„Orele indepartate” – Kate Morton

orele-indepartate

Dragă cititorule,
Orele îndepărtate  a fost scris cu dragoste. Am scris cu patimă, oprindu-mă doar atât cât să trag aer în piept, ca apoi să ma cufund din nou în paginile romanului. Personajele – Percy şi Saffy, Juniper şi Tom, Edie şi Meredith şi toţi ceilalţi – sunt reale şi îmi sunt nespus de dragi, iar romanul evocă multe dintre lucrurile care-mi sunt apropiate. Un castel în ruine, o familie alcătuită din surori, dragostea pentru cărţi şi lectură, trecutul care bântuie prezentul, dragoste neîmplinită, fiori, mister, amintiri şi secrete. –
Din scrisoarea lui Kate Morton către cititori

Imi place cum scrie Kate Morton. Citisem „Gradina uitata” si „Casa de la Riverton„, asa ca m-am indreptat firesc spre „Orele indepartate„. Acum pot spune doar ca m-a dezamagit putin, povestea mi s-a parut cam lungita, cele trei surori Blythe sunt cam ciudate fiecare in felul ei iar partea intunecata a romanului lasa de dorit. Totusi, aceasta e o carte pe care n-am putut-o lasa-o din mana. Ma cam rodea curiozitatea si m-am simtit cucerita incetul cu incetul exact la fel ca-ntr-un film politist. Partea cu secretele e bine conturata si imprevizibila, misterele se lamuresc treptat si sunt cam multe necunoscute incat eu, ca cititor, mi-am exersat rabdarea si m-am lasat condusa spre finalul surprinzator.
Kate Morton stie sa exploateze slabiciunile omenesti, sa ne-arate partea buna si cea mai putin buna din fiecare dintre noi. In acest fel am avut sentimentul ca intamplarile de la castelul Milderhurst ma vizeaza personal, ca surorile Blythe ma intriga si ma revolta, ca trebuie sa aflu daca Omul noroaielor e legenda ori ba….Cum poti ramane indiferent cand tanara si excentrica Juniper innebuneste si-si asteapta logodnicul cateva zeci de ani, cand acelasi logodnic dispare fara urma desi este descris ca un tanar serios si de incredere, cum adultii refuza sa vorbeasca despre trecutul lor desi au avut parte de momente fericite si de prieteni buni, cum parintii nu-si inteleg copiii dar le traseaza viitorul dupa bunul lor plac? Nu ai cum. Asa c-am ramas ancorata  si mi-am neglijat indatoririle domestice numai ca sa iau parte la puzzle-ul asa de minutios creat in jurul castelului, un loc candva idilic si aparent singurul cunoscator al tainelor. Peretii vorbesc pentru cine are urechi sa auda. Noi, ceilalti, trebuie doar sa ne punem imaginatia la lucru si sa citim „Orele indepartate„. Desi nu e favorita mea si ma-ndoiesc ca o voi reciti, am apreciat alternanta trecut-prezent si felul in care se leaga toate aspectele in partea a doua a romanului. Destinele prea tragice, tradarile inutile si intamplarile fatale cred ca mi-au satisfacut pentru un timp nevoia de mistere si de presupuneri.
Un interviu cu autoarea aici.

8 gânduri despre &8222;„Orele indepartate” – Kate Morton&8221;

    • Roberts zice:

      am citit si zi si noapte la ea, m-a tinut legata…totusi, asa cum spuneam, mi s-a parut mai putin reusita decat celelalte doua carti ale ei. pentru un cititor care nu-i familiarizat cu povestile lui Kate Morton, cred ca impactul e foarte mare, in sensul bun al cuvantului. astept parerea ta, mai ales ca vad ca ti-a placut mult „Casa de la Riverton”…

  1. roșu vertical zice:

    Ce mi-a placut mie cel mai mult la Casa de la Riverton a fost faptul ca mi-am putut-o imagina ca pe un film, si ma gindesc ca poate vreun regizor, vreodata… In rest, am avut de circotit la citeva detalii gen, cum isi aminteste o batrina de 99 de ani totul asa in amanuntime si alte citeva smecherii din astea.
    Am si eu Orele indepartate, dar ma dezarmeaza lungimea, nu mai rezist la carti lungi, mi se pare ca as putea citi 3 in timpul ala. Desi daca zici ca e asa addictive…🙂

    • Roberts zice:

      sa stii ca in ciuda numarului de pagini se citeste repede si e destul de alerta ca ritm. daca i-am dat doar 2 stelutze din cinci (pe goodreads) am facut-o din cauza unor smecherii despre care vorbeai si a scenariului putin incalcit si cumva haotic….dupa ce-o incepi, n-o poti lasa din mana. sa vedem recenzia ta:)

  2. Andreea Toma zice:

    Pe asta nu am citit-o, doar Casa de la Riverton, ca si Mira, si am fost placut impresionata de ea. Chiar daca nu sunt carti pe care sa tii mortis sa le recitesti, iti ofera cateva zile de lectura palpitanta. Si de relaxare, in ciuda faptului ca stai lipit de carte. Asa ca va fi una din lecturile mele viitoare, chiar daca nu e mai buna ca cealalta. Mai ales acum, ca e vremea vacantelor, nu?:)

    • Roberts zice:

      dap, e vremea vacantelor, dar nu stiu daca voi citit mai mult. ziua trebuie sa scot copiii afara, in aer liber, iar in concediu sa sper ca voi avea si momente de respiro. pentru mine noaptea (mai ales ca se apropie canicula) e cea mai buna pentru lectura…cum ii spuneam si Mirei, vrea sa vad si parerea voastra, mai ales ca sunteti familiarizate cu stilul Kate Morton:)

      • Andreea Toma zice:

        Din lectura precedenta, stilul e pe placul meu, atmosfera de asemenea, asta si pentru faptul ca trecutul plin de secrete, cladirile vechi si misterioase, ce par sa ascunda povesti stranii, sunt pe placul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s