„In tara lui Dumnezeu” – Tatiana Niculescu Bran

Daca te-ai nascut femeie, trebuie sa traiesti si sa mori ca o femeie”

Adevarat graieste doamna Tatiana Niculescu Bran, cunoscuta la noi prin cunoscuta „Spovedanie la Tanacu„. Nu eram familiarizata cu proza dumneaei si am ocolit-o in mod sistematic (de publicitate a avut parte, n-a stat rau la acest capitol) dar marea mea retinere pornea din frica ca dupa revolutia (!) din ’89 am avut parte de multe referiri cu privire la epoca de aur, comunismul la romani si impactul ceausist cu toate ororile lui. In „Tara lui Dumnezeu” Tatiana Niculescu Bran nu se refera la acele timpuri (desi nu s-a putut abtine si apar aluzii la dorinta romanilor de a emigra in Vest), dumneaei scrie tot despre lumea a treia de la Cornul Africii, despre obtuzitate si intoleranta, despre obiceiuri si traditii ce rezista de-a lungul timpului desi nasc contradictii si dispute inflacarate. De data aceasta, subiectul este micuta Hani, o fetita de origine afara, care este foarte aproape de momentul numit solota (excizie genitala), considerata a fi o sarbatoare a feminitatii pe acele meleaguri dar vazuta ca un tratament inuman si monstruos de catre europeni si civilizatie. „…în subconştientul acestor populaţii se pare că e înrădăcinată ideea potrivit căreia clitorisul reprezintă o excrescenţă periculoasă şi un fel de rămăşiţă falică în trupul femeilor, după cum prepuţul, la băieţi, e asociat cu feminitatea. Filosofic vorbind, ideea că ne naştem androgini sau bisexuaţi are rădăcini mitice atât de vechi, încât nu te-ai aştepta s-o regăseşti atât de vie şi de concretă în secolul nostru şi înscrisă chiar în trupuri de fiinţe omeneşti. Solota, aşadar, în gândirea lor, e menită să îndrepte lucrurile: băieţilor le şterge urmele de feminitate, iar fetelor le redă feminitatea pură.” Lumea afarilor este familiarizata cu acest obicei, femeile sunt supuse acestei operatii dureroase in ideea ca devin pretioase si au sansa fie a unui maritis bun, fie valoarea lor creste si pot fi vandute cu un pret bun. In caz contrar, singura alternativa este aceea de a fi considerate femei usoare iar viitorul nu le rezerva decat promiscuitate, prostitutie, saracie si boli.

An aparitie: 2012
Autor: Tatiana Niculescu Bran
Categoria: Literatura Romana
Editura: POLIROM
Format: 13×20 cm
Nr. pagini: 248
Pret: 24,95lei
Disponibilitate: libraria online Libris
Coperta spate:  Andre are zece ani si isi petrece vacanta la tatal sau, diplomat francez aflat in misiune in Cornul Africii. Pustiul descopera un univers fabulos: pe de o parte, militarii care se lupta cu piratii somalezi, pe de alta, stravechiul neam al afarilor. Se imprieteneste cu o fetita afara, Hani, care urmeaza sa fie supusa unui ritual interzis, mostenit de la faraonii egipteni. In timp ce copiii reconstituie scene din Razboiul stelelor si traiesc prima iubire, in jurul lor se pregateste o revenire brutala la realitate: revolutia araba se apropie, fetita e dusa intr-o padure unde o asteapta solota, excizia genitala, iar Andre este trimis de urgenta in Franta, la bordul unui avion militar.

