„Viata lui Pi” – Yann Martel

Viata-lui-PiDupa ce am vazut filmul realizat dupa aceasta carte, mi-am propus la modul serios sa fac rost de ea si s-o citesc. A meritat fiecare clipa. Fiecare pagina. Fiecare banut. Nu pot s-o compar cu nimic din ceea ce mi-a trecut prin mana pana acum. O consider un amestec fin de fictiune, aventura si mistic. Nu pot preciza proportiile si nici nu cred ca-s importante. Mai important e ce-a lasat in sufletul meu, ce intrebari si raspunsuri mi-a declansat, ce emotii am trait si ca m-a facut sa reflectez vis-a-vis de convingerile mele religioase. Si totul a pornit asa lin si frumos cu Piscine (zis si Pi), un baiat indian de familie buna al carui tata era proprietarul unei gradini zoologice. Pi este iremediabil atras de religie si undeva in pragul adolescentei devine crestin, musulman si hindus (!). Cand tatal lui hotaraste sa emigreze in Canada, Pi este pus in fata faptului implinit si adevarata aventura incepe. Vasul se scufunda, Pi se salveaza dar imprejurarile nu sunt cele mai fericite: alaturi de el, in barca de salvare se afla o hienă, o zebră, un urangutan și un tigru regal bengalez in plin Ocean Pacific. Supravietuirea este cuvantul care primeaza. Pi va petrece 227 de zile de calvar impreuna cu tovarasul sau de calatorie, tigrul Richard Parker iar adaptarea la noile conditii plus indeplinirea nevoilor primare (hrana, sete, …) nu este deloc usoara. Oricum, aceasta nu este o carte de aventuri, Pi nu este un Robinson Crusoe al apelor, dimpotriva, cred ca ceea ce i se-ntampla nu este decat un pretext pentru a sublinia ca adevarul este relativ, ca mintea noastra face si desface, interpreteaza si da valoare existentei noastre. Credinciosii, ateii, agnosticii , toti se regasesc in aceasta carte intr-o oarecare masura. Marele merit al vietii lui Pi este ca ne arata subtil ca ceea ce stim si cunoastem este atat de putin, ca imprejurarile sau chiar viata insasi ne demonstreaza ca nimic nu este batut in cuie, ca putem ajunge sa actionam impotriva principiilor noastre anterioare si ca nu trebuie sa renuntam. Pi stie de la tatal lui ca „…animalul cel mai periculos dintr-o gradina zoologica este Omul„, dar dupa teribila experienta traita in apele oceanului, tot el afirma ca „Dumnezeu trebuie aparat inauntrul sinelui si nu in afara lui. Pentru ca raul ce se vede este numai reflectarea raului interior care a iesit la suprafata. Locul unde se da batalia dintre bine si rau nu este in vazul tuturor, ci in intimitatea fiecarui suflet. […] Pentru mine religia inseamna demnitate, nu depravare.” – pag. 83
Viata lui Pi” mi-a starnit o gama larga de emotii, de la frica si groaza pana la intrebari existentiale vis-a vis de religie, credinta si depasirea limitelor personale (autoimpuse). Este o carte care nu numai ca mi-a dat de gandit, dar mi-a demonstrat inca o data ca exista multe feluri de a imbina realitatea cu fantasticul si de a reda totul cu mult har.

12 gânduri despre &8222;„Viata lui Pi” – Yann Martel&8221;

  1. roșu vertical zice:

    Cred ca sint printre putinii care nici macar filmul nu l-au vazut🙂
    De nu stiu cind (cu mult inaintea filmului) imi tot recomanda o colega s-o citesc, da’ intotdeauna am gasit altceva mai interesant decit carti cu animale :)) (ca sa vezi perceptia mea). Daca ar fi sa aleg, as alege sa citesc cartea. Ce interesant totusi ca un canadian sa scrie din perspectiva unui baiat indian!

