„Povestea tarfelor mele triste” – Gabriel Garcia Marquez

„Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ți-o tragi din dragoste.” (p.109)

La un barbat de 90 de ani te-ai astepta sa-si doreasca doar sa mai traiasca inca putin in demnitate. Eroul lui Garcia Marquez, Mudarra, fost ziarist si profesor, isi doreste cu totul si cu totul altceva la celebrarea acestei varste. El vrea nici mai mult, nici mai putin, decat sa aiba parte de o noapte de dragoste cu o fata fecioara. De aceea, apeleaza la o mai veche cunostinta de-a lui, matroana de bordel, care-i face rost de o cusatoreasa virgina de numai 14 ani. Zis si facut. In ziua respectiva, stimabilul domn se pune la patru ace, se parfumeaza, scoate din buzunar o suma respectabila si  ajunge la bordel dornic de a face nebunii cu fata promisa. O gaseste dormind si uimit de frumusetea si de inocenta anilor ei, isi tempereaza avantul erotic si se odihneste alaturi de ea. Seara de seara, Mudarra are grija de minora, o adora, ii citeste povesti sau asculta muzica. Copila (Delgadina, asa o striga amorezul) ii inspira fostului ziarist sentimente si emotii pe care nici o femeie nu reusise timp de noua decenii: dorinta de a proteja si de a iubi neconditionat.

povestea-tarfelor-mele-tristeM-a intrigat ideea unei relatii impure, scandaloase chiar, dintre un barbat singuratic, batran, care nu cunoscuse niciodata dragostea si platise pentru relatii ocazionale, si o adolescenta saraca care ar face sex pentru ca are nevoie de bani. Batranul care isi alesese la intamplare iubitele de o noapte si care nu-si intemeiase o familie pentru ca se complacuse in aceasta situatie ani la randul, constientizeaza ca sexul e consolarea care-ti mai ramane cand nu-ti ajunge dragostea  si ca forța invincibilă care a împins lumea înainte nu e iubirea fericită, ci aceea neîmplinită. Poti sa te schimbi cand ai trecut de tinerete si de anii maturitatii? Te poti bucura de placerile inimii si a trupului chiar daca esti aproape de final? Eu nu stiu sigur dar povestea tarfelor mele triste e o dovada ca se poate.

43 de gânduri despre &8222;„Povestea tarfelor mele triste” – Gabriel Garcia Marquez&8221;

  1. Gabriel zice:

    Sa citesti, cam pe acelasi calapod, Yasunari Kawabata – Frumoasele adormite. Mi-a placut si cartea columbianului, dar mai mult mi-a placut a japonezului.

    Marquez cam exagereaza. Oare la 90 de ani un barbat mai este capabil sa intretina relatii sexuale?

    • Roberts zice:

      corect:) mi-a placut mult cum e scrisa, imi place tot ce-am citit de Marquez. problema e ca nu mi-a placut finalul sau, mai bine zis, nu cred ca oamenii isi pot schimba comportamentul radical, chiar daca ajung la 90 de ani..

  2. Povestile Mele zice:

    Mie mi-a placut enorm Dragoste in vremea holerei.
    Cat despre Povestea tarfelor…, Marquez a si declarat că Frumoasele adormite a lui Kawabata i-a folosit ca punct de „sprijin” in aceasta carte.

  3. Andra :) zice:

    Ce tare e subiectul :)) Am citit doar „Despre dragoste şi alţi demoni” de el, dar parcă nu m-a impresionat aşa tare. Din ce ştiu, şi în „Dragoste în vremea holerei” e vorba tot de o dragoste din asta mai… târzie. Se pare că domnul Marquez avea preferinţe pentru iubiri la vârste înaintate😀

  4. iri zice:

    eu inca nu stiu ce sa cred despre marquez: am citit doua carti – una mi-a placut la nebunie, alta n-am putut s-o termin. dar asta suna ft ft bine😀

    • Roberts zice:

      eu n-am citit tot Garcia Marquez, dar mi-au placut „Un veac de singuratate”, „Toamna patriarhului”, „DRagoste in vremea holerei”, „Povestea tarfelor mele triste” si „Cronica unei morti anuntate”. mi-au placut toate. Iri, tu pe care n-ai putut-o termina?

