„Lapte negru” – Elif Shafak

În momentul în care se naşte un copil, se naşte şi mama. Ea nu a existat până atunci. A existat femeia, dar mama, niciodată. Mama este ceva cu totul nou.” – Bhagwan Shree Rajneesh

copertaAm dorit foarte mult sa citesc aceasta carte. Personal am o experienta ciudata cu aceasta autoare. Am citit numai „Cele patruzeci de legi ale iubirii” si am ramas contrariata, nu aveam o idee clara daca-mi place sau nu cum scrie aceasta turcoaica. Asa ca „Lapte negru” am inceput-o rezervata, credeam ca o data pentru totdeauna voi avea o idee clara iar dilema va disparea. N-a disparut. Elif Shafak a construit o carte serioasa, pornind de o dilema specifica scriitoarelor: in ce masura maternitatea si, ulterior, cresterea copiilor ingreuneaza actul creatiei? Pentru exemplificare, incepe cu propria persoana.  Crescuta de o mama moderna si feminista si de o bunica ancorata in traditii si superstitii, Elif ajunge o tanara studioasa, lumea literelor si a cartilor o fascineaza si nu se simte atrasa de universul banal al casatoriei si al procreerii. Totusi, la 35 de ani, ea se va indragosti fulgerator de Eyup, se va casatori cu el si apoi va da nastere celor doi copii ai lor, o fetita si un baiat. Dupa nasterea primului copil, autoarea ajunge intr-o situatie dificila: trebuie sa aiba grija de bebelus singura (sotul este plecat), depresia postnatala o copleseste iar de scris nici vorba. In acest context, autoarea face referinta la marile scriitoare ale lumii si vede cum maternitatea/sau lipsa acesteia le-a influentat destinul. Mi-au placut mult aceste pasaje, intamplarile si anumite detalii dezvaluite au fost reale surprize iar partea de documentare si de dezvaluire a meritat fiecare clipa. Cum sa nu fiu impresionata de sfarsitul tragic al Sylviei Plath, de destinul lui Doris Lessing sau de controversatele Dorothy Parker si Sandra Cisneros? Cum sa nu savurez alegerile (neobisnuite dealtfel) ale curajoasei George Elliot sau a extravagantei Zelda Fitzgerald? Imo, acesta este marele plus al cartii. Fara a oferi un raspuns clar si fara a emite judecati aspre, Elif trebuie sa se adapteze conditiei de mama si sa evalueze propria situatie. A gresit cand a hotarat sa faca copii, va ramane scrisul prioritatea numarul 1 a vietii sale? Grijile cotidiene sunt sau nu o piedica in calea inspiratiei? Introspectia nu este usoara iar partea grea este recunoasterea faptului ca combinatia scriitoare-mama nu este cea mai nefericita (asa cum era inclinata sa creada inainte de maritis).

Fara a denigra feminismul, Elif-mama vorbeste cu sinceritate despre greutatile la care nu s-a asteptat, ca dincolo de starea de gratie si de fericire care te invaluie la nasterea pruncului, apar multe neajunsuri. Senzatia de neputinta, de oboseala si de panica interioara nu are nimic gratios, trebuie multa putere si incredere in sine pentru a face fata incercarilor.“Am fost surprinsă să descopăr cît de multe trecuseră prin turbulenţe emoţionale asemănătoare. De ce n-am ştiut mai multe despre asta? Mi s-a spus mereu că femeile sar în sus de bucurie de îndată ce-şi ţin bebeluşii în braţe. Nimeni nu mi-a spus că, sărind în sus, unele dintre noi ne lovim cu capul de tavan şi rămînem o vreme ameţite.”  Maternitatea e o piatra de incercare veritabila chiar si (sau, mai ales) in cazul femeilor educate. Exemplele prezentate, femei celebre ramase punte de reper in literatura, au avut convingeri proprii vis-a vis de combinata scris-copii. Elif empatizeaza cu fiecare dintre ele, le admira si le intelege , dar ea trebuie sa-si asume raspunderea pentru propriile alegeri. Este destul de greu pentru ca vocile ei interioare (Cinina Docta, dr. Practica, Dr Dervis, Milady Cehoviana Ambitioasa, Domnul Poton) au pareri proprii si  apar in cele mai neasteptate momente. M-au enervat aceste personaje, am alergat peste acele discutii in contradictoriu si cred ca n-am inteles foarte bine rolul lor in context. Totusi, mi-a placut „Lapte negru„, lupta interioara si dificultatea cu care Elif accepta dragostea si copiii in viata ei si, in final, adaptarea la noua conditie. Conflictul dintre creativitate si maternitate isi pierde din acuitate in timp doar pentru ca asa alege Eli.

