„Orlando” – Virginia Woolf

Un poet e un amestec intre Atlantic si leu. Primul te ineaca si al doilea te sfasiie. Daca supravietuiesti coltilor, te inghit valurile.

Woolf3Sa tot fie vreo doua saptamani de cand ma straduiesc sa termin aceasta carte. Lectura a fost greoaie, stilul Virginia Woolf m-a prins doar pe alocuri iar cele aproximativ 280 de pagini sunt dense, fara dialoguri, cu fraze lungi si pline de metafore si subintelesuri. Insasi ideea cartii e inedita: daca initial Orlando e un tanar de 16 ani aflat la curtea reginei Elisabetei I (ea insasi este indragostita si ametita de farmecul lui), ulterior el va trece printr-un proces de transexualitate uluitor, asa ca, in final, Orlando va fi femeie si chiar mama. Ce pot spune? Nu e ceva ce am asimilat si inteles pe de-a-ntregul. Orlando nu-si pune intrebari, accepta situatiile in care ajunge si se comporta ca atare. Va fi indragostit si de femei si de barbati, uneori va suferi (dragostea neimpartasita din partea printesei de origine rusa il socheaza si ii  frange inima), va face sa sufere pe altii la randul lui/a ei si nu este preocupat ca metamorfoza/transformarea barbat-femeie nu este completa 100%. „Deoarece acest amestec intre femeie si barbat care exista in ea, amestec in care prevala cand unul cand celalalt, conferea adesea comportamentului ei unele aspecte neasteptate. Persoanele bagarete de acelasi sex cu ea se mirau, de pilda, cum Orlando, daca era femeie nu pierdea niciodata mai mult de zece minute ca sa se imbrace? Si cum de rochiile ei erau alese la intamplare, si uneori aratau chiar neglijente? Pe de alta parte insa, observau ca nu avea nimic din atitudinea rigida a unui barbat, sau din setea de putere a barbatilor. Orlando era de o duiosie excesiva. Nu suporta sa vada un magar biciuit sau un pui de mata inecat. Dar, in acelasi timp, era evident ca detesta treburile gospodaresti, ca se scula cu noaptea in cap si iesea in camp, vara, inainte de rasaritul soarelui. Nici un fermier nu cunoastea mai bine decat ea legatura cu recoltele. Era in stare sa bea zdravan si ii placeau jocurile de noroc. Calarea admirabil si se pricepea sa mane sase cai in galop peste Podul Londrei.” –pag. 172
OrlandooSi nu, nu dragostea este ceea ce-si doreste Orlando cel mai mult pe lumea asta, ci dorinta de a scrie, de a fi apreciat si de a ramane in memoria urmasilor ca un scriitor remarcabil. Fara prea mare succes insa. Desi ajunge sa-i cunoasca pe Alexander Pope (traducător al lui Homer), pe Jonathan Swift (autor al celebrei “Călătoriile lui Gulliver”) şi pe Joseph Addison (fondator al revistei “The Guardian”), desi este atent si noteaza vorbele acestora, totusi, el nu va putea sa scrie nimic din aceasta experienta…Chiar Orlando spune ca “Nici un copil nu cerșișe vreodată mere așa cum cerșise el hârtie, nici un copil nu cerșise vreodată dulciuri așa cum cerșise el cerneală.” Experientele inedite de care are parte il poarta din Anglia in Constantinopol, calatoreste un timp cu o satra de tigani, se reintoarce in tinutul natal unde va gasi dragostea si maternitatea. Singurul element comun care-i guverneaza viata este dragostea pentru natura, pentru poezie si pentru scris. Un roman atipic in care timpul este tovarasul de drum al lui Orlando. O calatorie care devine o oda adusa lumii literelor, o fantezie care biruie timpul si o biografie dedicata Vitei Sackville-West. Tonul cinico-glumet al autoarei, satira care nu iarta, un personaj androgin marcat de o melancolie existenţiala fac din „Orlando” o carte atipica. Am totusi senzatia ca eu nu am citit-o la momentul potrivit. De recitit.

17 gânduri despre &8222;„Orlando” – Virginia Woolf&8221;

  1. Andrei zice:

    Virginia Woolf mi-a dat multe bătăi de cap, în urmă cu vreo 2 ani, când am parcurs cu pași mărunți și anevoioși „Doamna Dalloway” iar atunci mi-am zis că doar un stimulent puternic îmi va pune în mână o altă carte de-a sa. Acum, după ce ți-am citit recenzia, parcă i-aș mai da o șansă.🙂 Congrats pentru post!

    • Roberts zice:

      multumesc! ma bucur ca, desi nu am facut un articol laudativ la aceasta carte, inca vrei sa o citesti. sunt voci care afirma ca „Orlando” este o capodopera (eu pot intelege de ce). asa ca iti doresc spor la citit si vreau sa citesc apoi parerea ta!:)

  2. roșu vertical zice:

    Uai ce m-a plictisit Orlando! De doua ori i-am dat cite o sansa, si de fiecare data am sfirsit prin a o arunca cit colo! Asta dupa ce citisem deja vreo 4-5 carti de VW, deci eram familiara cu stilul ei, cit de cit.

    Eu iti propun sa nu incerci sa o recitesti, ci mai bine sa incerci altceva de ea, de ex. Mrs. Dalloway, daca nu ai citit-o deja.

