Despre Omul care aduce cartea

„Omul care aduce cartea” este una din putinele emisiuni pe care-o astept cu mare placere. Din pacate, din cauza jobului, pierd multe editii. Mai caut pe net, mai vorbesc cu prietene pasionate si-asa incerc mereu sa fiu la curent cu opiniile domnului Mihailescu. Recunosc ca sunt carti pe care le-am cumparat numai pentru ca m-a impresionat ce-a spus domnul Mihailescu despre ele, cred ca are pareri obiective si de bun-simt vis-a-vis de ceea ce comenteaza.
Totul s-a schimbat de cind mi s-a propus sa prezint carti la televizor. Trebuia sa devin un Bernard Pivot al romanilor. Va dati seama? (…) Din 2000, prezint o carte pe zi si viata mea s-a schimbat complet. (…) Am facut-o ca pe un joc, cu o singura idée in minte: sa fac literatura accesibila, sa-l fac pe tipul care vinde salata la piata sa-l inteleaga pe Heidegger. Aceasta emisiune este doza mea cotidiana de optimism. Simt ca intineresc linga tinerii care fac literatura de miine. Nu-i asa ca-i un vis?”

(Din Bucuresti, dezghetul, Mirel Bran, pag. 162, Ed. Humanitas, 2006. Fotografia – idem)

Eu sunt tot ce poate fi mai necronicar literar, mai non-Manolescu, adica sunt eseist, moralist, digresiv, logoreic, asociativ. Imi place sa fac si spectacolul meu, adica sa folosesc de multe ori textul ca pretext pentru giumbuslucurile mele. Deci natura mea este efectiv una de literat. De poet, cum am si fost pana la 24-25 de ani si din cauza asta modelul meu principal, marea energie lirica prin care am fost matritat este Ioan Alexandru. (…)

(„De la bocetul Inorogului la Daniel Turcea…”, Dan. C. Mihailescu, in dialog cu Marius Vasileanu, în Adevarul literar & artistic, 17 iunie 2006)

Libraria online Libris, cu care am marea placere sa colaborez, a inceput de la 1 februarie a.c. campania Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, o initiativa binevenita si asteptata de iubitorii de literatura. In luna aceasta, Dan C. Mihailescu este intervievat de doamna Loredana Tudor. Redau integral aici interviul, aveti ocazia sa vedeti ce gandeste un om care afirma cu toata sinceritatea: “Dacă nu aș fi scris, m-aș fi sufocat demult…

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

DAN. C MIHAILESCU: Sunt bibliofil doar la figurat, adică în sensul afectiv, nu în cel tehnic al cuvântului. Mare iubitor şi nesăţios devorator al cărţilor, dar nicidecum un mandarin avar, expert cu lupa de legături preţioase, cotoare savante, firoscoase corpuri de literă şi preţăluitor cu seifurile bucşite. Cred că mai avem vreo cinci mii de bucoavne, pe şapte pereţi, în casa din Bucureşti şi cea de la ţară, după ce i-am dat fiicei noastre cam tot atâtea, când s-a măritat. Am donat în Basarabia peste o mie de cărţi de poezie, mănăstirii Nicula i-am oferit câteva sute de cărţi doxate pe când trăia ÎPS Bartolomeu Anania, încă pe-atâtea am trimis la mânăstirea Ciolanu, apoi la biblioteca din Stroieşti-Vâlcea, la biblioteca „Sadoveanu” din Bucureşti ş.a. Primind în medie, de ani şi ani, câteva zeci de cărţi pe lună, fireşte că dăruiesc pe ruptelea. Reţin memorialistica de orice gen, interbelicii şi lucrările de referinţă, după care nu ştiu cum să ofer mai iute altora beletristica, artele, filosofia, religia, cărţile motivaţionale, de călătorie etc. Cartea, ca orice marfă care se respectă, este bine să circule, să fie cât mai degrabă în ograda cui are mai multă nevoie de ea. Eu unul, nu am avut niciodată mania tezaurizării. Sunt, dimpotrivă, un campion al risipirii.

