„Camera” – Emma Donoghue

De ce e mai bine Afara? Mami a spus ca o sa fim liberi dupa ce iesim, dar nu mi se pare ca suntem liberi. – pag.330

Jack are numai 5 ani si pentru el Camera inseamna totul. Aici s-a nascut , aici a invatat sa mearga, sa vorbeasca si sa citeasca, dar fara sa stie ca exista viata reala si dincolo de zidurile Camerei. Desi istet si instruit pentru varsta lui, Jack nu intuieste durerosul adevar, ca el si mama lui sunt captivi in Camera iar Batranul Nick (Old Nick) este cel care a rapit-o pe Mami  acum 7 ani dintr-o parcare. Viata lor decurge intr-o rutina bine stabilita si de la care arareori se abat:

În fiecare dimineaţă avem 1 000 de lucruri de făcut, cum ar fi să-i dăm Plantei o cană cu apă în Chiuvetă, ca să nu curgă pe jos, apoi să o punem la loc pe farfurioara ei de pe Bufet. Mai demult locuia pe Masă, dar faţa galbenă a lui Dumnezeu i-a ars o frunză. I-au mai rămas nouă, sunt late cât palma mea şi acoperite cu păr peste tot, aşa cum zice Mami că sunt câinii. dar câinii sunt doar la televizor. Nu-mi place cifra nouă. Descopăr o frunzuliţă, asta înseamnă că sunt zece”.

camera_trei.3dJack afla cu stupoare ca Afara exista de-adevaratelea o data cu aniversarea zilei lui de nastere. Mami nu mai poate suporta izolarea, se detesta ca si-a crescut copilul intr-o Mare Minciuna si decide sa evadeze amandoi. Ceea ce vor reusi. Din pacate, libertatea nu-i gaseste pregatiti: sistemul lor imunitar e la pamant, Jack raceste, face alergii, insolatie si are serioase probleme de adaptare. Nu suporta galagia, nu poate aprecia corect distantele, nu stie sa se joace cu alti copii iar o simpla iesire in oras e o adevarata corvoada. Jurnalistii sunt pe urmele lor iar Mami are o cadere nervoasa urmata de o tentativa de suicid. Parca totul era mai usor in Camera….”În Cameră, mami și cu mine aveam timp pentru toate. Cred că timpul se întinde foarte subțire, ca untul, peste toată lumea, peste drumuri și case și locuri de joacă și magazine, așa că nu e decât câte-un cubuleț de timp pe fiecare loc”, spune Jack. Mirarea lui continuă: ”Multe lucruri din lume par să se repete”. Ceea ce noua ni se pare banal, pentru Jack e o adevarata provocare: ”Sunt sute de feluri diferite de a vorbi, asta mă amețește”.
Mi-a placut mult cum vorbeste Jack, – el, copilul de numai 5 ani este naratorul. Un narator inocent ai carui primi ani de viata sunt marcati doar de doua persoane: Mami, pe care-o iubeste enorm si cu care considera ca formeaza o singura fiinta, si Old Nick – barbatul rau, care-o viziteaza pe Mami noaptea si care le da mancare cu taraita. Evadarea din Camera le da sansa unei vieti normale dar pentru Jack si mama lui libertatea nu e atat de usoara. Ei nu vor suferi de sindromul Stockholm dar adaptarea la normalitate presupune timp si contact cu alti oameni. Lumea nu este o camera de 11×11, un Pat, un Dulap, o Planta si un Covor, (asa cum credea Jack) ci un univers complex, fascinant dar si deconcertant cand esti azvarlit brusc in el.

Anunțuri

27 de gânduri despre &8222;„Camera” – Emma Donoghue&8221;

  1. Mira zice:

    Mie imi plac foarte mult cartile scrise din perspectiva copiilor, in naivitatea lor, ei deformeaza realitatea….
    O pun pe lista, cred ca este genul meu de carte…nu te intreb cum se sfarseste, o sa descopar singura, dar sper din tot sufletul ca finalul sa fie satisfacator…

  2. roșu vertical zice:

    Eu sper din suflet ca perspectiva copilului de 5 ani sa fie intr-adevar a unuia de 5 ani. Adica ma astept sa intilnesc multa naivitate, nu ca in Lastarul meu de portocal, unde protagonistul, care avea aceeasi virsta, gindea mult prea matur pentru un copil de 5 ani. Sau cel putin asa am perceput eu.

  3. simsim zice:

    wow..acuma ma pun sa caut cartea asta…ma faci sa las raftul de carti care asteapta cuminti si sa o citesc…asa sentiment fain am cand gasesc recomandari bune:D multumesc:*

    • Roberts zice:

      si eu ma las condusa de recomandarile altora. de exemplu, imi place mult blogul joaca de-a mine, desi cred ca autorul nu s-ar bucura sa vada ca-i expun munca sau ca vorbesc despre pagina lui. sper sa-mi ierte indiscretia dar chiar e un fel de model pentru mine, el si lecturile lui…..

      • roșu vertical zice:

        Eu nu cred ca s-ar supara, Octavian pare un om super, din cit il cunosc eu virtual. Si mie imi place mult blogul lui si imi pare rau ca nu mai scrie despre carti cum facea odata. De multe ori am citit si eu carti recomandate de el acolo.

      • Diana Borca zice:

        Si eu l-am urmarit si citit pe Octavian si lista mea de lectura creste de fiecare data cand mai scrie cate ceva. Imi pare rau ca o face atat de rar acum…mi-e si dor de el parca. 🙂

  4. Hapi zice:

    „În Cameră, mami și cu mine aveam timp pentru toate.”
    Inseamna ca avea o mami perfecta? Oare nu innebunesti sa traiesti ani intregi cu o fiinta , fie ea si….”mami” intr-o camera? Adica nu te urci neaparat pe pereti dar nici nu te dezvolti adecvat. De acolo incolo, toate esecurile si viziunea distorsionata asupra lumii in care e natural sa traim.
    Nu neaparat bine sau perfect. Natural.

    • Roberts zice:

      mami nu era perfecta, nici pe departe dar era tinuta prizoniera si asa a considerat ca e bine pentru copilul ei. a realizat ca nu e bine prezentadu-i baiatului o realitate distorsionata si atunci a fost nevoita sa-i spuna copilului adevarul si sa evadeze. natural inseamna si greu cateodata:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s