„Cronica pasarii-arc” – Haruki Murakami

„Pasărea-arc poposește pe creanga unui copac din zonă și răsucește arcul lumii, anunțându-și gestul printr-un sunet aparte. Și cum nu mai răsucește arcul lumii, își încetează existența, dar nu știe nimeni asta.(…) Adevărul e că pasărea își ocupă locul și învârtește puțin câte puțin, arcul acel micuț, punând lumea pe roate.”

cronica-pasarii-arc

An aparitie: 2014
Autor: Haruki Murakami
Categoria: Literatura Universala
Editie: Necartonata
Editura: POLIROM
Format: 180X106
Nr. pagini: 816
Disponibilitate: libraria online Libris
Pret: 23.7 lei

Recomandata glorios de Gabriel, am inceput „Cronica pasarii-arc” si am citit-o in aproximativ 10 zile. Cam mult, ar spune carcotasii, dar sunt aproape 700 de pagini. E drept ca lectura decurge cursiv, dar dincolo de cuvinte si de actiunea propriu-zisa lectura e la granita real – imaginar si e incarcata de simboluri. Toru Okada, personajul principal, este un avocat care demisioneaza de buna-voie (facea o munca sub pregatirea lui). Viata lui este monotona, lipsita de griji pana in momentul in care motanul dispare subit. Din acest moment, totul se petrece cu o viteza ametioare, sotia il paraseste fara explicatie iar cautarea acestora (a motanului si a sotiei) il obliga pe tanarul Toru sa cunoasca personaje bizare, complicat-sofisticate si sa  aiba o gama larga de trairi sufletesti: iubire, ura, dezamagiri, violenta. Realitatea devine complicata incat la un moment dat nu mai stii unde se termina si unde-ncepe visul, subconstientul este instrument al comunicarii, timpul e o notiune relativa iar scenele din razboi sunt adevarate pasaje pline de atrocitati si tulburator de dureroase. Totul culmina cu momentul coborarii in fantana, o alunecare in alt orizont unde oamenii isi (re)descopera valente, se dezbraca de prejudecati si uita de rutina si banalitate. „În intervalul de timp în care am stat acolo (fântână), mi-am dat seama că ceva din mine, din interiorul trupului meu, creștea tot mai mult. Aveam senzația că acel ceva din mine creștea precum rădăcinile unui copac într-un ghiveci de flori, iar după ce ajungea suficient de mare, mă sfâșia în bucăți.[…]„Semne divine, obsesii si femei a caror meserie este aceea de prostituate ale spiritului completeaza acest tablou halucinant in care nimic nu e batut in cuie si totul pare posibil. O carte incarcata de mistere, pagini intense care poarta cititorul intr-un univers complex, plin de emotii si cu deznodamant interpretabil demn de perceptia fiecaruia.

fantanaaTare mi-e teama ca am spus mult prea putine despre acesta carte. Am incercat sa nu spun nimic despre actiunea propriu-zisa (desi ar fi fost multe, multe de spus) pentru ca nu acesta este edificatoare in tot contextul. Importante si relevante sunt trairile, sentimentele, modul cum ele se evidentiaza, cum oamenii devin constienti de ele intr-o lume atat de volatila si de putin palpabila. Haruki Murakami e un maestru in acest sens, el scrie in asa fel incat involuntar devii parte din acel intreg, te identifici cu personajele si ametesti in acest amalgam de vis-realitate, bine-rau, normalitate-fabulos, exotic, imprevizibil.  Nimic nu e banal, totul e semnificativ si la marginea realitatii am intrevazut o lume diafana, uneori confuza, dar plina de conexiuni si taceri profunde .

Mie mi-a placut, poate chiar mai mult decat „1Q84”.

Anunțuri

21 de gânduri despre &8222;„Cronica pasarii-arc” – Haruki Murakami&8221;

    • Roberts zice:

      imi place dar n-am citit decat „Cronica pasarii-arc”, „Underground: Atacul de la Tokio si spiritul japonez” si „1Q84”. aceasta este si ordinea dupa care mi-au placut.

  1. roșu vertical zice:

    Clar e mult mai bine sa nu spui despre intriga, uite cum devine lumea interesata. 🙂

    Eu am citit un Murakami (West of the border, east of the sun) acu foarte multi ani, poate chiar 10, si nu m-am impresionat, drept pentru care deloc-deloc n-am mai pus mina pe el, dar sint vreo doua care ma atrag, Padurea norvegiana si inca una, nu mai stiu care, ca are prea multe. :))

    • Roberts zice:

      rezumate gasim toti daca ne dorim:) am preferat chiar sa nu spun nimic despre actiune si cred c-am facut bine. un rezumat nu ilustreaza profunzimea si frumusetea acestei carti. oricum, e chestie de gusturi. am si eu o prietena care a incercat sa citeasca 1Q84 si adormea in 5 minute. „Padurea norvegiana” n-am citit-o dar nu e timpul pierdut.

    • diana borca zice:

      Lavinia, mie nu mi-a placut deloc West of the border. Daca nu stiam, nici n-as fi zis ca e scrisa de Murakami. Padurea norvegiana o am si acum in minte, atat de mult am iubit-o, urmata de 1Q84, What I talk about when I talk about running si Cronica.

  2. Gabriel zice:

    Foarte buna cronica. Cea mai buna cronica din cate am citit pe acest blog. Bine, cu siguranta sunt subiectiv pentru ca mi-a placut foarte mult cartea. Este preferata mea de la Haruki Murakami (am citit 15 din 16 aparute la noi).
    Ma bucur tare mult ca ai ajuns sa o citesti.

    Este buna si Padurea norvegiana. Am vazut si filmul. Japonez si el.

    Topul meu Murakami e asa:
    1.Cronica pasarii arc
    2.Kafka pe malul marii
    3.La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

    • Roberts zice:

      waw, asta da consecventa!:) eu abia il descoper pe Murakami, am citit doar 3 carti scrise de el. mi-a placut „Cronica pasarii-arc”, am citit-o pentru ca tu mi-ai recomandat-o. multumesc tare mult, pana acum e cea mai buna din 2014! sa vedem acu’ cartea lui Mark Haddon:)

    • Roberts zice:

      se pare ca mai am multe carti de citit, vis-a-vis de Murakami. asta chiar mi-a placut! multumesc pentru cuvintele frumoase si mai astept sugestii de lectura de la tine.

  3. Poveştile Mele zice:

    Nu stiu cum se face, insa tocmai cartea asta a lui Murakami am lasat-o s-o citesc „pentru zile negre” – pana la urmatoarea aparitie a creatiei japonezului.
    Murakami are un univers aparte, e greu de incadrat intr-un stil, la granita (fragila) dintre fantastic si real. Scrierea lui te trimite pur si simplu intr-o alta lume.
    Multumesc ca mi-ai (re)amintit de Cronica!

  4. Andreea zice:

    Il ador pe murakami, alaturi de Shusaku Endo reprezinta tot ce e mai bun in literatura japoneza pentru mine. Imi amintesc prima oara l-am confundat cu Ryu Murakami si a fost una din cele mai mari greseli ale vietii mele :)))

  5. Camelia zice:

    Doamne, cît îmi place Murakami. Mă bucur de această recenzie a ta. West of the border văd că nu este foarte iubită aici, mie mi-a plăcut enorm. Murakami este un scriitor pe care nu ai cum să îl refuzi.

  6. Alexandru zice:

    O citesc in momentul de fata . Recomand Kafka pe malul marii si La capatul lumii si in tara aspra a minunilor, cred ca astea 2 mi-au placut cel mai mult de la Murakami,

    Alex

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s