Suntem femei moderne. Când ne simțim epuizate și rănite înlăuntrul nostru, ascundem semnele cu ajutorul ultimelor tehnici în materie de machiaj. Ne închipuim că putem naște azi și mâine să ne vedem de viețile noastre“.

29 de gânduri despre &8222;„Lapte negru” – Elif Shafak&8221;

  1. Diana zice:

    Exact aceleasi sentimente le-am avut si eu cand am citit cartea aceasta. Nu stiam ce parere sa am despre autoare si apoi citind mi-au placut pasajele despre alte scriitoare dar m-au enervat vocile ei interioare.
    Mi-a placut subiectul propus de ea si cred ca este unul care nu e indeajuns discutat. Am apreciat mult cartea pentru simplul fapt ca trebuie sa fie tare greu sa scrii despre propria depresie.

    • Roberts zice:

      cred ca este foarte greu sa accepti ca ai o problema, depresie in acest caz. fara a face comparatie, si eu am trecut prin asa ceva dupa nasterea celei de-a doua fetite si stiu cum e. e groaznic. faptul ca ea a scris dspre asa ceva, ca si-a acceptat slabiciunea si ca a facut-o publica prin aceasta carte, denota ceva curaj si multa sinceritate. mie mi-au placut mult capitolele in care face referire la celalalte scriitoare si experientele lor iar partea cu vocile acelea am cam sarit-o…. vad ca Polirom mai scoate o carte de-a acestei autoare…..

  2. rosu vertical zice:

    Asta a fost singura carte pe care am citit-o in timpul sarcinii si care a avut cit de cit legatura cu sarcina, copii, parenting s.a. Pe mine m-au disperat de-a dreptul vocile alea interioare! La fel ca tie, mi-au placut enorm pasajele despre scriitoare si chiar dupa ce-am terminat cartea ei, m-am apucat imediat de Sandra Cisneros, The House on Mango Street.
    Inca n-am citit The 40 rules…, asteapta cuminte pe Kindle, in schimb am citit Bastarda Istanbulului si mi-a placut. Daca ai timp si chef, uite un TED Talk cu ea, mie mi s-a parut interesant: http://www.ted.com/talks/elif_shafak_the_politics_of_fiction.html?aal=MTQwNTk2Nw%3D%3D-8e2e1c0c6305304318e82a089770a2888c0d9d23

    • Roberts zice:

      interviul il stiu.;)
      esti a treia persoana care afirma fara ocolisuri ca nu i-a placut partea cu vocile interioare. oare editorii, cei care i-au publicat cartea, or fi agreeat ideea?:)

  3. Mira zice:

    Recenzia ta este foarte convingatoare. Eu inca n-am citit-o pe Elif Shafak, dar am sa incep chiar cu ‘Lapte negru’. Revin apoi cu pareri🙂

  4. Andreea Toma zice:

    Suna foarte, foarte interesant! O vreau si eu. Citisem cate ceva despre ea, dar nu imi lasase impresia a ceva prea profund, asa cum cred acum, dupa ce ti-am citit recenzia.

      • Andreea Toma zice:

        Bine, nu ma gandeam in sensul marilor carti din literatura universala, dar mi s-a parut din cele scrise ca te determina sa gandesti. Acum sa vedem si cum mi se va parea scriitura in sine, nu doar ideile ce se desprind din ea.:)

  5. Hapi zice:

    Mic comentariu la : În momentul în care se naşte un copil, se naşte şi mama. Ea nu a existat până atunci. A existat femeia, dar mama, niciodată. Mama este ceva cu totul nou.” – Bhagwan Shree Rajneesh

    Nu sunt de acord. Daca se refera la a naste stric fiziologic. Numai pentru ca transmiti genele tale mai departe (ma refer in general) nu inseamna ca devii mama. Poti sa infiezi. Un copil orfan de exemplu. Oare nu se cheama tot ca ai redat viata cuiva?

