„Hotel Iris” – Yoko Ogawa

Preferam ca trupul pe care-l slujeam sa fie cat mai urat, ca sa ma simt si eu cat mai injosita. Atunci cand ma brutaliza si ma reducea la un bot de carne, dinauntrul meu erupea un suvoi de placere pura.” – pag.135

hotel-iris_1Am ezitat daca sa scriu sau nu despre aceasta carte. Dupa 2-3 zile de lupta interioara, am optat totusi pentru exprimarea acestor ganduri. Argumentul final a fost acela ca blogul acesta nu l-am facut numai pentru carti care mi-au placut mult spre foarte mult, ci, mai ales, pentru posibilitatea de a spune parerea mea sincera vis-a-vis de lecturi si filme care au lasat o urma in sufletul si mintea mea.

Revenind, „Hotel Iris” a fost o lectura lejera, in sensul ca toata actiunea decurge lin, rapid, fara mult mister sau rasturnari de situatie spectaculoase. Ceea ce m-a contrariat puternic a fost insasi eroina principala. Mari, o adolescenta frumoasa de numai 17 ani, munceste ca receptionara la hotelul Iris, sub privirea vigileanta a mamei ei *o femeie severa si cam limitata. Intr-una din zile, are loc un incident intre o prostituata si un barbat, iar Mari este atrasa de vocea acestuia (desi nu-l vede si nici nu-l cunostea de dinainte). Incet, incet se contureaza si se infiripa legatura din cei doi, o relatie greu de inteles si acceptat. Ea este foarte tanara si se indragosteste de un barbat in varsta pe care nu-l gaseste nici macar atragator *fizic vorbind. Pana aici, cumva normal. Dar sexul care implica tortura, pedepse, violenta corporala, chiar m-a prins total nepregatita. Greu de inteles pentru mine a fost si placerea pe care Mari o simte ore in rand cand barbatul o supune la tot felul de incercari (chiar nu vreau sa detaliez) si modul cum ea se furiseaza de-acasa si e dispusa sa execute tot ce-si doreste iubitul ei. Finalul e cumva previzibil si nu explica nimic. Cu toate acestea, cred ca e cel mai bun final, tinand cont de toata tensiunea acumulata si de scenele descrise. Daca aia a fost dragoste si daca dragoste presupune durere prin toti porii, e la latitudinea fiecaruia. Pe mine m-a buimacit atata sado-masochism si entuziasmul cu care-l practica o tanara total lipsita de experienta sexuala.

O alta parere aici, aici si aici.

15 gânduri despre &8222;„Hotel Iris” – Yoko Ogawa&8221;

  1. diana borca zice:

    Nu stiu de ce au ales sa traduca intai cartea aceasta. The Housekeeper and the Professor este infinit mai frumoasa si lipsita de scene din astea tulburatoare. Eu le citesc cu greu si desi ma chinui sa imi depasesc retinerile si (poate) prejudecatile, tot nu reusesc sa le inghit prea usor.
    Yoko Ogawa are oricum o picatura (sau mai multe) de violenta sau altceva de genul acesta si in alte povestiri. Cum ziceam, doar The Housekeeper e „curata”.🙂

  2. Silving zice:

    Deci de fapt povestea am aflat-o,cartea e de cumparat doar daca te intereseaza exact ce chestii perverse se intampla in ea.Hm…Parca nu-mi suna prea tentant,daca doar asta e de descoperit.

    • Roberts zice:

      am incercat sa spun doar putin din ce se-ntampla. dupa ce ti-am citit comentariul, chiar am recitit articolul pentru ca nu am vrut sa spun chiar tot ce se-ntampla acolo. si chiar n-am zis, acum sunt convinsa. poate linkurile pe care le-am lasat la sfarsitul articolului, iti schimba parerea…

  3. Povestile Mele zice:

    Vad ca in ultima vreme ai citit ceva literatura japoneza…
    Cartea despre care vorbesti am rasfoit-o de vreo doua ori in vizitele prin librarii, dar, de fiecare data m-am abtinut rapid. Vad ca am facut bine…

    • Roberts zice:

      nu stiu ce sa zic. mie nu mi-a placut subiectul cartii, dar m-a prins cumva, e greu de explicat. nu te lasa influentata de mine, poate chiar iti place cartea, e invioratoare cumva:)

  4. Ema Cojocaru zice:

    Ei, am reușit să citesc și recenzia ta. Văd că te-au impresionat negativ scenele sado-maso, dar nici nu se putea altfel, dacă nu practici așa ceva în viața de zi cu zi.🙂 Culmea este că au, totuși, o anume poezie stranie, mai ales scena cu scaunul/mobila…
    Văd că și diana borca a avut aceeași reacție ca și mine.🙂 Și are dreptate, în „The Diving Pool”, de exemplu, fiecare nuvelă este traversată de o anume violență, fățișă sau sugerată. Oricum, este interesant că registrul autoarei este unul larg și a putut scrie și o poveste ca „Hotel Iris”. Eu una am devenit curioasă să văd ce îi poate pielea și în alte romane (din păcate, doar cele traduse în engleză).

    • Roberts zice:

      chestie de gusturi:) eu am sperat in alt final pentru Mari. nu i-am inteles gusturile in materie de sex, de aici porneste totul. in rest, oricum, mai astept traducerile celorlalte carti ale ei.

  5. simsim zice:

    si mie mi-e greu sa scriu despre cartile care poate nu-mi plac asa de mult, dar pentru mine e important sa citesc ce parere au unii oameni (cum esti tu, diana sau kadia) despre unii autori. de la voi ma inspir si imi tot maresc lista de lectura. de multe ori, chiar daca poate nu-mi place o carte poate unele chestii din ea ma ajuta sa-mi largesc orizonturile…ca sa poti deveni un on tolerant trebuie sa stii foarte multe lucruri..si nu toate pot sa-ti fie pe plac:)

    • Roberts zice:

      asa este, trebuie sa stii, sa cunosti multe ca sa devii mai tolerant si mai modest! si eu am repere si ma orientez acum cand vreau sa citesc ceva si ma simt mai plina de incredere de cand va cunosc. chiar m-am schimbat in bine de cand cu blogul si nu neaparat pentru ca scriu despre carti si, mai ales, ca vorbesc, comunic cu voi:)

  6. Pingback: AnzhelaMovies

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s