„Man on Wire” – 2008

Sunt sigura ca unii dintre voi ati auzit de Philippe Petit, francez de origine, cel care in ziua de 7 august 1974 a mers pe sarma intre turnurile World Trade Center. Aceasta plimbare neobisnuita sta la baza documentarului „Man on Wire”. Eu am vrut sa stiu mai multe despre omul Philippe, sa-i inteleg dorinta, sa pricep de unde atata putere si vointa de a-si implini acest vis. Sa nu uitam ca acesta crima artistica a secolului a inceput undeva in jurul varstei de 17 ani cand a aflat in mod accidental dintr-un ziar ca Turnurile se vor construi. O cunoaste apoi pe Anne, fata timida cu ochii verzi, se indragosteste rapid de ea, o asalta cu flori si scrisori de dragoste. Anne va fi nu numai iuita lui, ea va fi femeia care-l va incuraja, cu care se va antrena, femeia care-i suporta toanele si-i este alaturi chiar daca firea ei retinuta si rationala nu intelege intru totul ambitia lui de a merge prin aer si de a uimi o lume intreaga. philippe petit Nimic n-ar fi fost posibil fara loialitatea si munca prietenilor sai. Sa nu uitam ca actiunea lui a fost la limita dintre legalitate si ilegalitate, ca finalul putea fi dezastruos (moartea lui) si ca totul a fost planificat cu grija. Actiunea a necesitat o tona de echipament (care a trebuit dusa in mare secret pe acoperisul Gemenilor), 61 de metri de cablu intinsi si bine-tensionati, un efort supraomenesc de a intinde cablul pe furis, de a stabili si respecta detaliile tehnice. Prietenii s-au strecurat in celalalt Turn, au fixat suporturile triunghiulare, au intins bine funia pe troliu, au stat de sase, au comunicat cu Philippe cu ajutorul unui interfon. Si , poate cel mai important, au avut incredere nemasurata in suflet ca totul se va sfarsi cu bine. Desi stiau ca Philippe putea muri la peste 1000 de metri inaltime, nu au crezut acest lucru nici o clipa. Nu e putin lucru sa mergi in aer timp de 45 de minute facand echilibristica cu o bara de 25 de kilograme in maini. Philippe e greu de incadrat, el e o personalitate excentrica, curajoasa si inedita, exact ca o opera de arta.”Motivul lui esential era nevoia de frumusete. Mersul era o placere divina. Cand se afla in aer, totul era rescris. Pentru trupul uman deveneau posibile lucruri noi. Dincolo de echilibru.” (citat din „Goana nebuna a lumii” – Colum McCann, cartea pe care-o citesc acum si care m-a obligat sa vad acest documentar) http://www.youtube.com/watch?v=EIawNRm9NWM

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;„Man on Wire” – 2008&8221;

    • Roberts zice:

      drept sa zic, citesc aceasta carte („Let the Great World Spin”) deoarece am vazut pe goodreads ca tie ti-a placut:) m-am orientat, si mie imi place. in schimb, imi pare rau ca scrii rar pe blog, chiar urmaream cu interes articolele tale.

  1. Hapi zice:

    Nu stiam nimic despre acest personaj. Uneori e greu sa intelegem fortele interioare care-i misca pe altii sa faca lucruri nebunesti.
    Adica accept mai usor o exploratoare care studiata zeci de ani viata maimutelor in jungla africana (riscandu-si viata si traind in conditii destul de precare) decat un tip care isi risca viata mergand pe sarma deasupra pamantului . Nu ca n-as putea sa inteleg, insa nu am incercat sa pricep ce motivatii ascunse s-ar ascunde in spatele unui astfel de gest.

    • Roberts zice:

      eu am vazut acest documentar tocmai ca sa inteleg motivatia lui. din pacate, n-am aflat-o. am inteles doar ca si-a dorit acest lucru cu disperare, ca a facut eforturi uriase si ca si-a implinit visul. astept pareri:)

  2. ComiCultural zice:

    Întrebai de motivație în commentul de mai sus.
    Întreabă-mă pe mine ce mă motivează să scriu poezii (când am timp – un capital pe cale de dispariție din viața mea), fără să vreau să public vreodată, fără să vreau să mă ancorez în tendințele actuale, cu două elemente motivaționale:
    – 90% plăcerea indescriptibilă, libidinală, de a îmbina cuvinte și idei cu iluzia originalității;
    – 10% aprecierea celorlalți.
    Nimic nu motivează mai mult decât imboldul interior de a face lucruri cu care ai impresia că ești hăruit de la natură.

    • Roberts zice:

      daca simti ca esti facut pentru ceva si ca poti excela in acel ceva, e mare pacat sa nu perseverezi si sa nu arati ce poti. inteleg teoretic ce spui (….lucruri cu care ai impresia că ești hăruit de la natură.), practic, imi vine mai greu pentru ca nu am un talent deosebit. in nimic. exista si varianta sa nu-mi dau inca seama. chiar sunt usor invidioasa ca unii si-au gasit calea.:)

      • ComiCultural zice:

        În cazul meu, calea e căutată, niciodată găsită. Procesul, nu finalitatea.
        Iar tu mergi pe o cale care te îmbogățește pe tine, în egală măsură cu cei care te citesc. Ideal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s