„Ani de asteptare” – Fumiko Enchi

Ceea ce parea a fi o opera majora a literaturii japoneze, conform celor de la World Literature Today, a fost pentru mine doar o lectura de weekend, placuta dintr-un anumit punct de vedere dar dezamagitoare per total. Nu neg anumite calitati ale acestui roman. Dimpotriva. Faptul ca n-am abandonat-o, ca i-am dat 3 stele pe goodreads confirma faptul ca mi-a placut sa parcurg cele peste 200 de pagini, sperand totusi intr-un final care sa dea eroinei principale demnitatea pe care n-a avut-o toata viata. Tomo Shirakava, caci despre ea este vorba, pleaca intr-o calatorie prin Japonia alaturi de Etsuko, fiica ei, cu scopul de a gasi o concubina potrivita pentru sotul ei. Desi nu se manifesta in mod vizibil, este clar ca Tomo nu aproba dorinta sotului ei dar stie ca trebuie sa se supuna dorintelor acestuia. De aici, si aerul ei care vine din prea multa durere. O va alege pe Suga, o copila de numai 15 ani, fiica unui negustor de ambalaje care saracise. Targul pare avantajos de ambele parti. Tomo va indeplini dorinta sotului ei (care chiar o va iubi pe Suga) iar copila va trai intr-o familie respectabila, pe post de concubina. De aici, soarta familiei Shirakava se va schimba. Stapanul, o persoana egoista, obisnuit ca femeile sa-i faca pe plac, va avea nevasta (pe Tomo), doua concubine in aceeasi casa (Suga si, mai apoi, Yumi), apoi va intretine relatii sexuale cu Miya, nora lui, si probabil, chiar copii cu aceasta din urma.

image descriptionCe face Tomo in acest timp? Tace si-nghite. Tace si munceste. Tace si-si asteapta sotul cu patul frumos facut. In plus, ea administreaza cu mare dibacie soarta gospodariei, finantele, are grija de metresele sotului tiranic si chiar simte duiosie si mila pentru soarta acestora. Toate sentimentele de furie, mandrie jignita, durere si spaima (fireste, dealtfel) zac undeva in adancul sufletului ei, sub masca de stapana casei  si sotie a domnului Shirakava. Dupa toti acei ani de asteptare, in care poate spera ca ceva sa se schimbe in bine, urmeaza inevitabilul: boala si sfarsitul implacabil. Doar ultima ei dorinta este o forma vaga de manifestare a revoltei si a nemultumirii ca a suportat atata timp sabloanele sociale si metehnele barbatului. O viata ratata, un suflet chinuit, care a inteles prea tarziu ca un trai decent (masa, casa, bunastare) intemeiat pe compromisuri majore nu inseamna si liniste sufleteasca.

„Sa fi fost oare totul in zadar? Nu. Era convinsa ca nu putea fi adevarat. In lumea in care traia – subreda, cu lucruri lipsite de stralucire, dure si reci -, intunericul parea fara sfarsit. Dar, la capat, ca rasplata pentru eforturile si perseverenta de a nu renunta, o intampina lumina binefacatoare. Un miracol. Daca n-o gasea acolo, nici n-ar mai fi avut sens.”

– pag.198

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;„Ani de asteptare” – Fumiko Enchi&8221;

  1. roșu vertical zice:

    Suna asa cumva foarte japonez felul in care isi accepta femeia asta soarta implacabila. Nu stiu daca tine de shintoism sau alta religie/credinta orientala. Dar eu sint chiar curioasa daca a fost pe bune o situatie la ordinea zilei sau doar o exceptie. Nu stiu daca ai zis, sau mi-a scapat mie, in ce perioada se intimpla povestea?

    Cred ca mi-ar placea s-o citesc. Desi am incercat si eu odata sa citesc ceva „foarte important” din literatura lor, chiar a nobelizatului Kawabata si m-am plictisit teribil. Teribil.

    • Roberts zice:

      cartea asta nu-i plictisitoare, poate doar trista. m-a revoltat, per total, dar m-a si starnit curiozitatea. vroiam sa vad cat poate suprta Tomo si daca rabufneste in final.

  2. Povestile Mele zice:

    Din nefericire, in tarile asiatice (China, Japonia), femeia era insignifianta.
    Actiunea din Ani de asteptare se petrece în sec. 19.
    Am citit demult aceasta carte si m-a impresionat. Cum a reusit Tomo sa se apropie, ca o mama, de Suga si de celelalte, cum le-a dat de inteles cine e „stapana casei”. Aavut, totusi, o anumita autoritate.
    Conditia femeii in societatea asiatica nu foarte indepartata era asemanatoare cu a unei slujitoare – TREBUIA sa-si serveasca sotul, sa aiba grija de parintii lui etc. Si se pare ca era o ONOARE pentru o sotie sa-ti lasi sotia sa-ti aleaga concubinele. Ca unele femei s-or fi revoltat… altele nu… asta era societatea de atunci.
    Pot sa iti recomand in acest sens – al afirmarii/revoltei femeii in acea perioada (de data aceasta sec. 18) cartea Sotia doctorului de Sawako Ariyoshi, despre „descoperirea” anesteziei.

  3. Gabriel zice:

    Eu zic sa te apuci de maestrul Yasunari Kawabata. Alea da opere majore ale literaturii japoneze. Pai incepe cu „Vechiul oras imperial”, de asemenea aparuta in colectia Raftul Denisei.

  4. diana borca zice:

    Tomo seamana foarte mult cu O-lan din Ogorul lui Pearl S Buck. Mie mi se pare foarte frustrant sa citesc despre situatii de genul asta desi realizez ca fiind crescute asa, majoritatea femeilor nici macar nu se simteau oprimate sau nedreptatite.
    In orice caz, e fascinant sa citesti despre trecut ….indiferent de tara, indiferent cat de romantata e povestea. 🙂

  5. Vinny zice:

    Congratulations, ladies! I've been a follower since the very beginning and am incredibly happy about that!I would love to see a sidebar feature telling us what each of you is reading at the moment so that I know which books to pick up neitdjonitathebookchick(at)gmaxl(!ot)com(Follow through GFC under Jonita)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s