Ştiu că sunt tot mai puţine case noi care-şi permit luxul bibliotecii, la noi, ca şi pretutindeni în lume. Mai ales minimalismul descurajant al mobilierului tip Ikea aproape că desfide din start ideea rafturilor cu cărţi. Pe de altă parte, când poţi înmagazina zece mii de titluri într-o chestiuţă IT de câţiva centimetri, la ce bun să-ţi cumperi scară ca să te cocoţi sub tavan şi să extragi o carte plină de praf ? Sper totuşi ca, în viitor, cartea pe suport de hârtie să aibă măcar soarta de azi a maşinilor de colecţie.
Cea mai dragă carte mi-a rămas ediţia de Teatru Shakespeare, ELU, 1964, cu dedicaţia maică-mii când am împlinit 12 ani. Cea mai preţioasă, după vechime, ar trebui să fie culegerea Journal des Chasseurs pe 1855. Mai importantă, însă, este colecţia celor câteva mii de dedicaţii, scrisori şi manuscrise de la autorii pe care i-am cunoscut din 1970 încoace. Când faci sistematic, decenii de-a rândul, ziaristică şi critică literară, când răspunzi de rubrici, iei interviuri, faci anchete şi dosare de istorie literară etc. fireşte că aduni, deliberat sau întâmplător, valori cu nemiluita, una mai picantă şi mai surprinzătoare ca altele. Nu vă spun ce delicii (sau tristeţi, sau furii, după caz) te cuprind atunci când treci prin dedicaţiile şi scrisorile date de un autor de-a lungul anilor şi vezi cum ai evoluat/involuat de la „marele”, „minunatul” şi „cel mai”, la „obraznicului”, deci cum apari şi dispari din orizontul megalomaniei auctoriale, potrivit epitetelor folosite în verdicte.

dan-c-mihailescu

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

DAN C. MIHĂILESCU: Din 1980, când am avut şansa enormă de-a mă angaja la Institutul „G. Călinescu”, şi până astăzi, citesc zilnic cam cât lucrează un om „în câmpul muncii” : opt ore. Bineînţeles, sunt zile cu trei ore şi zile cu zece. Foarte rar fără nici una, adică numai în săptămânile de vacanţă, când urcăm toată ziua pe munte, ori batem muzeele prin Europa.

Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică : jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc. Apoi culegerile de documente, cărţi de istorie, arhivistică. Odată intrat în clubul sexagenarilor, simt că a sunat ceasul relecturilor. Deja am replonjat recent în Nietzsche, La Bruyère, La Rochefoucauld, Chamfort, am recitit aproape toate cărţile lui Mircea Eliade, iar acum presimt că mă voi avânta către Stendhal, Balzac, Dickens, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Filimon, Byron şi Mateiu Caragiale. Plus corespondenţa lui Odobescu, Ion Ghica, Bălcescu şi mai ales Kogălniceanu (dacă s-o îndura prietenul Andrei Nestorescu s-o editeze cumsecade, ceea ce tot amână de un sfert de veac).

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

DAN C. MIHĂILESCU: Timizi. Complexaţi. Plăpânzi. Cu respiraţie scurtă, fără tupeu, fără osatură, fără proiecte pentru construcţii de anvergură şi descurajaţi ireversibil de mocirla din ţară. Lipsiţi de omnipotenta instituţie care este agentul literar, dar şi de acel extrem de eficient soi de editor care este, în fapt, coautor în toată regula. Deci nu funcţionarul editurii, ca la noi, cel căruia îi duci discheta pentru corectură şi layout, ci expertul în piaţă şi creative writing, cel care taie şi reface manuscrisul, propune scene, scheme, personaje, soluţii, capitole, finaluri, başca reţeta de succes, ba mai are – musai – şi virtuţi de marketing, PR ş.cl.

Dar să ştiţi că nu am deloc de gând să devin un avocat al scriitorului român peste graniţe. Aici rămân ferm de partea Monicăi Lovinescu, care nu înţelegea la ce bun teribilele eforturi ale autorilor noştri de-a se vedea tipăriţi în Apus în câteva exemplare, din care unu la sută vândute, fie şi la edituri de prima mână, în loc să lupte pentru a câştiga piaţa naţională, un potenţial, deci, de câteva milioane de cititori.

Astel încât, deocamdată, i-aş gândi pe scriitorii noştri în context naţional. Asta, în ce priveşte beletristica. În schimb, unde aş lupta masiv la export este la eseistică şi istoria ideilor. Aici, unde suntem în chip flagrant competitivi, aş face totul (ca stat, ca ICR), să traduc în engleză, germană, spaniolă, franceză câteva cărţi semnate de Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Culianu, Djuvara…

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Dan C. Mihailescu pe Dan C. Mihailescu?

