„In aerul rarefiat” – Jon Krakauer

…Era cel mai inalt, asa spunea legenda. Cheia catre poza erau visele, permintandu-i unui baiat sa patrunda acolo, sa stea sus, pe creasta batuta de vant, sa se catare catre varful care acum nu mai era departe.[…]

in-aerul-rarefiatPentru ca e acolo pare un motiv suficient de bun pentru ca unii oameni sa-si doreasca cu ardoare sa plece de-acasa, sa lase confortul cel de toate zilele si sa faca tot posibilul sa ajunga pe acoperisul lumii. Everestul, caci despre el este vorba, nu este numai punctul cel mai inalt de pe pamant, ci si locul in care unii oameni vor sa ajunga, nu neaparat din orgoliu sau din dorinta de a le fi recunoscute meritele, ci, mai ales din speranta de a trai o experienta unica in viata, de a atinge unul din acele vise neingradite care vin o data cu maturizarea. Jon Krakauer este unul din cei care au supravietuit unei expeditii organizate de Rob Hall si care dupa 57 de ore de nesomn si de frig reuseste nu numai sa cucereasca Everestul dar si sa reziste conditiilor meteo vitrege, erorilor umane si de logistica si sa ajunga teafar la sol. Din pacate, patru din membrii expeditiei, inclusiv Rob Hall, organizatorul acesteia, isi pierd viata din motive nu tocmai clare. Krakauer, jurnalist la Outside (cei care i-au si finantat participarea) este socat de cele intamplate si incearca sa explice modul cum s-a intamplat tragedia. Cum e posibil ca alpinisti experimentati, ghizi montani de mare altitudine, cu o conditie fizica remarcabila si care nu erau la primul drum spre Everest, sa ajunga sa piara si sa transforme o calatorie intr-un aventura sfarsita dezastruos? „Daca ceva nu merge bine, o sa fie o lupta pana la sfarsit. Daca este bine pregatit, o sa supravietuiesti; daca nu, natura o sa-si ceara partea.” Perfect adevarat. Ascensiunea a fost foarte grea si au rabufnit orgolii, animozitati, neconcordante si nu s-au respectat reguli elementare. In plus, coborarea a fost subevaluata si ingreunata de conditiile meteo nemiloase. 19 oameni au ramas izolati pe munte din cauza viscolului, luptandu-se cu disperare sa gaseasca drumul pana la tabara si sa nu moara din cauza gerului, a lipsei de oxigen si a unor erori comise de serpasi si de conducatorii alpinisti. „Ce frumos este totul!” spunea unul dintre participanti, dar Everestul are cele mai abrupte creste si cele mai infricosatoare prapastii iar „vorbaria despre o panta inzapezita usor de urcat este un mit.” O astfel de incercare scoate la iveala capacitati fizice nebanuite dar si caracterul celor implicati. Acolo, sus, in aerul rarefiat, la peste 8500 de metri, esti aceeasi persoana ca „jos” dar trebuie sa fii pregatit fizic si psihic pentru orice, sa-ti invingi limitele si sa-ti asculti vocea interioara. Setea de aventura dublata de nerabdare si inconstienta poate duce chiar la moarte. Natura nu este intimidata de organizare si de latura comerciala  (Hall cerea nu mai putin de 65000 dolari  pentru fiecare persoana care dorea sa escaladeze  Everestul), ea se lasa cunoscuta cu smerenie si cu modestie. Moartea acelor oameni a lasat in urma durere si cicatrici dar si credinta ca acolo, sus, pe Tronul lui Dumnezeu, este loc numai pentru putini alesi. Aviz amatorilor.

Nu, nu este extraordinar ca Everestul nu a cedat in fata primelor incercari de a-l escalada; ba chiar ar fi fost surprinzator si foarte trist daca s-ar fi intamplat contrariul, deoarece muntii mareti nu sunt asa. Poate ca noii nostri coltari, noii bocanci cu talpi de cauciuc, epoca noastra in care totul se cucereste mai usor pe cale mecanica, ne-au facut putin mai aroganti. Am uitat ca muntele are ultimul cuvant si ca vom putea ajunge in varf doar la timpul cuvenit. Altfel de ce ni s-ar parea alpinismul atat de fascinant? – Eric Shipton, 1938

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;„In aerul rarefiat” – Jon Krakauer&8221;

    • Roberts zice:

      dap. nu e carte lejera, e minutios documentata si am avut probleme la un moment dat cu personajele, le incurcam numele si cum erau dispuse pe munte. in rest, numai de bine:)

  1. Hapi zice:

    Oaw- cred ca mi-ar placea s-o citesc dar filmele cu zapada, gheata si suferinta nu-mi prea sunt pe plac
    Adevaratele medalii se obtin intr-adevar greu. Dar cand ai un tel si motivatie nimic nu te poate opri

    • Roberts zice:

      nici eu nu ma omor dupa filmele de genul asta, dar cartea e serios documentata si scrisa din experienta proprie a autorului. in plus, simteam nevoia sa mai citesc si alt gen:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s