Scrisoare de adio

Scrisoare de ramas-bun

Gabriel Garcia Marquez s-a nascut pe 6 martie 1927 in Aracataca, pe Coasta Atlantica Columbiana. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvele și scurte istorii.
Gabriel Garcia Marquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate dar el a ales să isi publice trairile sale. In prezent se pare ca starea i s-a agravat. Garcia Marquez a trimis o scrisoare de adio prietenilor sai si multumita internetuluii aceasta a putut fi difuzata.

Va recomand citirea sa, caci acest scurt text  scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latino-americani ai acestor timpuri  este cu adevarat emotionant.
Daca pentru un moment Dumnezeu ar putea uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar da drept cadou o bucatica de viata, as profita de ea cat mai mult posibil. Nu as spune probabil tot ceea ce gandesc, dar cu siguranta as gandi tot ceea ce spun.
As da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce ele reprezinta, ci mai curand pentru ceea ce semnifica. As dormi putin, as visa mai mult, stiind ca pentru ficare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand altii se opresc; m-as trezi cand altii adorm.
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou inca putina viata, m-as imbraca cu simplitate, m-as lungi pe burta pe pamant, lipindu-mi de el nu numai corpul ci si sufletul.
Le-as arata oamenilor cat de mult se insala gandindu-se ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza sa iubeasca.
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci mai curand odata cu uitarea.
Am invatat atatea de la voi, oameni…
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care urci.
Am invatat ca atunci cand un nou-nascut strange pentru prima data, in mana sa micuta, degetul tatalui sau, el il prinde in capcana pentru toata viata.
Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca de sus pe un semen al sau, decat atunci cand trebuie sa il ajute sa se ridice.
Sunt atatea lucruri pe care le-am putut invata de la voi! Dar putine imi vor servi cu adevarat, pentru ca atunci cand ele vor fi fost aranjate in aceasta valiza, care este viata mea, din pacate eu voi fi pe cale sa mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti!
Daca as sti ca astazi este ultima data cand te vad adormind, te-as strange tare in bratele mele si L-as ruga pe Dumnezeu sa iti pazeasca sufletul. Daca as sti ca acestea sunt ultimele minute in care te vad, ti-as spune “Te iubesc” si as ignora, rusinat, ca tu o stii deja.
Exista intotdeauna un „maine” si viata ne da o alta oportunitate de a face lucrurile bine; dar daca ma insel si aceasta zi este singura care mi-a mai ramas, mi-ar placea sa-ti spun cat te iubesc si ca nu te voi uita niciodata.
Ziua de maine nu este asigurata nimanui, tanar sau batran. Astazi ar putea fi ultima data cand ii vezi pe cei dragi. Nu mai astepta, actioneaza acum, pentru ca s-ar putea ca “maine” sa nu mai vina niciodata si, cu siguranta, vei regreta ziua in care nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si in care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultima urare.
Pastreaza-i aproape de tine pe cei pe care ii iubesti; sopteste-le la ureche ca ai nevoie de ei; iubeste-i si poarta-le de grija; fa-ti timp sa le spui „te inteleg”, „iarta-ma”, „te rog”, „multumesc” si toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunosti.
Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-I lui Dumnezeu forta si intelepciunea sa le exprimi.
Demonstreaza prietenilor tai si fiintelor dragi cat de mult inseamna pentru tine!

16 gânduri despre &8222;Scrisoare de adio&8221;

  1. PersonalitateAutentica zice:

    EMOTIONANT!..printre cartile ce mi au cazut in mana si sutele de citate, undeva am intalnit si acest fragment exceptional!!!Doamne,cata intelepciune..si oh doamne…de ce asa tarziu ne invatam lectiile ce le primim chiar in fiecare zi?
    de ce trebuie sa ne apropiem atat de tare de moarte ca sa intelegem cat de mici suntem in universul asta infinit?
    si..de ce…nu zambim mai des…noi..cei care atat de repede…murim……

  2. vacitim zice:

    Hey🙂 Este minunata, e adevarat. Insa pe internet circula in mod eronat informatia ca ii apartine lui Gabo. Textul este dintr-o poem al lui Johnny Welch publicat intr-un volum de prin 1996, cred.

    Zi frumoasa de miercuri!

    • Roberts zice:

      as vrea sa te contrazic dar nu pot. scrisoarea am primit-o pe mail si am preluat-o in forma care era. daca informatia nu este buna, imi cer scuze si-ti multumesc de atentionare. daca-mi poti da un link, ceva sa verific ce-mi spui, iti multumesc anticipat si voi mentiona in post eroarea comisa. si tie o zi frumoasa!:)

      • vacitim zice:

        Hey🙂 E o eroare in care am persistat si eu multa vreme si se pare ca se datoreaza strategiilor de marketing americane. Cineva a vrut sa persiste eroarea asta🙂 Si eu am fost surprins cand am aflat adevarul. Faptul ca autorul nu este Gabo nu schimba cu nimic valoarea textului care este unul minunat. Sigur, poti cauta pe google johnny welch- la marioneta. insa, un text edificator poate fi acesta: http://www.museumofhoaxes.com/marquez.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s