„Poarta coliviei” – Katie Hickman

Ubi iaces dimidium, iacet pectoris mei. – Acolo unde este cealalta jumatate a mea, acolo e inima mea.

Poarta colivieiAUTOR: Katie Hickman
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM.Proza XXI
DOMENIU: Literatura engleza , Literatura universala
ANUL APARITIEI: 2008
NUMAR PAGINI: 480
FORMAT: 130×200
DISPONIBILITATE: Libraria online Libris
PRET: 37,95 LEI 9,99LEI – pret promotional

Daca as fi avut talent si imaginatie, o astfel de carte as fi vrut sa scriu. Recunosc deschis ca am fost mereu fascinata de lumea exotica, de obiceiurile orientale si de universul colorat de pe malul Bosforului. Pornind de la intelesul cuvantului harem (= interzis) si de la premisa „Noi n-ar trebui sa aflam nimic” – pag.189, Elizabeth, o tanara cercetatoare de la Oxford, incearca sa desluseasca itele povestii de dragoste dintre frumoasa Celia si negustorul Paul Pindar. Misterul nu e usor de clarificat, e o distanta de numai 400 de ani de intuneric dintre prezent (povestit prin prisma lui Elizabeth) si trecut (petrecut intr-o atmosfera de basm dar plin de intrigi, secrete, interese si rafuieli).

Dupa naufragiul vasului cu destinatia Anglia si moartea violenta a tatalui ei, Celia si prietena ei, Annette sunt crutate, imbarcate pe o corabie turceasca de razboi si vandute ca sclave. Dupa doi ani ajung impreuna in Casa Fericirii (!), palatul sultanului Mehmet al III-lea si devin fara voia lor participante la viata tumultoasa de acolo. Aici totul e dominat de impetuoasa prezenta a lui valide sultan Safiye. Inteligenta, inzestrata cu o minte ascutita, ea este personajul-cheie care sustine/conduce viata in imparatie. Fragmentul care relateaza amanunte despre copilaria ei nu este indeajuns de clar cat sa justifice maiestria cu care face si desface destine, tese intrigi, se lupta pentru putere cu haseki (concubina favorita a sultanului) Gulay si decide in final soarta Celiei.
Safiye, desi albaneza la origine, respecta si impune regulile in Casa Fericirii.  Filozofia ei are un principiu de baza: „....m-a invatat ca exista doar doua lucruri mai pretioase decat dragostea: puterea si loialitatea. Nu imparti niciodata puterea. Iar la servitorii tai sa apreciezi loialitatea mai mult decat orice altceva.” – pag. 341. Safiye a rezistat impotriva tuturor mai intai prin propria frumusete si, mai apoi, prin pactul secret facut cu Mica Privighetoare, capetenia eunucilor negri, si cu cariye Mihrimah. „Fiecare dintre ei jurase sa faca orice ii statea in putere ca sa-i ajute pe ceilalti. Si pastrasera intelegerea. Cand norocul suradea unuia dintre ei, le suradea tuturor.” – pag. 318  Au reusit impreuna sa faca o adevarata retea din eunuci, sclavi, femei din harem care culegeau informatii si actionau conform strategiei lui Safiye. „Ca un adevarat vanator ce era, Safiye se baza pe surpriza si deghizare. Stia ca ei ar fi mintit pentru ea, ar fi spionat, ar fi lingusit, ar fi furat, poate chiar ar fi ucis. Pe scurt, ar fi facut orice era nevoie, adica totul.”- pag. 319

Safiye o primeste pe Celia cadou si se foloseste de prezenta ei in Casa Fericirii. Afla chiar de la Celia devenita cariye Kaya ca a fost logodita cu negustorul-carturar Paul Pindar, ca acesta inca o mai iubeste si ca ar vrea-o inapoi. Dar Safiye are planurile ei. Singura concesie pe care-o face e sa-i permita Celiei sa-l vada pentru ultima oara pe Paul plecand din Constantinopol la bordul vasului „Hector”. In ciuda ideii-sablon Totul se temina cu bine Celia nu va reusi sa iasa din colivie. Finalul povestii lui Celia Lamprey nu e cel mai optimist dar e incarcat de simboluri: descoperirea fragmentului dintr-o scrisoare veche care-o impinge pe Elizabeth spre aflarea adevarului, a compendiului („acolo unde este cealalta jumatate a mea, acolo este inima mea” – pag.447) si a poemului de dragoste scris de Celia pentru Paul Pindar (si pastrat cu sfintenie de Annette si trimis apoi lui Paul, „dragul ei prieten”).