    • Roberts zice:

      ooooooooooo, ce ma bucura comentariul tau! mai aveam putin si ajungeam la concluzia ca-s tampita, ce m-am chinuit cu cartea asta….au fost si pasaje/fragmente care m-au impresionat, la fel nu m-au lasat indiferenta meticulozitatea si densitatea scrisului. acum, sincer, simt nevoia sa fac o pauza de la V.Woolf, m-a cam buimacit de cap! mai incolo, voi incerca Mrs. Dalloway:)

      • Mira zice:

        Spre rusinea mea, nu n-am citit nimic de Virginia Woolf pana acum. Vazand comentariile voastre nici nu stiu ce sa mai fac🙂. Ma gandesc sa incep si eu cu Mrs. Dalloway….

  3. ovi zice:

    daca o carte nu ma atrage… nu ma sfiesc deloc sa renunt a continua lectura ei…
    nu am inceput sa citesc niciodata orlando… si daca as fi facut asta… cu siguranta nu as fi terminat actiunea… spuna sta.. judecand dupa dupa cum prezinti tu tema cartii…
    imi plac barabtii… barabti… si femeile… femei… si despre cupluri intre barbat si femeie citesc cu mare placere…
    oricum… apreciez ca ai citit atatea pagini, fara dialoguri… si cum spui tu… o lectura greoaie…
    felicitari… eu nu as fi avut taria ta…

    • Roberts zice:

      am vrut sa termin cartea pentru ca multi critici, bloggeri etc. o lauda. m-am incapatanat si mi-am impus sa ajung s-o termin. dac-o abandonam, aveam regretul ca mi-a scapat ceva esential:) multumesc pentru vizita si pentru cuvintele frumoase!

  4. Antoaneta MOGA zice:

    Este o carte care exprima homosexualitatea Virginiei Wolf. Vita, de fapt Victoria Mary provenea dintr-o veche familie nobila, Sackville-West, a fost iubita Virginiei. La randul ei, Vita i-a dedicat un roman Virginiei, „Seducator in Ecuador” (1924). „Orlando” a aparut in 1928 este dedicat iubirii fata de Vita si reda pasaje din viata Vitei. Ambele au fost casatorite traditional, cu un barbat: al Virginiei era si editorul cartilor sale, al Vitei era scriitorul si diplomatul Harold Goerge Nicolson. Prin anii 30 pe ambele le-a legat o pritenie intensa, relatia lor de dragoste este documentata de jurnale si numeroase scrisori. Ele au avut o aventura in care s-a contopit tulburarea, fericirea si destinul. Nu le-a fost usor una cu cealalta: puternica Vita ramanea in spatiul senzualitatii si al chefului de viata (ea a avut 2 fii), iar Virginia, cea superioara spiritual, ca scriitoare avangardista, nu era de depasit. Cu toate luptele de adancime pentru putere, care au umbrit aceasta relatie, ambele si-au oferit una alteia cel mai pretios lucru pe care iubirea il poate da oamenilor creatori de arta si literatura: critica si inspiratie. Sursa: „Cele mai cunoscute 50 cupluri de indragostiti” de Barbara Sichterman si Guntram Schwotser (editura Aquilla 93).
    Am apelat la aceste informatii pentru a privi stilul cartii in contextul vietii scriitoarei si a muzei sale…asta explica multe ! Este interesant de urmarit legatura intre povestea de viata a scriitorilor si reflectarea in operele lor. Legatura, in acest caz, este subtila Probabil stii ca, Virginia Wolf, care a suferit toata viata de o boala psihica, s-a sinucis in 1941, prietena ei, Vita a mai trait inca 20 de ani dupa ea si in ultimii ani si-a dobandit un renume in arhitectura de gradina (marturie sunt resedinta si gradina sa de la Sissinghurst Castle, Kent, Marea Britanie, vizitabile in prezent).
    felicitari pentru ca ai reusit sa parcurgi romanul, eu nu i-am rezistat nici unei carti de Virginia Wolf, am renuntat la ideea de a mai citi ceva de ea ! Am vazut filmul „Orele” care este inspirat de romanul Mrs. Dalloway, intr-o interpretare de exceptie. L-am gasit pe cat de frumos, pe atat de deprimant…

    • Roberts zice:

      Antoaneta, cate stii, cata informatie!!! stiam de latura homosexuala a Virginiei Woolf, de legatura/dragostea ei cu Vita, cat si faptul ca „Orlando” a scris-o pentru ea. nu stiam atatea amanunte si chiar pare interesanta “Cele mai cunoscute 50 cupluri de indragostiti” de Barbara Sichterman si Guntram Schwotser (editura Aquilla 93). cat despre cartile Virginiei Woolf, „Orlando” e prima pe care am citit-o, si am citit-o greu…

  5. O. zice:

    Nu mă împac cu Virginia Woolf… Am încercat ”Mrs Dalloway” acum vreo doi ani, dar n-a mers. Și totuși, ”Orlando” are un subiect interesant, care m-ar atrage… Mă mai gândesc dacă să o încep sau nu.

    • Roberts zice:

      pe mine „Orlando” m-a dat gata. oricum, dincolo de lectura greoaie, au fost pasaje foarte frumoase, de o subtilitate si delicatete incredibile. „Mrs. Dalloway” n-am citit-o inca dar o am in format electronic. daca te intereseaza. ti-o trimit pe mail:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s