„Fii demn!” – Dan Puric

Ce poate fi în fond mai dureroasa decat viaţa asta nelamurita de azi, daca nu setea dupa adevarul ei? […] şi pe mine ma chinuie setea, dar nu dupa bautura otravitoare, ci dupa adevarul nespus al acestei tari.”

Astazi, blogul meu are parte de o premiera. Dupa un an si 3 luni de existenta, va invit s-o urmariti pe Serena, o mamica fericita si cititoare inraita. Astazi, ea ne va convinge ca a fi demn nu e de ici, de colo, ca trebuie sa avem simtul valorii si ca patriotismul nu e o valoare perimata. Dimpotriva.

Titlul celei de-a treia carte, „Fii demn!”, scrisa de Dan Puric exprima un indemn la demnitate, la demnitate umana si nationala, un drept castigat in lupta de stramosii nostri, chiar cu pretul vietii.
Departe de a fi un puseu nationalist, cartea cuprinde o serie de povestiri, eseuri, amintiri, interviuri, in care sunt relatate si intamplari din viata autorului, scrise la persoana intai. Cartea provoaca cititorul la meditatie, la identificarea sensului din spatele cuvintelor.646x404
In umbra unor personaje necuvantatoare, regasim revolta si ideile omului capabil si stapanit de dorinta de a vrea mai mult de la sine si pentru sine, invitandu-ne sa ne trezim din amorteala, din letargie si sa (ne) privim cu demnitate.
Setea de demnitate e resimtita in zborul frant al gastei, insa ea razbate dincolo de prejudecatile lumii meschine.
Fii demn!” este carte care te invata sa te bucuri de lucrurile simple si sa apreciezi valoarea lor. Imaginea mamei din primul capitolul „Amintiri”, subintitulat „Sau de ce sunt eu asa cum sunt”, e fantastica! Modul in care povesteste mi-a amintit de Creanga si de bucuria copilului care scriind retraieste clipele minunate ale copilariei. Am ras si mi-au placut la culme aceste randuri! „Nu stiu de ce, dar despre mama n-am amintiri, ci fericiri. Fericiri scaldate intr-o lumina de-nceput.
Mama e cea care, prin personalitatea ei („femeia absoluta”), il invata sa faca din orice eveniment un adevarat spectacol al vietii. “Mama avea o forţă teribilă a unei feminităţi absolute, dar pe partea cealaltă se-ntindea şi un ocean de naivitate, pe care oricine l-ar fi străbătut liniştit cu o simplă bărcuţă.
Dan Puric afirma ca: „Demnitatea nu se învată într-o lectie, ci se deprinde din prima până în ultima clipă a vietii.” Prin prisma celor doua femei care i-au marcat sufletul, mama si „mămăica” (bunica) care i-au fost exemple de viata si de demnitate, autorul isi prezinta viata si conceptiile sale dincolo de aparente. Demnitatea capata, astfel, o dimensiune nationala pentru omul care isi cunoaste trecutul si invata sa-si cinsteasca stramosii!
Lecţia de demnitate este predată printr-o scriitură simplă, dar cu mesaj profund.
Inchei cu indemnul lui Dan Puric: “Sa platim datoria noastra vesnic neplatita: demnitatea martirica a poporului roman!
Va invit sa cumparati cartea din 2 motive:
• E o carte care merita citita pentru ca e “ca o lumină într-o Românie tristă ca un cimitir” – o gasiti la libraria online Libris la reducere, de la 20 lei la 18 lei;
• O parte din banii rezultati din vanzarea acestei carti vor fi donata Schitului Inaltarea Sfintei Cruci-Aiud in vederea construirii unei manastiri pentru cinstirea martirilor neamului, precum si a unui centru de martirologie.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;„Fii demn!” – Dan Puric&8221;

  1. simsim zice:

    am fost la lansarea cartii ca sa iau si autograf pentru doua persoane dragi. imi place Dan Puric tare mult, poate e un pic extremist in unele idei religioase, dar per total am avut numai de invatat din cartile si intalnirile cu el.

