„Cupa de aur” – John Steinbeck

„Destinatia nu mai este un scop, ci numai navigarea, navigarea afara din regatul timpului.”

cupa-de-aur_1Aceasta este o carte care nu mi-a placut foarte mult. Steinbeck este printre favoritii mei, „La rasarit de eden” si „Perla” m-au dat gata, dar „Cupa de aur” am terminat-o destul de greu. Practic, au fost destule momente in care am fost tentata sa renunt. Doar gandul ca nu pot preconiza finalul m-a retinut. Totusi, asta nu inseamna ca voi ocoli acest autor sau ca am pierdut timpul aiurea. Pur si simplu, nu e printre favoritele mele.
Eroul nu este decat nimeni altul decat sir Henry Morgan, vestit pirat, spaima marilor si a lumii civilizate. Destinul lui Henry incepe relativ banal, el creste alaturi de parinti dar simte ca locul lui nu este acolo, asa ca pleaca de-acasa. Nu stie exact ceea ce-si doreste sa faca dar prima calatorie pe mare ii place nespus.

„Marea era ca un lac circular de unduiri tacute, stropit cu pojghite de matase. Usor, usor, lunecand spre pupa, apa purta mintea spre o dulce visare. Ca atunci cand privesti in foc. Nu vezi nimic si, totusi doar cu cazne infinite iti poti muta ochii; si, intr-un sfarsit, mintea cade in visare, cu toate ca nu doarme.
In oceanele tropicale e o pace care aduce cu sine o dorinta de intelegere.”

Din pacate, va avea parte si de prima deziluzie:  el va fi pacalit de marinarul Tim si va ajunge sa traiasca timp de 5 ani in Barbados ca sclav al colonistului James Flower.. O foaie alba de hartie ii silea viata, sufletul si trupul sa ingenuncheze in fata bunului-plac al domnului Flower. In aceasta perioada se contureaza primele lui idei privind viitorul, aici strange/fura primii bani cu care isi va plati ulterior oamenii lui, aici isi va insusi tehnicile de control si manipulare ale subordonatilor. Henry Morgan va fi nemilos, va strange averi, va fi renumit dar provocarea vietii lui este cucerirea insulei Panama si a prea-frumoasei La Santa Roja. Tentatia este mare dar victoria nu-i aduce dragostea si linistea sufleteasca atat de ravnita. „Toata viata, vointa ii fusese asemenea unei giruete de fier, intotdeauna puctand neclintit o directie, insa niciodata aceeasi pentru prea mult timp. Marea, si jafurile, si gloria pareau toate sa-l fi dezamagit. Atinsese toate lucrurile si le privise palind la atingerea lui. Si era singur. Oamenii il priveau cu respect si veneratie incrancenata. Se temeau de el, iar faptul acesta nu ii mai hranea orgoliul, ca altadata.”

Mi s-a parut uimitoare transformarea acestui personaj: dintr-un adolescent visator ajunge regele apelor din Marea Caraibilor si, in final, un sir respectabil, cu un trai mediocru, sub papucul nevestei. Cam multa nehotarare si metamorfoza intr-o viata de om! Cateva pasaje superbe, tonul cinic-ironic al naratiunii plus insolitul erou salveaza cartea (considerata de insusi Steinbeck „un experiment imatur”) de banalitate si uitare. Nu stiu daca autorul a vrut sa scrie o carte-fabula dar a reusit prin fictiune sa sublinieze un mesaj crud de real: nu tot ceea ce straluceste e de aur. Henry Morgan castiga batalie dupa batalie dar la maturitate, desi are tot ceea ce-si dorea candva, nu se simte implinit. Bantuit de sentimentul esecului el va realiza ca a facut greseli de-a lungul timpului iar goliciunea din suflet  e mare desi viata lui a fost plina de provocari si victorii.

„Insa aztazi cugeta la el insusi si era uluit de Henry Morgan pe care il vedea. Henry Morgan nu parea un om vrednic si nici macar important. Dorintele si ambitiile acelea dupa care hamaise de-a curmezisul lumii ca un caine de vanatoare erau lucruri meschine, acum se uita in interior, la el insusi. Si mirarea il invalui.”

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;„Cupa de aur” – John Steinbeck&8221;

  1. bibliodevafiliala3 zice:

    Arată extrem de bine şi-mi place mult noul tău „look” ! La mulţi ani! că nu cred ca am reuşit să ajung pe aici anul ăsta! Ce pot să spun despre ceea ce-am citit – Ai reuşit să scrii un articol bun, chiar dacă cartea nu a fost pe placul tău. Eu n-am ciit Cupa de aur. Eu mă gândesc, având în vedere ceea ce scrii tu despre carte, că poate Steinbeck, aici, spre deosebire de alte romane pe care le-a înţeles şi trăit, nu a fost familiarizat cu subiectul (piraţi, corsari). Oricum la suflet îmi rămân La răsărit de Eden, Oameni şi Şoareci şi Joia Dulce.

    • Roberts zice:

      La multi ani si tzie, Roxana! Iti doresc un 2013 bun, cu multe impliniri pe plan personal si profesional!!!
      „Cupa de aur” nu mi-a placut foarte mult. Totusi, am citit multe recenzii pozitive, asa ca e si chestie de gusturi. Cum spuneam, voi citi Steinbeck in continuare, am citit putin din opera lui si e unul din marii titani ai literaturii. de exemplu, trebuie sa pun mana pe „Oameni si soareci” si pe „Joia dulce”:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s