„Legaturi de singe. Povestea Ioanei” – Aurora Liiceanu

legaturi-de-sange-povestea-ioaneiRecunosc ca sunt genul acela de persoana care este interesata de vietile altora. Ce-au facut, ce-au gandit, cum si cu cine s-au iubit, astea sunt chestii care nu-mi influenteaza in mod direct destinul, dar nici nu ma lasa indiferenta. Asa ca atunci cand am aflat ca Polirom a scos o noua carte intitulata sugestiv „Legaturi de singe. Povestea Ioanei„, undeva s-a declansat un click si mi-am dorit sa stiu cine a fost Ioana si de ce Aurora Liiceanu a scris despre ea. Acum, la finalul celor peste 200 de pagini, cred ca n-am inteles mare lucru. Concluzia: ori eu n-am prins esentialul, ori autoarea a scris o carte pe care s-o cumpere fraierii ca mine.

Pe scurt: Ioana (zisa si Biba) se naste intr-o familie saraca, dezorganizata, cu tatal mai mereu beat si pus pe harta. Bani putini, betii, tatal ametit care-o dadea pe mama cu capul de pereti, acestea sunt aspectele cu care Ioana se familiarizeaza de mica. Fratele mai mare, Mortu’ (cel pe care Ioana il va omori) este pacostea familiei, fura, inseala, fuge de-acasa, lipsind perioade destul de mari din caminul parintesc. Moartea timpurie a mamei, lipsa educatiei si a motivatiei o imping pe Ioana la munca in oras ca simpla servitoare. Un mariaj esuat si mai ales traiul greu in oras o determina pe Ioana sa se intoarca in satul natal, sa refaca partial casa parinteasca si sa spere la zile linistite. Intoarcerea fratelui mai mare si decizia Ioanei de a locui impreuna cu el este decizia majora care duce la inevitabilul omor. Am inteles oarecum motivatia Ioanei, faptul ca nu a stiut cum sa gestioneze mai bine situatia in care ajunsese, dar am fost total debusolata de felul in care  ales sa traiasca dupa cei sase ani de puscarie. Dupa ispasirea pedepsei, Ioana se intoarce in aceeasi casa unde traieste cu un barbat invalid in conditii insalubre, fara regrete vis-a vis de fapta ei. Comportamentul ei, insensibilitatea, refuzul de a schimba ceva, toate mi s-au parut inacceptabile pentru o femeie inca tanara si sanatoasa. Cartea Aurorei Liiceanu, doctor în psihologie, nu lamureste nimic, dimpotriva, parca a fost conceputa sa creeze si mai multa confuzie intr-o lume marcata de abuzuri, bautura si mizerie. Autoarea spune ca frontiera dintre bine și rău devine din ce în ce mai fluidă pentru specialiști dar nu insista deloc, nu intra in detalii, doar insira cuvinte fara a lamuri psihologia criminalului sau a Ioanei, in cazul de fata. O carte care se citeste usor dar care transmite prea putin si cu un mesaj deprimant: Ioana a fost victima fratelui ei, dar putea sa evite sa fie propria victima.

8 gânduri despre &8222;„Legaturi de singe. Povestea Ioanei” – Aurora Liiceanu&8221;

    • Roberts zice:

      nu e fictiune, cartea incepe cum AL se-ntalneste cu Ioana. Am citit si un interviu cu AL si m-am convins ca e realitate. cartea m-a dezamagit, pacat de titlu:D

  1. Mira zice:

    Am inteles, nu ma grabesc sa o citesc…
    Dar daca aceasta carte te-a dezamagit, sunt sigura ca cea pe care o citesti acum nu te va lasa rece. Mie mi-a placut mult mult, astept sa o termini si sa scrii despre ea.

  2. PersonalitateAutentica zice:

    ce recenzie frumoasa! chiar am avut rabdare sa o citesc pana la sfarsit.stii ca de obicei eu sunt grabita ;)) interesanta povestea Ioanei..din pacate atatea victime ale propriului Eu, sunt, incat…nici nu mai are rost sa comentez acum..

    • Roberts zice:

      multumesc frumos pentru cuvintele frumoase! din pacate, aceasta nu este o poveste ci realitate cruda. si, da, aceasta Ioana si-a irosit viata si n-a tras nici o concluzie.

  3. antoanetac zice:

    Dupa ce am citit cartea scrisa de ea in „duet” cu Alice Nastase (Care pe care: femei si barbati), alte carti ale Aurorei Liiceanu pe care le am deja nu mi-au mai spus nimic. Poate ca nu am inca dispozitia necesara… Cat despre cea pe care ai citit-o aici, apreciez rabdarea ta. Poate ca mesajul era de natura sa de socheze, sa realizam unde s-a ajuns, si ca in fond 6 ani de puscarie (nu si de reeducare) nu poate sa indrepte nimic. Ce ar putea indrepta traumele din copilarie care, desigur, explica in mare parte faptele Ioanei ?!

    • Roberts zice:

      nu stiu, ma gandeam ca totusi cei 6 ani de puscarie aduc si putina vinovatie, smerenie, rusine pentru ca si-a omorat fratele. am avut curiozitatea sa citesc cartea si recunosc ca titlul m-a atras foarte tare. deocamdata, am luat o pauza cu Aurora Liiceanu, mi-a dezamagit asteptarile, cu atat mai mult cu cat d-na Liiceanu este un psiholog de renume….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s