„Zaira” – Cătălin Dorian Florescu

zaira1

An aparitie: 2012
Autor: Catalin Dorian Florescu
Colectie: Top 10+
Editura: POLIROM
Format: 106×180
Nr. pagini: 456
Disponibilitate: libraria online Libris
Pret:17,95 lei 16,51 lei

Daca va plac povestile de viata sau daca pur si simplu vreti sa (re)descoperiti un autor de origine romana, va invit sa cititi povestea Zairei in viziunea domnului Cătălin Dorian Florescu. Veti avea placerea de a fi partas la viata acestei femei. Zaira se naste in anul 1928 in sala de asteptare a unei gari de provincie si devine copilul nostru pentru ca va avea norocul sa fie crescuta si iubita de familia ei. Matusa, bunica, verisorul compenseaza lipsa mamei si a tatalui plecati (tatal era ofiter, mama il insotea) dar copila va fi fericita si nu va simti prea mult lipsa parintilor. Strehaia, un loc al carui nume americanii nici macar nu-l pot pronunta corect, este locul unde Zaira se bucura de anii copilariei si pe care nu-l va uita nicicand. Provenind dintr-o familie de mosieri instariti, Zaira se bucura de compania varului ei mai mare ,Zizi , cel care-i insufla dragostea pentru teatru, si a lui Paul, baiatul invatatorului din sat, pentru care va simti primii fiori ai dragostei adolescentine. Cel de-al doilea razboi mondial, sosirea nemtilor si apoi a comunistilor strica atmosfera idilica in clanul Izvorenilor si aduce sentimente noi, necunoscute pana atunci: umilinta, saracie, foamete,mizerie….Sinuciderea Moartea lui Zizi este punctul culminant iar Zaira cu mama ei pleaca la oras. Tatal Zairei se-ntoarce de la razboi dar nu mai este acelasi om: dintr-un ofiter impetuos, mandru de functia lui, acum este un barbat marcat de experienta terifianta a razboiului si se adapteaza greu vremurilor tulburi. Scurtul mariaj al Zairei cu Paul o determina pe aceasta sa traiasca in Timisoara, sa se angajeze acolo ca actrita si sa se-ndragosteasca de Traian – coleg cu ea la teatru, un barbat pasional, sensibil dar cu viciul bauturii. Desi insarcinata cu el, Zaira il va parasi, il va cunoaste pe Robert si vor emigra impreuna in tara tuturor posibilitatilor, America.
Nu intelegeam initial de ce Zaira, femeie ajunsa la varsta de 70 de ani, se-ntoarce in Romania si de ce simte nevoia cu atata acuitate de a-l vedea pe Traian: sa-i dea vestea ca este tata, si inca de mai bine de 40 de ani. Cum reactioneaza batranul Traian si daca iubirea lor are un final fericit, va las sa descoperiti singuri. Viata Zairei e plina de neprevazut: mica boiereasa e nevoita sa paraseasca satul natal si apoi chiar Romania, sa supravietuiasca trecerii prin Praga asediata de tancurile sovietice, sa se adapteze Vestului, sa se transforme dintr-o vestita marionetistă/păpuşărească intr-o bucatareasa. Catalin Dorian Florescu a fost inspirat, a cunoscut si a scris despre o femeie puternica care si-a tinut promisiunile si a incercat sa traiasca frumos. Nu stiu daca a fost si fericita dar ea, adevarata Zaira (Manta), afirma cu toata franchetea: „Dacă era să fie biografie, nu mi-ar fi convenit. Deşi cartea e foarte scandaloasă. Ai să citeşti şi ai să te îngrozeşti. Sunt o aventurieră şi cam trăsnită”, spune cu un zâmbet cochet personajul trecut de o anumită vârstă. „A fost în soarta mea să inspir o carte şi nu a fost nimic programat.”

Multe aş putea să spun în final, dar nu că m-aş fi plictisit. Că Dumnezeu s-ar fi zgârcit cu tot ce îmi menise. Îmi dăduse foarte mult, ca şi cum n-ar exista destui oameni, ca să le împartă tuturor. Mulţi ar putea să-şi taie o bucată din viaţa mea, ar putea să se sature din viaţa mea şi apoi să gâfâie, sătui.

