„Istoria secreta” – Donna Tartt

istoria-secretaWow! Evit, de regula, genul acesta de exprimare, dar, fara doar si poate, aceasta este cea mai buna carte citita de mine in 2012. Si ce coincidenta, am descoperit-o in luna decembrie, adica cam pe ultima suta de metri a acestui an. Donna Tartt scrie captivant, alert si surprinzator. Inca din primele randuri ale romanului aflam evenimentul major in jurul caruia graviteaza cele ulterioare: uciderea cu premeditare a lui Bunny (Edmund Corcoran), student la colegiul Hampden, de catre Henry, prieten apropiat de-al lui. La tragica intamplare asista toti componentii grupului: naratorul (Richard Papen), Francis, gemenii Charles si Camillia. Toti cei sase erau membri ai unui grup exclusivist al carui principal obiect de activitate era studiul clasicilor greci. Selectia o facea excentricul profesor Julien, o prezenta duala, enigmatica dar sclipitor de instruita si inteligenta. Richard are doar 19 ani si este ultimul venit si acceptat in acest club exclusivist. Pentru el, provenit dintr-o familie modesta si cu parinti ignoranti, acesti tineri aroganti, cu farmecul lor crud, manierat si plini de suflul rece ciudat al lumii antice sunt opusul a tot ceea ce Richard a intalnit toata vata lui.In mod firesc el va fi onorat sa devina prieten cu ei, sa se integreze si sa tina pasul la studii. Atunci cand afla ca ei (cu exceptia lui Bunny) au fost implicati intr-o bacanda soldata cu moartea unui localnic, Richard e socat dar intelege situatia si pastreaza secretul. Bunny intuieste ca amicii lui ascund ceva si reactioneaza total diferit: el insinueaza, ataca, santajeaza, profita emotional si financiar:

Cum se face ca o minte complexa, alerta si delicat calibrata, ca a mea, s-a putut reface perfect dupa un soc cum a fost crima, in timp ce mintea lui Bunny, mult mai zdravana si mai comuna, a fost zdruncinata cu totul? Ce-si imaginase ca avea de castigat din acesta tortura lenta si cu potential exploziv? Oare avea in minte vreun scop, vreo tinta? Sau actiunile sale erau la fel de inexplicabile si pentru el insusi ca si pentru noi?

De aici si pana la atragerea lui in cursa/moartea lui nu mai e decat un pas. Imo, abia de aici cartea devine savuroasa pentru ca infractiunea lor are consecinte, pentru orice crima exista un pret de platit.

Au trecut cateva ore bune pana sa realizez ce am facut noi atunci si poate chiar zile (luni, ani) pana cand am inceput sa inteleg amploarea evenimentului. Cred ca ne-am gandit prea mult la acel episod si am vorbit prea mult despre el, pana cand, in cele din urma, a incetat sa mai fie un produs al imaginatiei noastre si a capatat propria sa viata…..Niciodata, nici macar o data nu mi-a trecut prin cap ca tot ce s-a intamplat ar fi fost altceva decat un simplu joc. Toate detaliile erau parca invaluite intr-un aer fantastic, ca si cum nu am fi planuit moartea unui prieten, ci itinerarul unei calatorii fabuloase, despre care eu, unul, nu am crezut niciodata ca am facut-o cu adevarat.
Ideea de a-l omori pe Bunny era infioratoare, imposibila, si, cu toate acestea, o coceam permanent, convingandu-ne singuri ca nu exista alternativa, concepand planuri improbabile si ridicole, sau care nu s-au dovedit eficiente cand le-am incercat…Nu stiu. Cu o luna sau doua inainte de cele intamplate as fi fost oripilat la ideea de a omori pe cineva, oricine ar fi fost, dar in acea dupa-amiaza de duminica am stat si-am privit cum se desfasoara o crima. Parea a fi cel mai usor lucru de pe pamant. Cat de repede a cazut Bunny….Cat de repede s-a sfarsit totul….

Apoi fiecare rezista cum poate, nici unul nu are interesul sa vorbeasca si sa fie descoperit de politie. Crima duce la prabusirea grupului, efortul lor de a pastra secretul si de a concepe tot felul de teorii despre moartea Iepurasului ii oboseste si-i dezbina. Charles devine alcoolic, roscovanul Francis sufera atacuri de panica, Camilla se indragosteste de Henry cel sinucigas iar Richard va deveni un profesor singuratic ale carui sentimente pentru Camilla raman neimpartasite. Ei afla ca nu sunt invincibili iar reactiile lor dupa odioasa fapta formeaza un amalgam ingenios de disperare, idealism, nevinovatie indoielnica si inteligenta sclipitoare. Dinamica relatiei lor e descrisa sugestiv intr-o atmosfera vecina cu amenintarea, printre aburi de alcool, droguri, pumni de pastile si petreceri-orgii.Richard Papen a vrut doar sa scape de plictiseala de-acasa dar anul petrecut in Hampden i-a oferit senzatii tari si pitoresti cat pentru o viata intreaga:

S-ar putea ca intr-un anumit moment din viata sa fi avut parte de nenumarate istorii, dar acum nu mai am alta. Aceasta este singura istorie pe care voi mai fi vreodata in stare sa o povestesc.

Tinerii intuiesc ca nu pot scapa de urmari. Zeii pedepsesc orgoliul si apoi incepe nebunia * exact ca-n tragediile grecesti. Donna Tartt a regizat perfect o reprezentatie, o combinatie incantatoare intre culpa colectiva si depravarea din campusurile universitare. N-am putut lasa cartea din mana, iar acum c-am terminat-o, imi vine s-o iau de la capat!

6 gânduri despre &8222;„Istoria secreta” – Donna Tartt&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s