    • Roberts zice:

      pentru chestia asta te invidiez:) in rest, pot spune ca-mi place Dan Puric si felul cum gandeste (mai putin partea cu extremismul). l-am urmarit la diverse emisiuni tv.

  2. roryta zice:

    Nu ştiu unde să-ţi scriu, fiindcă ceea ce vreau eu să-ţi spun nu are legătură cu tema de mai sus.
    Bănuiesc că în fotografie este fetiţa ta.
    Vreau să-ţi spun în mod special că este ADORABILĂ. 🙂
    O păpuşică vie şi altceva nimic. Frumoasă foc, cu doi obrăjori ca două merişoare: s-o tot pupi toată ziua! 🙂
    Să-ţi trăiască prinţesa! 🙂 😉 Un îngeraş… 🙂

    • Roberts zice:

      ea este fetita mea mai mica, Ema Ilinca si are 4 ani.este un copil simpatic si poznas! multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase, inima mea de mama n-a ramas indiferenta! Sper sa te bucuri si tu la un moment dat de experienta maternitatii si sa ai noroc de copii frumosi si sanatosi!

      • roryta zice:

        Îţi mulţumesc frumos de urare. :))
        Draga mea, cu siguranţă că mă crezi mai tânără decât sunt. 😆 😆
        Am avut experienţa binecuvântată a maternităţii acum 17 ani. Mă bucur de ea şi sper să mă bucur până în ultima clipă a vieţii. 🙂
        Fata ta, până să ajungă ca a mea, mai are destui ani în faţă. 🙂
        Uite, îţi las câteva mostre: :))

        Până atunci… sănătate multă! 🙂

      • Roberts zice:

        asta-i tare de tot:)) puteam sa jur ca stau de vorba cu o tanara de 17-18-20 de ani!!! ceva din vorbele tale, din voiniciunea tonului, mi-a dat impresia (placuta) ca esti mult mai tanara!:)
        imi cer scuze, presupunerea mea poate jigni, depinde de fiecare persoana in parte…cat despre fetita ta, e o tinara foarte frumoasa, are o atitudine usor rebela…tre’ sa va luatzi pusca, la cati baieti o sa-i dea tarcoale:)) seamana putin cu Oana, fetita mea mai mare. roryta, ma gasesti si pe fb (iulia olariu – bacau), acolo ne vezi mai clar. in rest, sanatate maxima, sa fie copiii fericiti!

      • roryta zice:

        :)))
        Da, mulţumesc.. :))
        😆
        Nu, nu-i rebelă chiar deloc. Dacă ai şti cât de docilă e, sărăcuţa… 🙂 De multe ori mă şi mir… Dacă fiecare mamă ar avea un copil măcar pe jumătate cât de bună este ea, atunci toate femeile ar fi fericite. Garantat! Nici măcar nu-i pot trece prin faţă…

        Ca să înţelegi la ce mă refer… ţi-aş recomanda un articol mai vechi de-al meu, cu titlul „Viaţă retrăită”. 🙂

        Nu, nu m-ai jignit cu nimic, Doamne fereşte! :)) Din contră, mi-a făcut plăcere. :))) Ce vrei? Aere de femeie tânără, draga mea. :)) Am 42 ani, nu 17-18-20. 😆

        Din păcate nu am Facebook, fiindcă am maaaareeee alergie la site-ul ăsta. În schimb, o găseşti pe don’şoara mea cu numele de Theodora Cristea – Galaţi. Poate ne adăugăm/cerem (nu în căsătorie, desigur! 😆 ) una pe alta, unele pe altele, unii pe alţii. 😆

        Te-am pupat pe tine şi pe prinţesele tale, mai ales pe maimuţica asta mică din fotografie, care mi-a mers la suflet.
        Pufoasă, ca o păpuşă! 🙂

        Să-ţi trăiască toţi ai tăi cei dragi şi pup-o pe dulcică din partea mea, direct pe năsuc. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s