O carte care nu numai ca traverseaza continente, dar atinge subiecte sensibile ca nazismul, comunismul, moartea lui Armand Calinescu si este fermecatoare tocmai prin prezenta Zairei, o femeie ce inspira aceeasi duiosie ca basmele copilariei. Atmosfera ca de film de epoca nu te poate lasa indiferent.  Mie mi-a placut.

Anunțuri

19 gânduri despre &8222;„Zaira” – Cătălin Dorian Florescu&8221;

  1. roșu vertical zice:

    Pe CD Florescu mi-am propus si eu sa-l citesc curind, dupa ce l-am descoperit in interviurile lui Marius Chivu (Ce-a vrut sa spuna autorul). Mi-a placut foarte mult de el, si cartea „suna” foarte interesant.

    • Roberts zice:

      chiar orice nu:) am autori preferati, bloguri preferate care ma inspira, sunt abonata la revistele editurilor, frunzaresc prin librarii….primesc si carti de la matusa-mea care citeste la greu dar care (culmea) nu-si aduna cartile in biblioteca dar mi le paseaza mie.:)

  2. Andrei zice:

    Eu tocmai acum câteva zile am avut plăcerea să închei socotelile cu ultima carte a lui Cătălin D. Florescu, „Jacob se hotărăște să iubească”, carte pe care o încadrez într-un registru elogios și estet. Odată citită recenzia de mai sus, stimulentul de pune mâna pe încă o carte ieșită de sub penița lui Florescu, este unul însemnat. Congrats pentru recenzie!

    • Roberts zice:

      eu am ajuns sa citesc „Zaira” total intamplator si nu aveam asteptari prea mari. mie mi-a placut si recunosc ca a fost o surpriza placuta, mai ales ca am ceva retineri vis-a-vis de autorii romani contemporani. cat despre „Jacob se hotaraste sa iubeasca”, o am in vedere. multumesc de cuvintele frumoase si de vizita pe blogul meu:)

  3. Andrei zice:

    Am avut și eu inițial bariere ideologice privind literatura română contemporană, pe care o consideram mediocră, ba chiar superfluă. însă, treptat, le-am eliminat descoperindu-i pe Florian Filip, Dan Lungu, L.D. Teodorovici etc. Merită să-i încerci în cazul în care nu ai facut-o până acuma.

    • Roberts zice:

      in faza asta sunt, imi educ mintea ca sa pot depasi acest obstacol. sper sa reusesc. oricum, mi-am propus sa citesc un autor roman contemporan macar o data pe luna

  4. Andra :) zice:

    Chiar n-am mai citit de mult ceva scris de un autor român…
    Povestea asta mi-a amintit de „Un viitor strălucit”, de Catherine Cusset, care m-a impresionat şi m-a ţinut în priză, am citit-o dintr-o suflare. Din ce ai scris tu, bănuiesc că se întâmplă o grămadă de chestii şi are multă acţune, ceea ce e un mare plus, din punctul meu de vedere 😀 Cărţile care împletesc şi o bucăţică din epoca aia mai întunecată mă fascinează 🙂

    • Roberts zice:

      eu chiar mi-am propus sa citesc din cartile autorilor autorilor romani contemporani,am de recuperat…multumesc de recomandare si cred ca si eu sunt fascinata de destinele altora si de epoci trecute 🙂

      • alin zice:

        daca esti interesata de destinele altora si de epoci trecute citeste atunci matei brunul al lui lucian dan teodorovici. e foarte bun romanul

      • Roberts zice:

        am tot auzit de „Matei Brunul” si chiar numai de bine. sper sa apuc s-o citesc. multumesc de recomandare si de trecere!:)

  5. carmen zice:

    din cind in cind i*frunzaresc*acest blog,..asa ca acum cind intru in librarii nu mai sunt atit de *cu capul in nori*…citesc titlurile si autorii cartilor si din cite un ungher al mintii rasare cite un titlu sau/si autor.ultima achizitie…Zaira.multumesc.

    • Roberts zice:

      multumesc, Carmen, pentru aprecieri. se vede ca iubesti cartile si ca esti interesata. sper numai sa avem aceleasi gusturi si standarde in materie de beletristica.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s