Vazut, placut (II)

N-am mai scris de ceva timp despre filme dar am stat prost la capitolul timp liber si n-am vazut prea multe pelicule. Din cand in cand m-am delectat cu „Alcatraz” si abia acum am reusit sa termin prima serie. (or mai fi si altele?). Asa ca „What Maisie Knew” m-a surprins de 2 ori. Intai de toate, a fost mai reusit decat ma asteptam. Dupa primele cadre, am facut cunostinta cu Maisie – o fetita de numai 7 ani, un copil absolut normal, fara vreun talent deosebit. Nu stiam la ce sa ma astept, nu vazusem nici macar trailer-ul filmului asa ca un movie concentrat pe o fetita putea fi pueril, dar nu a fost. (aceasta e a doua surpriza placuta). Julienne Moore e mama care-si iubeste copilul dar nu-i aloca timp si atentie, tatal e un dealer de arta prea ocupat si egoist ca sa fie atent la nevoile fiicasii, asa ca divortul lor si aparenta lupta pentru custodia fetei are urmari nefaste pentru copila. Nu voi dezvalui prea mult dar chiar m-a impresionat acesta pelicula. Finalul oarecum previzibil nu stirbeste nimic din placerea si din farmecul filmului. Personal, il recomand celor care au deja copii dar le aloca mult prea putin timp si energie sau celor care isi doresc ipotetic urmasi dar nu sunt dispusi sa faca prea multe sacrificii.what-maisie-knew

Dans la maison” (2012) – un film frantuzesc, usor deprimant realizat cu 2 doua personaje principale: Germain, profesorul de literatura, si Claude, elevul sau, devenit ulterior chiar protejatul profesorului. Germain are o singura carte editata dar care nu s-a bucurat de prea mare succes iar profesia de pedagog nu-i ofera prea mari satisfactii, asa ca interesul si talentul lui Claude par mana cereasca. Incep lectiile particulare diar relatia dintre cei doi evolueaza spre prietenie si intelegere. Cel putin aparent. Din pacate, Claude nu e doar un elev talentat ci un adolescent inteligent si manipulant. Apare ocazional si Kristin Scott Thomas in rolul sotiei lui Germain intr-un film original, sensibil dar cam tensionat.dans-la-maisondans-la-maison1
The best offer” (2013) – un film de care auzisem si pe care mi l-am dorit sa-l vad datorita prezenteI lui Geoffrey Rush, un actor care mi-a placut foarte mult in „The King’s speech„. De data aceasta, el joaca rolul unei licitator renumit, colectionar de arta aparent corect, dar implicat ulterior in efectuarea unui catalog pentru vanzarea unor obiecte de arta ramase fragilei Claire. Urmeaza o poveste de dragoste atipica, un jaf, disparitia lui Claire si toata viata domnului Oldman este data peste cap. Coloana sonora semnata de Ennio Morricone este remarcabila si se potriveste cu subiectul original si imprevizibil. Un film despre care nu vreau sa spun mai multe, doar ca-l consider din categoria must-see si pe pe care vi-l recomand.the-best-offer

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Vazut, placut (II)&8221;

  1. roșu vertical zice:

    Chiar zilele trecute citisem despre What Maisie Knew, despre cit si cum respecta romanul lui Henry James, si-am ramas cu impresia ca as vrea sa citesc si romanul si sa vad si filmul, dintr-o perspectiva moderna.

    • Roberts zice:

      filmul merita desi unii ar putea fi dezamagiti: nu e un film de actiune si are ca eroina o fetita. cat despre carte, e si in limba romana? multumesc de informatie, nici nu stiam ca exista si cartea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s