Parerile sunt impartite: diplomatul francez este oripilat de acest obicei dar nu ia pozitie fatisa spre marea dezamagire si furie a sotiei sale, Marie; Andre, copilul lui de 10 ani, nu intelege tot si se bucura de momentele petrecute alaturi de tatal sau si de vacanta mult-asteptata; doctorul Bertrand vrea sa dea totul in vileag si sa transforme solota lui Hani intr-o dezbatere internationala; barbatilor afari li se pare o etapa normala si nu se implica, acesta fiind domeniul femeilor si a moaselor; si, nu in ultimul rand, fetita Hani, a carei naivitate si ingenuitate ne fac sa uitam de infioratoarea si inevitabila experienta . Prin extrapolare, avem de-a face aici conflictul dintre traditionalismul fanatic si nu neaparat cel religios (Somalia afarilor din Cornul Africii) si progresul lumii occidentale (Franta zilelor noastre). Miza este redata alert si cam succint in capitole scurte, din prisma fiecarui personaj implicat, in functie de educatia, principiile si traditiile fiecaruia. Nepasator nu ai cum sa ramai dupa ce citesti o astfel de carte, dar destul de zguduit, da.

Azi suntem patru fete la taiat. Trei sunt din sat si au implinit si ele anii. Moasa-de-neam ne taie si ne inchide pe rand portile desfranarii. Apoi o sa ni le coasa ca si cum le-ar pune zavoare si o sa fim netede si frumoase ca fiicele faraonilor.[…]Din mosi-stramosi, toate fetele trebuie sa treaca prin asta si n-oi fi eu cea mai proasta si mai fricoasa. „Hani, sa te porti dupa rangul tau”, mi-a zis bunica. Asa am sa fac.

6 gânduri despre &8222;„In tara lui Dumnezeu” – Tatiana Niculescu Bran&8221;

  1. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    După ce am citit recenzia ta ce expune subiectul cărții constat că totul în jurul nostru este relativ. Ceea ce diferă și ce ne face pe fiecare diferiți sunt perspectivele culturale din societatea în care trăim și pe care ni le însușim fiecare.
    Totul se poate reduce la o opoziție între conservatorism și modernism, nu numai în cartea Tatianei ci și în viața de zi cu zi.

    Interesantă carte ai adus în atenția noastră!

    • Roberts zice:

      eu personal sunt recunoscatoare faptului ca traiesc in aceste timpuri. sunt multe dezavantaje, discriminari, inegalitati, dar pentru mine, o cititoare pasionala , iau in considerare aparitia atator edituri, siteuri, bloguri – adevarate surse de informatii pentru sufletul meu. asa am aflat de cartea doamnei Tatiana Niculescu Bran careia nu-i pot acorda 5 stele dar m-a cam pus pe ganduri. habar n-aveam de solota si de obiceiurile acelor locuri. asa cum spuneai, sunt macar doua fete ale aceleiasi monede:D voi raspunde si la provocare, nu vreau sa dau inapoi, numai timp sa am sa raspund cum trebuie…
      multumesc de trecere si de perspectiva oferita de tine!

  2. Hapi zice:

    Interesanta carte, barbare obiceiuri
    Si eu ma bucur ca traiesc in aceste timpuri ca ma pot exprima liber si pot sa aleg- desi lumea e obisnuita sa se planga pana si de acest fapt- ca poate alege.

    • Roberts zice:

      paradox, nu? suntem o natie de plangaciosi….dincolo de asta, cred ca-i in firea noastra sa ne tot plangem in loc sa luam taurul de coarne:D femeile afare, cele care stiau si trecusera prin etapa de solota, nu se plangeau deloc, gandeau ca-i ceva normal, ceva ce trebuie sa-ndure. si asta in conditiile in care suferisera cumplit si chiar fusesera aproape de moarte….unde-i normalitatea, la ele sau la noi ?:D

      • Hapi zice:

        la persoanele needucate nevoile se reduc adesea la cele elementare.
        Pe de alta parte nu ne-au prea survenit date privind starea de sanatate psihica la aceste populatii.
        raspunsul la intrebarea ta e usor: nimic din ceea ce lezeaza integritatea personala si pune in pericol viata nu este „normal”. Se spune ca mai exista triburi in jungla amazoniana care recurg la acte de canibalism . Ei cred ca e sanatos si ca le-ar prelungi viata. Normal din punctul lor de vedere. Etic, moral-patologic
        Normalitatea ar putea fi inteleasa de toata lumea daca ar aplica principiul „ce tie nu-ti place altuia nu face”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s