    • Roberts zice:

      eu am vazut mai intai filmul, apoi am ajuns la carte. filmul mi-a placut mult, dar cartea e fermecatoare. a citit-o si sotul meu, dar lui i s-a parut pe alocuri plictisitoare. eu am mai multa rabdare chiar si cand lipsesc dialogurile sau actiunea nu e gen politista sau aventuri. chiar as dori sa citesc o recenzia de-a ta, tu esti mai directa si poate ai alta viziune:)

  2. Diana Borca zice:

    Eu am incercat sa o citesc acum cativa ani si nu am putut sa depasesc primele cateva pagini. Apoi am luat-o din nou dupa ce am vazut filmul si mi s-a parut grozava si revelatoare si nu ma mai saturam de ea. Si filmul mi-a placut mult…mai ales pt ca nu m-am prins de substrat decat la sfarsit cand le spune investigatorilor sa aleaga ce adevar vor ei si atunci a fost pentru mine asa…un aha-moment.🙂
    Frumoasa intradevar.

    • Roberts zice:

      mai stiu persoane care au incercat sa citeasca aceasta carte si nu au putut depasi primele pagini. cred ca trebuie sa fie si momentul potrivit, dar, mai ales, starea de spirit necesara. cat despre film, intr-adevar, mometul acela „aha” despre care vorbesti, e deosebit. mie cartea mi-a placut si ma bucur ca inca mai dau peste carti de care nu ma mai satur….

  3. Mihaela Alexandrescu zice:

    Am primit si eu cartea acum o saptamana de la o prietena care stia cat de mult imi placuse filmul dar nu apucasem sa cumpar cartea. Acum citesc altceva insa cum o termin pe asta, ma apuc negresit de Viata lui Pi. Postarea ta m-a convins si mai mult decat eram deja convinsa ca imi va merge direct la suflet.

  4. Angela zice:

    multumesc pentru mentionare, draga mea🙂 mie mi-a placut mai mult filmul, dar nu stiu de ce. poate pentru ca a fost primul contact cu lumea imaginata si descoperita si a avut un impact frumos.

  5. Eliza Ferrell zice:

    Unul dintre examenele cele mai grele pentru un credincios este sa acorde prioritate nevoilor si dorintelor colegilor de serviciu. Uneori aceasta inseamna mai mult decat munca sau efort. Poate insemna renuntarea la propriul vis sau dorinte pentru a-i ajuta sa ajunga acolo unde doresc. Stiu ca aceasta inseamna renuntare la sine, o chestiune deloc usoara, inseamna de multe ori sa taci atunci cand vine vorba de barfa sau cand vine vorba de informarea sefului despre situatii intre colegi, insa efortul de a face bine in ochii tuturor merita facut. Ochii tuturor fiind deopotriva si cei ai sefului dar si cei ai colegilor, iar treaba asta este foarte dificila. Avem nevoie de intelepciune ca sa tratam situatiile prin care trecem in asa fel incat sa ne gandim intai la ceea este corec sa facem, ce este moral sa facem si la cum se vede din afara actiunea noastra, fara sa nu ne gandim la propriul interes. Facand asa cred ca putem avea cel mai mare impact printre cei necredinciosi. Un om care nu isi cauta propriu interes este o raritate, chiar si printre credinciosi, cu atat mai mult la locul de munca, unde banii si propriu interes ocupa locurile principale.

  6. bibliodevafiliala3 zice:

    Cu atâta suflet ai scris, atât de bine şi frumos despre carte. Se vede că ţi-a plăcut, că ai poposit asupra fiecărei pagini cu plăcere si interes. Eu am văzut filmul şi mă gândeam să citesc cartea pentru că, după părerea mea, de regulă este mai reuşită ca ecranizarea. N-am avut timpul necesar, cu atâtea alte cărţi pe care le-am avut pe listă. Oricum rămâne cartea pe care mi-o doresc să citesc, iar tu ai făcut să îmi doresc s-o citesc mai repede.

    • Roberts zice:

      draga Roxana, eu am vazut filmul mai intai (si mi-a placut). totusi, am avut senzatia ca-mi scapa ceva esential, asa ca am simtit nevoia sa citesc si cartea. ce pot spune e ca nu numai ca mi-a clarificat nedumerirea dar este de-o finete si de-o frumusete care ma facea sa simt regretul ca tot citind ma apropii de final. nu e o carte lejera, de frunzarit inainte de somn, dar are ceva care pe mine m-a cucerit. poate am fost si norocoasa ca am citit-o la momentul potrivit (daca-mi pica in mana acum vreo 10 ani, cred ca anumite aspecte ma depaseau). multumesc pentru cuvintele sincere si sper sa ai aceeasi bucurie in a citit „Viata lui Pi”!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s