Povestea din trecut are loc intr-un decor neobisnuit: Casa Fericirii e un labirint de camere mici, sufocante, fara ferestre dar si cu apartamentele lui valide sultan cu pereti dubli si cu coridoare ascunse de lambriuri. Totul e pavat cu gresie gri-verzuie care dadea o senzatie de ireal si plutire. Sub efectul luminii, o stralucire de ceata aurie pare ca pluteste peste oras iar Casa Fericirii e ca o citadela creata de duhuri. Noaptea totul e stapanit de o liniste rece si nepamanteana. In astfel de momente, doar o persoana ca Celia, stapanita de visul eliberarii si cu inima plina de iubire pentru alesul ei poate gasi curajul de a afla tot adevarul si de a folosi poarta coliviei. Adevarul nu-i va folosi Celiei in scopul personal, dimpotriva, ea va deveni  tapul ispasitor, cea sacrificata discret de Safiye. Stia prea multe secrete iar pe cele doua (Celia si Safiye)  le desparteau prea multe: origine, mentalitate, culturi diferite.
The aviary gate„Poarta coliviei” m-a fascinat prin atmosfera anilor 1600 descrisa cu rafinament, prin simbolurile prezente (corabia de zahar, compendiul, orga cu ceas facuta cadou sultanului, vocea lui Safiye comparata cu vocea uinui inger) si prin firul epic construit pe ipoteza:  „Cele mai neplauzibile si aparent cele mai arbitrare lucruri se intampla tot timpul.” – pag.469. Prezenta unor personaje ca bucatarul John Carew, constructorul Thomas Dallam, astrologul Jamal al-Andalus, tanara Hanza si descurcareata Annetta devenita cariye Aysha condimenteaza intriga complexa si fac cartea de neuitat.

Vocea autoarei
„Aproape toata copilaria si tineretea mea am copilarit prin Europa, Orientul Indepartat si America de Sud. La zece ani, am fost trimisa in Anglia, la o scoala cu internat, dar pentru mine <acasa> a fost intotdeauna undeva in strainatate. Din multe puncte de vedere, a fost un mod de viata bizar, dar trebuie sa marturisesc ca mi-a placut la nebunie si a avut o influenta enorma asupra mea. Acesta este, fara indoiala, motivul pentru care am devenit scriitoare….Toate cartile mele sunt despre femei care cauta sa-si insuseasca tinuturi si culturi ce, intr-un fel sau altul, le sunt straine. Iar in Poarta Coliviei, ambele eroine, Elizabeth cea din prezent si Celia cea din trecut, fac si ele acelasi lucru care m-a fascinat atata vreme.”

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;„Poarta coliviei” – Katie Hickman&8221;

    • Roberts zice:

      cui ii plac coliviile?:D in alta ordine de idei, mie cartea mi-a placut mult si din cauza a ceea ce tu bine mai subliniai: psihologia umana si cultura altor popoare! bineinteles ca pot fi si alte opinii, chestie de gusturi si de standarde, dar, personal, am fost subjugata de atmosfera creata!:)

  1. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Foarte, foarte interesantă ca și celelalte cărți despre care povestești aici.
    Trebuie să o trec și eu în lista proprie, mai ales că am mai citit astfel de cărți care combină romanul istoric cu literatura contemporană. Ai putea încerca „Al zecelea dar” de Jane Johnson sau „Al șaptelea licorn” de Kelly Jones. Poate nu explorează atât de intens psihicul uman dar sunt sigur că poveștile lor te vor prinde în mreje. Și ambele au femei ca personaje principale.
    Mulțumesc de romanul interesant pe care l-ai adus în atenția mea.

    • Roberts zice:

      pentru mine acesta carte (aceasta autoare ) a fost o reala surpriza. ajunsesem intr-un impas si am avut chiar noroc hotarandu-ma s-o abordez. ti-o recomand cu mare placere! merita toti banii, cu sau fara 10 lei e acelasi lucru. mi-am notat si ce mi-ai propus, sunt acum atatea posibilitati, icat, culmea, imi vine tare greu sa aleg. multumesc de vizita si de cuvintele frumoase!:) spor in toate! iulia

  2. Antoaneta Moga zice:

    Este o carte remarcabila care mi-a placut foarte mult pentru atmosfera redata. Povestea propriu-zisa este plasata in atmosfera vremii si a locului, lucru care i-a reusit foarte bine scriitoarei. Foarte bun articolul tau care descurca firul epic, destul de incalcit, si surprinde cum functiona intelegerea dintre cele trei personaje, dar mai ales machiavelicul personaj al mamei sultanului, stapana din umbra a Casei Fericirii!

    • Roberts zice:

      drept sa zic, la inceput mi s-a parut cam complicata intriga si modul de redare a actiunii, alternanta trecut-prezent etc. dar am fost consecventa si a meritat efortul. mi-a placut foarte mult si regret ca n-au mai aparut la noi si alte carti scrise de acesta autoare. finalul m-a descumpanit initial, avusesem senzatia ca se termina cu happy end…dar varianta aleasa de autoare e mai trista dar in felul acesta mai veridica. Antoaneta, multumesc de vizita, de vorbele frumoase si noi ne mai „vedem” macar virtual! multa bafta si spor in tot ceea ce faci!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s