  5. antoanetac zice:

    Cred ca ideea cartii de fata este ca nu este niciodata prea tarziu pentru a trai adevarata dragoste. O idee atat de frumos argumentata literar atat in cartea de fata, cat si in „Dragostea in vremea holerei”.

  6. antoanetac zice:

    am continuat lectura volumelor 2 si 3 din „Cronica de familie” de Petru Dumitriu, un adevarat maraton al lilteraturii romane. spun asta pentru ca nu-mi amintesc sa mai fi citit ceva din literatura noastra de asemenea intindere ! Oricum, desi dupa niste ani, stabilit in Occident fiind, scriitorul a considerat „Cronica …” un compromis politic, pot sa spun ca asta nu afecteaza calitatea scrierii sale, nici aerul de „muzeu” viu in care te plimbi in timp, pe parcursul unui secol de profunde transformari ale societatii romanesti. si vezi cum o clasa sociala dispare, topindu-se usor, usor ca o zapada. vorba poetului> „unde sunt zapezile de altadat ?!” Raspunsul ar fi: o umbra de amintire a trecutelor vieti regasesti in paginile „Cronicii de familie”, lectura care nu si-a pierdut nervul si doza de incitare chiar daca are un parcurs atat de lung, cu care inscrie un record de amploare in romanul romananesc.

  7. Oana zice:

    Intr-adevar d-l Marquez a reusit sa ma faca sa fiu tot mai fascinata de ceea ce a putut creea. Am citit atata placere „Dragoste in vremea holerei”, insa de ceva vreme ma atrage tot mai mult „Povestea tarfelor mele triste”, atat cat am reusit sa citesc gratuit online, nefiind in tara sa imi pot cumpara varianta in limba romana. Am vazut mai sus ca cineva o are in format pdf….e cartea integrala? si cum as putea face rost de asa ceva….ca nu am gasit-o de cumparat in format eBook…poate ma ajuta cineva si pe mine😀

    • Roberts zice:

      eu o am integral in limba romana:) asa am citit-o si eu. te rog sa-mi lasi o adresa de mail si o trimit eu. sper sa-ti placa. Un Paste fericit, oriunde te-ai afla!:)

  8. Oana zice:

    Eu am primit-o cadou la 18 ani si am citit-o imediat. Mi-a placut si atunci, desi cred ca acum as aprecia-o mai mult.
    Ma rog, so many books, so little time, asa ca nu o voi relua.
    Si pentru mine Marquez inseamna in primul rand Dragostea… si Un veac de singuratate.

  9. ComiCultural zice:

    În lumea lui Marquez m-am simțit cel mai bine și cel mai prost, cel mai romantic și cel mai cinic, împlinire și decădere în același timp. Un patriarh deprins cu sclavia propriilor vicii, dar înălțat de virtuți literar-fanteziste greu de egalat.
    Când a murit, în ajunul Paștelui, i-am dedicat un necroblog care aș fi vrut să țină cât un veac de singurătate. E 24 mai și încă (mă) mai ține.

    • Roberts zice:

      considera ca ne tine…sunt in asentimentul tau ca este unul din titanii literaturii, ca a generat sentimente si emotii in cititori, in oameni total diferiti, in functie de valentele si de percetia fiecaruia.

  10. Paul zice:

    „Povestea tarfelor mele triste” e prima carte de Marquez pe care am citit-o. Nu m-a impresionat cu nimic. Singurul lucru care mi-a placut a fost subtirimea cartii. Nu ma grabesc inca sa-l judec. Astept sa citesc si „Un veac de singuratate”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s