prezent). Asta printre multe altele.

    • Roberts zice:

      ooooooooo, multumesc de recomandari! eu inca n-am vazut „12 Years a Slave”, cred ca m-a cam speriat succesul de care s-a bucurat dar si valva de dupa. in schimb, am cumparat cartea (a fost o promotie la chioscuri si n-am putut rezista ispitei) dar n-am ajuns inca la ea. sper sa-ti placa „Bucataria sclavilor” – repet, nu e printre favoritele mele, dar mi-a adus aminte de „Pe aripile vantului” *sunt mari diferente intre ele, dar ceva din actiune si modul cum e scrisa, m-a dus cu gandul acolo…..

  3. Ema Cojocaru zice:

    Săraca Lavinia, după ce că trăiește în asemenea condiții, nu are parte nici de iubirea vieții ei… Văd că autoarea a fost tare nemiloasă cu personajul principal. Observasem și eu cartea, însă nu eram sigură că vreau să o citesc, și nici acum nu m-am hotărât.
    Partea cu manipularea sentimentelor cititorilor prin melodramă este cu dus și întors, depinde de felul în care autoarea a dozat-o și a prezentat-o – căci violența și nedreptățile fac parte din viață, nu sunt o invenție a scriitorilor, din păcate…

    • Roberts zice:

      in fond, e vorba despre albi si negri, e rasism in toata puterea cuvantului. asa ca nu avea cum sa nu fie si scene tari, durere, nedreptati – asa cum s-a intamplat si in realitate, de altfel. dincolo de asta, pentru mine, „Bucataria sclavilor” e o carte despre prietenie si despre faptul ca suntem raspunzatori de alegerile noastre. eu zic ca nu trebuie evitata.

    • Roberts zice:

      corect! eu stiam (citisem pe coperta spate) despre ce era vorba si ma asteptam la discriminari rasiale, rautati, abuzuri, dar pentru cine nu stie la ce sa se astepte pare cam mult. zic ca merita citita „Bucataria sclavilor”:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s