„Adevarul despre cazul Harry Quebert” – Joel Dicker

Eram la fereastră, priveam înspre pădure şi am văzut acolo o fată care alerga printre copaci… În spatele ei era un bărbat… Cred că încerca să scape de el.

dickerEste cartea care a impresionat multa lume, care a castigat premiul Premiul Academiei Franceze, care l-a facut pe Joel Dicker celebru. Stiu de ce-a placut atat de mult. Surprinzatoarele rasturnari de situatie, intriga politista captivanta, povestea de iubire dintre Nolla Kellergan, o fata de 15 de ani, o adevarata Lolita a oraselului Aurora, New Hampshire si celebrul scriitor de 34 de ani Harry Quebert, constructia roman in roman, n-avea cum sa lase indiferenta o masa larga de cititori. Si eu am fost cucerita de aceste aspecte. Desi stilul scriitorului nu l-am agreat prea tare, vesnicul mister si incertitudinile cu privire la asasinul Nollei ma tineau legata in universul creat de Joel Dicker, asa ca peste cele 600 de pagini le-am parcurs relativ repede. Totusi, nu e o carte pe nu as recomanda-o din toata inima. Mi-a displacut tot ceea ce cred ca eu ca ar putea face din „Adevarul despre cazul Harry Quebert” un simbol al comercialului: limbajul facil, reactii previzibile, scene exagerate, personaje tipic provinciale…Daca ceva mi s-a parut interesant, cred ca ideea prieteniei intre doi barbati este bine construita si exploatata. Doi barbati pe care-i desparte un numar bun de ani dar pasionati de acelasi lucruri: scrisul, iubirea fata de carti, dorinta de celebritate si boxul. „Este important sa stii sa cazi” spune Harry Quebert, dar caderea lui ar fi avut urmari fatale fara ajutorul lui Marcus Goldman. Tocmai de aceea, cele 31 de sfaturi pe care maestrul Harry Quebert le impartaseste invatacelului sau, Marcus Goldman, si care deschid fiecare capitol (ca un fel de motto) fac deliciul romanului. Cuvintele decurg tare frumos si pentru cateva zile m-am simtit facand parte din lumea plina de farmec a scriitorilor. Prin Harry Quebert, Joel Dicker a gasit modalitatea ideala de a dezvalui publicului larg cateva motive/tehnici care ajuta la scrierea unei carti bune.

Harry nu m-a invatat numai sa scriu, el m-a invatat si sa-mi deschid sufletul.

In fond, Harry, cum devii scriitor?
-Fara sa renunti niciodata. Stii, Marcus, libertatea, aspiratia la libertate e un razboi in sine. Traim intr-o societate de functionari de birou resemnati si trebuie, ca sa iesim din pasa asta proasta, sa ne luptam in acelasi timp cu noi insine si cu lumea intreaga. Libertatea este o lupta pe care o ducem in fiecare clipa si de care nu suntem pe deplin constienti. Nu ma voi resemna niciodata.

….a scrie sau a boxa e aproape acelasi lucru. Te asezi in pozitie de garda, te hotarasti sa te arunci in lupta si te napustesti asupra adversarului. Cu o carte e mai mult sau mai putin la fel. O carte este o lupta.

…..nu scrie decat fictiune.Restul nu-ti va atrage decat neplaceri.

Boala scriitorilor nu este aceea de a nu putea sa scrii: este aceea de a nu mai vrea sa scrii, dar a fi incapabil sa te opresti

A scrie inseamna sa fii liber.

Invata sa-ti iubesti esecurile, Marcus, pentru ca ele sunt cele care ne formeaza. Esecurile sunt cele care dau toata savoarea victoriilor tale.

Trebuie sa boxezi ca si cum ai scrie si sa scrii ca si cum ai boxa: trebuie sa dai tot ce ai in tine pentru ca fiecare meci, ca si fiecare carte, pot fi ultimele.

Suntem scriitori pentru ca facem diferit un lucru pe care toata lumea din jurul nostru stie sa-l faca: sa scrie. In asta consta toata subtilitatea.

„Cuvintele sunt alese bine, Marcus. Dar nu scrie ca sa fii citit: scrie ca sa fii inteles.”

Pretuieste iubirea, Marcus. Fa din ea cea mai frumoasa cucerire a ta, singura ta ambitie. Dupa un om, vor fi alti si alti oameni. Dupa o carte, alte si alte carti. Dupa o glorie, alte si alte glorii. Dupa bani, alti si alti bani. Dar dupa iubire, Marcus, dupa iubire, nu mai ramane decat gustul sarat al lacrimilor.

