„Lumina dintre oceane” – M.L.Stedman

Daca vrei sa faci pe cineva sa-si piarda mintile, calea cea mai sigura este sa-l pui sa-si duca bataliile iar si iar, pina indreapta lucrurile. – pag.189

Un alt razboi, un alt erou care incearca sa uite si sa faca fata realitatii. Daca in „Pasarile galbene” un tanar de 20 de ani nu poate trece usor peste moartea camaradului sau, in „Lumina dintre oceane” Tom Sherbourne iese fara nici o rana fizica din infernul razboiului desi sufletul lui e plin de cicatrici. El spera doar ca „daca va reusi sa plece destul de departe – de oameni, de amintiri – timpul isi va face datoria.” (pag.15). Asa ca decizia lui de a se angaja ca paznicul farului de pe insula Ianus Rock, sentimentul ca lumina de acolo il cheama, pare cea mai buna in conditiile date. Intalnirea cu Izzy (Isabel), o tanara plina de viata de numai 19 ani, il prinde total nepregatit. „Nici o fata de prin imprejurimi n-o sa fie atat de toanta incat sa-l ia de barbat. Goluri in svaiter. Ceva ce nu mai este.” (pag.23)

lumina-dintre-oceaneCasatoria cu Izzy si jobul pe insula Ianus ii aduc clipe minunate lui Tom, asa cum nici nu mai sperase. Dar Izzy pierde 3 sarcini si daca la inceput se intreba:”Tare ma mir, Tom, cum de putem noi sa fim atat de norocosi?„, in timp devine nefericita si considera ca rugile ei nu sunt ascultate de Dumnezeu. In acest moment in viata lor apare Lucy, un sugar gasit intr-o barca impreuna cu un barbat mort. Intamplarea este luata ca un semn divin de catre Izzy iar la insistentele ei Tom nu cheama autoritatile. Lucy va deveni copilul lor, Izzy o va creste cu devotament si cu multa implicare iar Tom va simti ce-nseamna dragostea de tata. Dupa 2 ani Tom este prins la mijloc: pe de o parte, nu poate ignora  durerea si suferinta Hannei Roennfeldt (mama naturala a lui Lucy), pe de cealalta parte se bucura de fericirea pe care micuta Lucy a adus-o in viata lor. El simte ca „Binele si raul sunt ca niste serpi scarbosi atat de incurcati, ca nu-i deosebesti unul de altul decat dupa ce-i impusti pe amandoi, si atunci e prea tarziu.

Ce va face Tom? Adevar sau minciuna? Cum e mai bine? Cum traiesti cu tine insuti daca stii ca ai facut ceva rau cu buna-stiinta dar ai putea indrepta raul facut cu pretul fericirii femeii pe care-o iubesti si a copilului care te striga tati? Tom se lupta sa-nteleaga ce s-a-ntamplat, cum de atata dragoste fusese deformata, refractata, precum lumina printr-o lentila? (pag. 235) Ce e bine, ce e rau? Cine hotaraste unde este granita si daca avem dreptul sa o depasim doar pentru ca asa ne e mai bine? Poate fericirea sa coexiste cu amaraciunea? Si cat timp? „Lumina dintre oceane” mi-a declansat multe intrebari, mi-a dat ocazia sa ma gandesc cum as fi actionat eu in acele circumstante si, cel mai important, mi-a oferit o lectie de morala. In fond, este foarte greu sa renunti la binele tau si a altor tai, sa privesti in perspectiva si sa faci ceea ce e corect chiar daca asta presupune sacrificiul personal urmat de dispretul/dezaprobarea comunitatii. Si Tom, Tom e cel pe care l-am iubit si l-am urat pentru curajul lui, la el m-am raportat mereu sfarsind prin a-mi dori cati mai multi de Tom in preajma mea: „Stelele au existat înainte să existe oamenii. Ele au strălucit întruna, indiferent ce s-a întâmplat. Așa văd și eu farul de aici, ca pe o fărâmă dintr-o stea care a căzut pe pământ: strălucește pur și simplu, indiferent ce se întâmplă. Vară, iarnă, pe vreme bună, pe vreme de furtună. Oamenii pot conta pe el și asta e important.”

11 gânduri despre &8222;„Lumina dintre oceane” – M.L.Stedman&8221;

    • Roberts zice:

      bineinteles ca am avut sentimente amestecate vis-a-vis de Izzy si cred ca as fi procedat la fel ca ea. asta nu inseamna ca este si corect, mama biologica avea marea ei durere de a-si fi pierdut si copilul, si sotul. offfffffffffff, greu, greu:)

  1. bibliodevafiliala3 zice:

    N-am apucat încă s-o citesc, dar mi-a trecut prin mână şi mă gândeam, frunzărind-o cât de imposibilă situaţie. Durerea şi neîmplinirea de-a nu avea copii, poate marca profund o femeie, cu atât mai mult cu cât îşi doreşte. N-aş vrea să fiu în locul nici uneia dintre mame, dar nici în locul lui Tom. O recomandare interesantă, cu o temă pe marginea căreia se poate discuta.

    • Roberts zice:

      e o carte foarte frumoasa. nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult pentru ca nu stiam nimic despre ea si n-am citit alte recenzii. mi-a dat o stare de bine, de liniste, in ciuda subiectului dureros. ti-o recomand si cred ca se poate scrie in multe feluri, din multe puncte de vedere despre ea:)

  2. David zice:

    Buna,îmi plac foarte mult recenziile tale.
    Îmi doresc foarte mult sa citesc aceasta carte,o are cineva in format electronic.
    Nu îmi prea place sa citesc carti in format tipărit pentru ca tot timpul trebuie sa caut o poziție comoda si in care sa am lumina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s