„Copila de zapada” – Eowyn Ivey

Nu stim niciodata ce are sa se-ntample, nu? Viata ne arunca mereu incolo si-ncoace. In asta consta aventura. Nu stii unde-o sa ajungi si cum o sa te descurci. Totul e un mister, si daca pretindem altceva, nu facem decat sa ne mintim. Spune-mi, cand te-ai simtit mai vie? – pag.220

A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Asa stiam eu ca incep povestile copilariei. Eowyn Ivey a ales alta varianta, probabil si pentru ca povestea ei este destinata adultilor si nu copiilor de-o schioapa. La limita dintre real si imaginar, romanul de debut al lui Eowyn Ivey are la baza un basm rusesc cu ilustratii despre un cuplu matur care-si doreau casa plina de copii dar nu reuseau nici macar sa conceapa unul. Intr-o seara cu ninsoare, cei doi fac o copila din zapada, o imbraca cu manusi si fular si se-ntorc la caldura caminului lor. Nu mica le-a fost surpriza cand isi dau seama incetul cu incetul ca fetita a prins viata, ca ii viziteaza cand si cum vrea, ca devine un oaspete periodic in viata lor, ca apare o data cu aparitia primei ninsori si ca dispare o data cu primii ghiocei. Mabel si Jack se adapteaza noii situatii, viata lor se schimba in bine si devine o succesiune de cicluri vine-nu vine copila, ii e bine – nu-i e bine, ramane – nu ramane cu noi acum ca vine primavara. Faina, caci acesta este numele ei, nu poate fi retinuta, nu poate fi educata si trimisa la scoli, dimpotriva ea impune regulile si are taria de a supravietui singura in padure in conditii de frig, ger si ninsori puternice. Este un personaj complex, atragator, un amestec dual de gingasie si delicatete, pe de o parte, si salbaticie, duritate si chemarea naturii, de cealalta parte.

copila-de-zapadaAm stiut de la primele pagini ca-mi place aceasta carte, m-am simtit sedusa de tristetea femeii care-si doreste copii dar nu poate sa-i faca, de intelepciunea barbatului care ajunge in Alaska la sfatul nevestesii, constata ca nu-i place acolo dar munceste si face agricultura fara sa protesteze sau sa reproseze ceva doar pentru ca-si iubeste sotia. Am fost fermecata de prezenta magica a Fainei, de dorinta ei de a iubi si a fi iubita, dar si de faptul ca nu poate ignora ceea ce este si atractia ei pentru salbaticie si singuratate.  Desi suport greu temperaturile scazute, m-am simtit bine in atmosfera de basm din tinuturile acoperite de zapada din Alaska unde viata de fermier este dura, neprietenoasa si cu putine satisfactii. A compensat din plin povestea in sine, prezenta delicata si candida a Fainei si a  cuplului Mabel – Jack a carui intelegere si continuitate nu vin din rutina, ci din dragoste si afectiune.

videoclipul de aici.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;„Copila de zapada” – Eowyn Ivey&8221;

  1. Dama de pica zice:

    Asa mi-am inceput si eu postul despre aceasta carte, cu ‘A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti’. Ca si mine, cartea te-a dus cu gandul la cartile copilarilei, doar ca acesta carte este o poveste pentru adulti. O poveste tandra a unui cuplu care nu a avut copii.

      • Dama de pica zice:

        hahaha…nu m-am gandit ca te-ai inspirat. Am vrut sa accentuez ca este o poveste…Da, cartea mi-a placut. Mi-a placut vulnerabilitatea lui Mabel, mi-a placut de Jack si mi-a placut puterea lor de a-si face un camin in Alaska.

  2. Gabriel zice:

    Buna carte. Si mie mi-a placut. Am postat despre ea chiar pe 1 ianuarie 2013 si am avut marea bucurie de a primi comentarii de la traducatoarea acestei carti, nimeni alta decat scriitoarea Veronica D. Niculescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s