DAN C. MIHĂILESCU: Celor care nu mă ştiu le doresc drum bun pe mai departe. Dacă încă nu au avut nevoie de bietele mele servicii, înseamnă că se simt bine în propria piele, citesc ce le convine şi, deci, nu au vreun handicap sau un deficit sufletesc pe care să-l astupe sau cicatrizeze lectura. Dacă e să mă recomand, totuşi, prin ceva, atunci acel ceva ar fi buna credinţă. Onestitatea, seninătatea, transparenţa şi bucuria histrionică prin care mă livrez cititorului. Asta, fie că vorbim de cărţile despre Eminescu, Cioran, Blaga, sau Caragiale, fie că mergem la Athos, ori în culisele vieţii literare dâmboviţene, fie că pariem pe convingerile lui Jean-François Revel, căruia i-am tradus trei cărţi în româneşte.

Până una, alta, cel mai rotund, penetrant şi convingător traseu înăuntrul destinului meu de cititor îi aparţine lui Daniel Cristea-Enache. Cartea noastră dialogală sper să apară la Humanitas şi s-o lansăm la Bookfest 2013.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

DAN C. MIHĂILESCU: Dacă nu aş fi scris, m-aş fi sufocat demult, dacă nu cumva deveneam salvamontist. Dar dacă nu aş fi avut parte de publicare, precis m-aş fi avântat către o carieră medicală (pediatru, de preferinţă). Nu cred în amprentarea definitivă a copilăriei, adică în ceva de genul : tu nu poţi să fii decât preot, balerin, pilot sau inginer. Fiecare ajunge exact ceea ce trebuia să fie. („Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit deja”).

Dacă ar fi să dau un sfat celor care vin după noi, apoi chiar asta ar fi: uitaţi-vă bine înlăuntrul vostru şi abia după aceea în afara voastră. Ce este mai bun în voi ? Ce este mai urât în afara voastră ? Faceţi media şi decideţi. Restul…e destin.

Interviu realizat de Loredana Tudor pentru www.libris.ro

11 gânduri despre &8222;Despre Omul care aduce cartea&8221;

    • Roberts zice:

      oricare din ipostazele despre care vorbesti sunt doar un vis pentru mine. din pacate, am facut scoala nepotrivita (facultate, mai precis) iar acum este prea tarziu. cine stie? poate ca viata imi fa oferi prilejul pentru reprofilare, pentru un job de vis. multumesc Hapi, esti o raza de soare!

      • Hapi zice:

        Nu cred ca e tarziu pentru ce-am spus eu….
        Sunt, sunt, cateodata ma transform in nor de-ala uratel si negru dar mai trebuie si ploaie din cand in cand😉

  1. literarybook zice:

    Știam emisiunea domnului Mihăilescu, însă de o perioadă de timp m-am mutat undeva unde nu am cablu tv….acest interviu m-a marcat pe viață. Ce m-a impresionat profund este puterea unui om atât de pasionat de cărți, încât alocă zilnic cam 8 ore cititului. Tot respectul pentru asemenea oameni, chiar merită respectați!

      • literarybook zice:

        Da, știu asta! Am norocul de 6 luni incoace, pe langă masterul pe care il fac in domeniul Literelor, sa lucrez intr-o librarie…daca as putea, as lua libraria cu mine acasa :)) Asa ca nu prea aveam oricum timp de tv!

      • Roberts zice:

        nici nu stii cat as vrea sa fiu in locul tau….daca vreodata iti vine greu, trebuie sa te gandesti ca eu as vrea sa fiu in locul tau! litere+librarie, ce mai vrei mai mult de-atat?:)

  2. roryta zice:

    Reverenţe pentru Dan C. Mihăilescu!!!
    Referitor la ceea ce scria cineva mai sus, că citeşte 8 ore/zi – lucru pe care l-a mărturisit el însuşi, în aceste 8 ore şi citeşte şi scrie, fiindcă el se întreţine doar din ceea ce produce. El este propriul şef, propriul editor, propriul subaltern, şi dacă nu ar face asta, atunci nu ar mai avea venituri pentru că nu face asta de acum, ci de 7 ani.
    Tipul scrie demenţial… Şi îl prefer citindu-l mai degrabă, decât ascultându-l.😆
    Oricum ar fi, este adorabil!🙂

    • Roberts zice:

      si mie imi place. i-am urmarit emisiunea de dimineata luni la rand si tot ce-a spus a fost plin de bun-simt. si corectitudine. oricum, trebuie sa recunosc ca-l invidiez putin: sa citesti si sa faci bani din asta…..ne place:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s