Paradisul scriitorilor este locul in care hotarasti sa-ti scrii viata asa cum ai fi vrut s-o traiesti. Asta e puterea scriitorilor.

O noua carte, Marcus, este o noua viata care incepe. Este, de asemenea, un moment de mare altruism: oferi cui vrea sa descopere o parte din tine.

Uneori, vei fi cuprins de descurajare, Marcus. E firesc. Nu lasa niciodata oboseala sau teama sa te impiedice. Dimpotriva, foloseste-le ca sa inaintezi.

In societatea noastra, barbatii pe care-i admiram cel mai mult sunt cei care construiesc poduri, zgaraie-nori si imperii. In realitate insa, cei mai mandri si cei mai admirabili sunt cai care reusesc sa construiasca iubirea. Pentru ca nu-i intreprindere mai mare si mai grea.

Un cuvant e un cuvant si cuvintele apartin tuturor. […]Cuvintele le apartin tuturor, pana cand vei fi capabil sa ti le insusesti. E ceea ce defineste un scriitor. Unii vor vrea sa te faca sa crezi ca o carte e o legatura intre cuvinte, dar e fals: e de fapt vorba despre o legatura intre oameni.

Mi-ar plăcea să te învăţ să scrii, Marcus, nu ca să ştii să faci asta, ci ca să ajungi scriitor. Să scrii cărţi nu e puţin lucru: oricine ştie să scrie, dar nu oricine este scriitor.
–         Şi cum ştii că eşti scriitor, Harry?
–         Nimeni nu ştie că e scriitor. Ceilalţi sunt cei care îi spun.

Dacă scriitorii sunt nişte fiinţe atât de fragile, Marcus, este pentru că ei pot să cunoască două feluri de chinuri sentimentale, adică de două ori în plus faţă de oamenii obişnuiţi: suferinţele din dragoste şi suferinţele pricinuite de cărţi. Să scrii o carte este ca şi cum ai iubi pe cineva: poate să devină ceva foarte dureros.

Cartile sunt ca viata, Marcus. Ele nu se termina niciodata cu adevarat.

cateva pagini aici.

9 gânduri despre &8222;„Adevarul despre cazul Harry Quebert” – Joel Dicker&8221;

  1. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Din punctul meu de vedere nu ajung cele 360 de grade ale unui cerc pentru a exprima numeroasele răsturnări de situație pe care Dicker pe pune în cartea sa.
    Una dintre cele mai bune cărți de anul acesta!!!

    • Roberts zice:

      vad ca tie ti-a placut foarte mult! eu nu pot spune acelasi lucru. pe goodreads i-am dat numai 2 stele din 5, desi am apreciat si am ramas masca la schimbarile de situatie. din pacate, cred ca limbajul facil si anumite reactii aduc cartea in sfera comercialului si asta mi-a displacut. totusi , ma bucur ca am citit aceasta carte, a fost o experienta inedita dar nu ma simt tentata s-o reiau:)

  2. roșu vertical zice:

    Vad ca e o carte foarte la moda, daca toti 3 ati citit-o recent. Iar apropo de reintorsul la carti, eu am doar vreo 2-3 pe care le-am recitit si la care revin regulat, in rest, nu cred ca am timp in viata asta de recitiri.

    P.S. Sorin, am vrut sa-ti zic vreo doua vorbe pe blog, dar ma dispera conectarea la Google Plus, cred c-ai avea de cistigat daca ti-ai lasa cititorii sa se logheze cum vor.

    • Roberts zice:

      dap, e o carte la moda, bine zis. merita citita o data-n viata, dar cam atat. si da, Sorin, si pe mine ma enerveaza conectarea la Google Plus, de multe ori renunt sa mai comentez din aceasta cauza.

  3. simsim zice:

    am vazut ca e tare la moda cartea asta si imi doresc si eu s-o citesc…imi e greu sa ma tin de lista mea de lectura si sa nu-mi comand alte si alte carti cand ma tot ispitesti cu recenzii faine:)

    • Roberts zice:

      dap, cartea asta e la moda, asa am aflat si eu de ea. pe mine una m-a dezamagit per total. mi-au placut mult anumite aspecte(prietenia dintre 2 barbati, sfaturile despre cum se scrie o carte de succes, ce inseamna libertatea etc.) dar mi-au displacut mult mai multe. cred ca merita citita dar o data-n viata. atat:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s