„Femeia din amiaza” – Julia Franck

Ea nu mai avea nimic pentru el, cuvintele i se terminaseră de mult, ea nu mai avea nici pâine, nici timp, nu mai avea nimic de oferit copilului.

In vara anului 1945, imediat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, Helene isi abandoneaza cu buna-stiinta baietelul de numai opt ani intr-o gara mica, undeva prin estul Germaniei. Isi minte copilul cu nonsalanta spunandu-i ca se duce dupa bilete si-l lasa pe o banca fara sa mai revina. Ce fel de mama, ce fel de om este Helene? Cum poti face asa ceva si sa continui sa traiesti? Asta incearca sa explice Julia Frank prezentand viata Helenei de la nastere pana in momentul cand il paraseste pe Peter.

femeia-din-amiazaHelene provine dintr-o familie in care normalitate inseamna o mama de origine evreica, aiurita si confuza, plina de resentimente si furie dupa ce-i moare un nou-nascut baiat. Tatal pleaca la razboi si se-ntoarce grav ranit, iar moartea lui adanceste problemele emotionale si financiare din familia Wursich. Martha, sora mai mare cu noua ani decat Helene, este rebela iar afectiunea dintre cele doua surori atinge nuante incestuoase. Nebunia mamei, saracia si plictiseala le imping pe Martha si Helene sa plece la Berlin si sa reia legatura cu Fanny, o verisoara nonconformista de-a mamei lor. Traiul aici este total diferit fata de cel de-acasa. Martha va avea o legatura lesbiana cu Leontine iar consumul de morfina si alcool ii deterioreaza sanatatea si are ca efect internarea in sanatoriu. Helene se va angaja ca asistenta intr-o farmacie si apoi in spital, se va indragosti de Karl si va primi neputincioasa vestea mortii bruste a acestuia intr-un accident stupid. Urmeaza casatoria cu Wilhelm, un inginer nazist care-i face viata un calvar pentru ca in noaptea nuntii el descopera ca Helene nu e virgina si e prea cunoscatoare in tehnicile amorului. Cu Wilhelm Helen va avea o casatorie umilitoare fara sanse de fericire si trainicie pe care nici aparitia lui Petre n-a salvat-o. Helene se schimba si dintr-o fata energica, ambitioasa si stralucitoare devine o persoana insingurata, cruda si impovarata ca raspuns al avenimentelor tragice prin care trece. Ea este tot mai detasata, mai rece si amortita iar transformarea ei devine un efect normal al pierderii iubirii, a sperantei, a ordinii firesti a lucrurilor. In final, desi mi-ar fi venit greu sa cred inainte, chiar am inteles decizia Helenei, chiar am simtit empatie si compasiune pentru fapta ei pe care orice mama, orice om cu bun-simt ar considera-o incalificabila. Cine este femeia din amiaza, daca Peter si Helene s-au mai intalnit vreodata si de ce cartea asta mi-a atins nebanuite resorturi sufletesti si mi-a tulburat echilibrul (fragil, de altfel) va las pe voi sa descoperiti.

germanUn interviu cu autoarea aici.german1

8 gânduri despre &8222;„Femeia din amiaza” – Julia Franck&8221;

  1. Gabriel zice:

    Inceputul imi aminteste de cartea lui Ryu Murakami, probabil capodopera sa, „Copii de aruncat”. Acolo doi nou nascuti sunt parasiti intr-o gara, pusi undeva intr-un compartiment de bagaje. Dar cartea nu urmareste destinele parintilor care i-au aruncat, ci destinele copiiilor atuncati.

    Pare interesanta cartea despre care spui tu aici. Insa eu m-am decis sa citesc mai mult autori barbati. Asta pentru ca nevasta’mea citeste numai femei🙂

    • Roberts zice:

      hi, hi, io citesc la fel ca nevasta ta, sunt inclinata mai mult spre carti scrise de femei:) cred ca un psiholog ar putea interpreta chestia asta macar intr-un fel, dar nu mai conteaza:P despre „Copii de aruncat” aud prima data si multumesc:) o voi cauta. intre timp am facut rost de „Cronica pasarii arc” si „O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii” – le vine randul soon, soon.:)

  2. Andra :) zice:

    Chiar dacă e aşa tristă, iar eu am zis că nu mai citesc prea curând cărţi de genul ăsta, acţiunea pare interesantă, alertă, cu multe întâmplări. Exact pe gustul meu🙂

    • Roberts zice:

      dap, e o carte trista pe care o aveam in biblioteca de ceva timp. nu stiam ce sa mai citesc si i-am dat o sansa. am facut foarte bine:) m-a scos din starea aceea de lehamite in care ajunsesem si m-a facut sa-mi pun tot felul de intrebari. e scrisa bine si desi stiam finalul, imi statea capul numai la ea:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s