    • rosu vertical zice:

      Cred ca in principiu se refera la trairile femeii atunci cind devine mama. Care sint total noi si diferite fata de ce a experimentat pina atunci. Emotional, fizic, mental, pe toate planurile. Ca mama adoptiva (daca nu ai avut experienta nasterii) nu ai cum sa traiesti intru totul aceleasi experiente. My two cents.

      • Roberts zice:

        amandoua spuneti acelasi lucru:) ideea e ca nasti sau nu tu acel copil, din momentul in care incepi sa-l cresti, sa-l ingrijesti si sa-l iubesti zi de zi, viata ta se schimba fundamental. tu nu mai esti aceeasi, ai parte de trairi si emotii noi, pe care le banuiai, auzisei de ele, dar nu le-ai trait tu insati. parerea mea:)

  6. Marietta M. Beach zice:

    „Sunt scriitoare. Sunt nomadă. Sunt cosmopolită. Sunt iubitoare a sufismului. Sunt pacifistă. Sunt vegetariană Č™i sunt femeie, mai mult sau mai puČ›in Ă®n această ordine”, mărturiseČ™te Elif Shafak Ă®n primele pagini ale acestei cărČ›i scrise cu lapte negru Č™i cerneală albă- un cocktail de poveČ™ti, sentimente materne, dor de ducă Č™i depresie, distilat câteva luni de zile la temperatura camerei.

  7. Tea zice:

    Mie mi-a placut tare mult cartea asta. Chiar daca nu-s inca mama, am si eu frici in urma unor responsabilitati pe care nu mi le asum suta-n suta🙂 Asa ca am inteles toate mamele scuzelor ei si, mai ales, m-a inspirat sa le dau ignore cand si cand, sa jonglez cu propriile mele frustrari.

    • Roberts zice:

      Daca ti-a placut „Lapte negru”, atunci „Onoare” te va incanta. mie, personal, mi se pare mult mai bine scrisa. cat despre frici, toate avem, cu sau fara copiii in dotare:)

  8. Elena zice:

    Nu mi-au placut „vocile”, m-am decis🙂. Au lungit nejustificat si impardonabil o carte care avea sanse sa imi placa foarte mult. Mi-a placut mult una dintre concluziile tale: „Maternitatea e o piatra de incercare veritabila chiar si (sau, mai ales) in cazul femeilor educate.”, asa cum mi-a placut ce spunea Doris Lessing „Nu exista plictiseala mai mare decat aceea a unei femei inteligente care isi petrece toata ziua cu un copil foarte mic”, desi eu una nu am simtit asa ceva cat am stat acasa, dar am vazut mai apoi ce a insemnat sa citesc numai carti de retete si instuctiuni de masaj pt bebelusi sau mai stiu eu ce…
    Oricum, toate povestile alea m-au lasat intr-un mood foarte optimist.

    • Roberts zice:

      vocile alea au stricat cartea. ce nu pricep eu este cum de redactorul/editorul a lasat sa scape asa ceva la tipar. in rest, cartea e cel putin interesanta si ofera tot felul de exemple de mame-scriitoare celebre si felul cum s-au adaptat sau nu la maternitate. ce mi-a placut e ca nu vorbeste de mame model, pline de intuitii grozave, care alapteaza non-stop, dorm pe sponci si au inspiratii exceptionale cand vine vorba de scris. Elena, ai citit „Onoare”? alt stil decat „Lapte negru” dar
      mi-a placut si mai mult.

  9. Elena zice:

    N-am citit Onoare, dar nu aveam de gand prea curand sa mai iau ceva de ea. Mi-a placut Laptele Negru si stilul ei, nu zic nu, dar, cum ai spus si tu, a cam stricat cartea. Am niste lecturi specializate pentru niste proiecte acum in program, dar revin si cu Onoare dupa aceea daca zici, ce sa fac?🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s